La vot

Printre cele mai agasante reclame pentru bănci se află cele ale RBS şi ING.

Ambele au dat faliment. Fiecare a fost împiedicată să facă buf prin pomparea masivă, samavolnică, de bani publici, ai britanicilor în primul caz, respectiv ai olandezilor.

Ambele vin în colonia de aici, printre băştinaşi, şi au nemăsuratul tupeu să se laude cu profesionalismul lor. ING vă vrea şi banii de pensie, că doar se pricep să investească inteligent, nu?

Vechilul şef, Băsescu, are neruşinarea să încerce să ne prostească pe faţă, sugerînd, printre alte ticăloşii, că bine ar fi să investim jumate-jumate cu coreenii în şantierul naval, adică, dacă tot nu-şi respectă angajamentele de investiţii, de ce să nu băgăm banii statului român, că doar e criză. Tot aşa, vrea el, pe banii noştri, să educăm tinerii după placul şi în folosul corporaţiilor străine. Sau, musai, să ne împărţim în regiuni autonome. Că aşa vrea UE şi… e criză. Sau ratingul lu’ Moody se-mpute. Acesta ar fi interesul românesc, acestea ar fi soluţiile. Votaţi-ne!         

V-aţi săturat de România? Să mergem la urne, să votăm slugile străinilor din triada morţii: PSD-C, PD-L, PNL. Sabin Gherman şi C. Avramescu, Gabriel Andreescu şi Smaranda Enache, HRP şi Lucian Boia şi alţii ca ei vă aşteaptă.

Vor schimba constituţia, din nou, vor prăpădi ţara şi ne va merge foarte bine. Pe regiuni.

(„Vor„!? Hmm…)

La vot

George Carlin: „Forget the politicians. They’re irrelevant. Politicians are put there to give you the idea that you have freedom of choice. You don’t. You have no choice. You have owners. They own you.”

aici

La vot

George Carlin: „I don’t vote. Fuck’em!”

Voting

Un blog de urmărit

London Banker

Aproape euforic

M-am uitat la Euforia Lifestyle TV. Să mai scriu o dată: L i f e s t y le. Mai lăfăit.

Ceva în reluare, cred. Despre Ana Lesko şi iubirile ei. Sau aşa ceva.
Erau acolo nişte ciumeci care îşi dădeau cu părerea: Monica Irinelului, Oana & Catinca, Cosmina şi Bubulina, nişte gagici mohorîte – adică ziariste – nu reţin numele, Maurice (text)stilistul. Rîsu’, plînsu’.
DAR era acolo şi Kiki.

Kiki Vasilescu, scriitor.
Cine e ăsta? Mă întreb. Cum de nu-l ştiu? Mă frămînt. Scotocesc. Găsesc. Uşor. Doctor în filozofie la universitatea lui Soroş din Budapesta, realizator de scenarii ProTviste. Caţavenc sadea.
Autor de roman. Adică ăl de l-a scris. Nu personaj, încă. Are şi fragmente pe sait. Pe saitul Kikiului. Pentru cei peste 16 ani. Pentru IQ nu sînt restricţii.

Nimeresc peste cea mai simpatică critică posibilă. Pe care o reproduc:

Romanul romanesc pervers

Kiki Vasilescu

Romanul poate fi considerat o reluare postmoderna, in cheie erotica, a Crailor de Curtea-V …

22.90 RON

4.99 RON (Oferta Speciala la 4.99 Lei)

 

All the President’s Men (and Wymin)

„Barack Obama’s first appointment, that of Chicago Congressman Rahm Emanuel as his chief of staff, is quite frankly unsettling and suggests that voters who had hoped for real change in Washington will be disappointed. There should also be some concern on the part of Americans who believe that a close and continuing relationship with a foreign government might disqualify one for high office in the United States.”  ( AIPAC’s Man in the Obama Camp – Philip Giraldi )

Băiatul se autodefineşte ca atît de rău că, ne mărturiseşte, uneori se sperie de el însuşi. Poate un duş rece l-ar ajuta. Eventual să ţină altcineva furtunul.

„Señor Emanuel is known as a street-fightin’ Democrat, and that’s understating it. A Rolling Stone profile of Emanuel had this to say:
„There’s the story of how, the night after Clinton was elected, Emanuel was so angry at the president’s enemies that he stood up at a celebratory dinner with colleagues from the campaign, grabbed a steak knife and began rattling off a list of betrayers, shouting ‘Dead! . . . Dead! . . . Dead!’ and plunging the knife into the table after every name. ‘When he was done, the table looked like a lunar landscape,’ one campaign veteran recalls. ‘It was like something out of The Godfather.'” ( Forget the Honeymoon – Getting down to bizness with Obama – Justin Raimondo )

Mă rog, noi avem consilieri străini şi în fund, parcă mă simt mai bine să ştiu că majordomul majestăţii sale dă raportul în altă parte.

Mult, mult mai nasol se anunţă a fi duumviratul Obama-Clintonessa ( Hillary at Foggy Bottom? No way! No how! No passaran! ). Aici ne-am fript rău de tot! Noi şi ceilalţi coplanetari. Ce ceaţă groasă, vai ce ceaţă groasă! Surîsul Hiroshimei în spatele rictusului madamei Şuncă-pe-băţ (Rodham). După atît Orez (Rice), cu Lady Rodham-Clinton la externe nu ne va mai trece pe veci! (Foggy Bottom = zonă din Washington, D.C. şi denumire pentru Departamentul de Stat. Probabil pentru că totul e în ceaţă pentru ocupanţii instituţiei.)

Ce politică viguroasă ne aşteaptă de la cea mai ambiţioasă şi nesatisfacută femeie politică (nu e uşor să te vezi la doi paşi de sceptrul imperial şi să pierzi în faţa altui mare ambiţios)! Toţi anii în care ai stat în umbra Bill-ului (mult mai popular şi azi decît dumneaei), plus cei 8 de pregătire, de ai ajuns să numeri 60+ la contor, nu poate fi uşor pentru ea, sărăcuţa.

Obamaul vrea să-l păstreze pe CIA-istul şef şi pe actualul ministru de război. Se spune. Unii mai trebuie să primească şi OK-ul parlamentar. De urmărit (de prins e mai greu).

Tot e bine că sînt unii cu ochii (şi rachetele) pe ei.

Ave

Obama I-ul si Octavian Augustus
– primii împăraţi oficiali –

 

„Băi, neam de dac, frate Hussein, nu mai împunge cu degetul că ţi-l rup”  i-ar fi putut spune baciul yankeu, dacă oile americane ar fi avut mintea Mioriţei. Oile europene tac. Cînd nu behăie elitist-fericite. Ce să facă şi ele, bietele? Privind la Sarkozy şi la Barosso ajungi să te întrebi dacă n-au sărit nişte gene peste ocean. Dar care ocean? Dileme vechi, dileme ca şi noi.

Aşadar, să ne unim într-un glas şi să strigăm: „Ave Obama Imperator” !

Noi, poporul. Democraţiile, bre. Occidentul, mă-nţelegi? Lumea liberă, ce mama naibii!

MoMa la munte şi la mare

Monica Macovei aleasă „femeia Europei”!?

Chiar atît de tare e gagica asta? Toată Europa să o fi cunoscut? Şi, mai ales, să-i fi plăcut atît de mult? Europei, vreau să zic. Şi asta e doar Europa (societăţii ) civil(e)ă, dacă i-ar fi lăsat şi pe militari să aleagă… ehehei !

Ce Mae West, ce Marlene Dietrich, ce Garbo, ce Jayne Mansfield, ce Marylin Monroe? Monica Macovei le-a pus în fund.

Anumite asocieri (de idei, of course) sînt inevitabile.

Despre „parlamentul” european… numai de bine… ca să parafrazez şi să tachinez în spiritul lui Guy Fawkes.

Dacă e marţi, nu e Belgia

La noi va fi miercuri şi, oricum, multe ceasuri rele vor fi, nu doar trei.

Se „alege” noul împărat american. S-ar zice că Obama & Co după cantitatea de PR revărsată peste capetele noastre. Aşa că nu m-ar mira să fie alde McCain pînă la urmă.

În oricare dintre situaţii tot rău va fi. Fiara imperială e rănită, se clatină. Sistemul care o întreţine ar trebui schimbat exact cînd se pregăteau de ultimul salt, fără plasă, cel al dominaţiei planetare. Varianta de rezervă, chiar mai ambiţioasă prin gradul de anormalitate pe care vrea să-l impună, mă gîndesc la monstrul UEist, nu se simte nici el (că ea, varianta, n-are simţire, chiar dacă e de o imensă nesimţire) prea bine.

Un „plus” pentru banda de asasini Albright, Holbrooke, Soroş, aflaţi toţi în trena Obamaului, care vrea război şi în Pakistan şi în Sudan, ambele tabere promiţînd solemn să continue carnagiul răspîndit prin Irak şi Afganistan, să spulbere Iranul dacă se uită urît la Israel, să spulbere Siria dacă se uită urit la Israel, să spulbere Hezbolahul, Hamasul, Libanul (întreg sau pe comunităţi) dacă se uită urît la Israel, să spulbere Rusia… adică nu… nu, nu, nu, bui, bui, bui, bui… (luat uşor de val), cu Rusia e mai greu, pînă una alta bagam (dixit Cadîr lui Ianke) ghiaur Ucccrain şi Georrrgian la comun, alături de ceilalţi din secţia găinari – Europa de Est şi dependinţe.

Domnia judecătorilor, domnia ongurilor, domnia dizolvării internaţionaliste se va întări, cu Obama şi mai şi, cred. Mizeria bancheristă va fi, cel mult, ascunsă sub covor. Singura mare speranţă (un fel de-a spune), cu Obama şi mai şi, cred, ar fi cea a falimentului generalizat, avînd drept consecinţă griparea definitivă a maşinăriei de război imperiale.

Cine vrea să-şi facă iluzii, mai ales în cazul alegerii lui Obama I-ul, să-şi facă, fiecare e liber să sufere mai mult, mai încolo.