Monthly Archives: Noiembrie 2009

Preşedintele ueuropean, o schiţă de portret

Nu ştiam mai nimic despre individ, nu-mi scapă simbolica asociată alegerii unui belgian, aveam o părere proastă despre Belgia din motive asemănătoare cu ale autorului:

Meet the president – Paul Belien

Am primit link-ul prin e-mail şi mulţumesc pe această cale.

 

Anunțuri

Tăriceanu recunoaşte

„Dar nu pot face abstracție de faptul că eram pe scenă, la Ploiești, în seara cu pricina. Acum am impresia că se așteaptă din partea mea un punct de vedere, ca martor ocular. De altfel, am primit astăzi numeroase solicitări de a depune „mărturie”.

Filmul prezentat în aceste zile la televiziunile din România reflectă adevărul, chiar dacă nu am vazut exact ce s-a întâmplat între Traian Băsescu și acel copil, în timpul mitingului electoral de la Ploiești.

Țin minte foarte clar ce s-a întâmplat după aceea. Am părăsit locul concertului într-un microbuz, împreună cu Traian Băsescu și cu câțiva lideri ai PNL și ai PD. Atunci, a început o discuție despre faptul că Traian Băsescu ar fi lovit un copil în timpul concertului. 

Pe acest fond s-a manifestat o preocupare foarte serioasă din partea lui Traian Băsescu personal față de acest gest al său, la care el s-a referit ca fiind o greșeală. 

Pe de alta parte, acel fapt era comentat și de unii ziariști aflați în apropierea scenei, în condițiile în care în acea zonă fuseseră mai multe camere de luat vederi. Din această cauză, personal chiar am rămas cu impresia că unele suporturi media au făcut referire la acest subiect încă din 2004.

M-am dus acasă în acea seară gândindu-mă la modul în care ar fi trebuit conceput un mesaj de scuze din partea lui Traian Băsescu pentru a doua zi. Totodată, mă întrebam în cel fel și cât de brutal îl lovise pe acel copil.

Am fost mirat în zilele următoare, atunci când am văzut că presa nu a relatat despre acest fapt. Am sperat că este posibil să nu fi fost un incident chiar atât de grav, pe cât mi se crease impresia.”
(http://www.tariceanu.ro/Blog/CalinPopescuTariceanu/art/241/Frumoasa-campanie-electorala-romaneasca.html)

Primul ministru al României vreme de 4 ani (din 5) ai mandatului preşedintelui Băsescu. Preşedinte pentru care a militat să fie ales după ce a fost martor al momentului în care Băsescu recunoaşte că a lovit un copil la un miting electoral.

Uneori am impresia că îi descriu pe astfel de indivizi cu prea multă patimă, că îi pictez într-o lumină mincinoasă, că mă înşel atunci cînd nu văd şi partea de oameni civilizaţi. Cred că de fapt sînt prea blînd. Faptele lor şi consecinţele pe care le atrag asupra noastră sînt mult mai grăitoare şi mai brutal dureroase decît vorbele.

Lawrence Reed: Lessons

Pentru cei care au ceva timp la dispoziţie. Nu vor regreta.

Lessons of history we dare not ignore

(pentru ridicarea moralului naţional (sau nu) – guvernul SUA produce: 1 miliard dolari cheltuieli bugetare pe oră şi 4 miliarde dolari deficit pe zi)

şi

Lessons from the Great Depression

Dubai Debt Woes Raise Fear of Wider Problem

Dubai Debt Woes Raise Fear of Wider Problem

Şi ăsta e ziar de-al lor – bancheri & toată clica – bagă şi nişte strîmbe, desigur. Adevărul e că stăm pe un butoi cu pulbere, iar joaca prezidenţialelor de la noi ar putea fi privită cu amuzament, prin comparaţie.

„Ai văzut? L-a lovit”

A. Şemcu – lider PNL Prahova, în direct la televizor.  Potrivit respectivului erau cel puţin 20 de persoane pe scenă, membri PD şi PNL, dintre care mai mulţi au văzut întîmplarea.

Dinu Patriciu: „Doamna Roberta Anastase, care se afla tot pe scena, am vazut cam din acelasi unghi aceasta scena. Se mai aflau cateva persoane pe aceasta scena: Florin Anghel, un domn Severin care a fost senator PDL, Theodor Melescanu, Calin Popescu Tariceanu, dar undeva in spatele presedintelui. Ma bucur ca a aparut caseta pentru ca da o imagine clara despre acest scelerat„. (Patriciu – pentru Ziua)

Cîţi au ştiut? Cîţi au tăcut? Dacă au ştiut, de ce l-au sprijinit în continuare pe „scelerat”? Tăriceanu, Meleşcanu şi Roberta au profitat din plin, în plan personal, de ascensiunea lui Băsescu. Primii doi au depus jurămîntul în faţa „sceleratului” cînd au devenit prim-ministru, respectiv ministru.

( Geoană-Antonescu împreună pe scenă la Braşov – „doi oameni serioşi şi-au dat mîna” dixit Geoană.
„PSDişti, PNLişti, UDMRişti, PRMişti şi PNGişti” – aceştia ar fi schimbătorii de Băsesc. Poate or fi, dar cînd, cum şi unde am reuşit eu să aprob încă un guvern cu UDMR!?
Vom avea guvern Johannis pînă la Crăciun” – aoleu, e tot ce mi-am dorit.
Să închidem paranteza că e suprarealistă – taman cînd Geoană se revendică ideologic de la Clinton şi Blair – ceea ce e corect şi înspăimîntător )

Dacă filmul e autentic, cum pare, Băsescu ar fi terminat, pe bună dreptate.

De ce nu l-au terminat acum 5 ani în loc să-l ridice pe tron?

Badea spunea, corect, că mai rea şi mai revelatoare decît lovitura a fost prima reacţie a lui Băsescu. Dar lipsa de reacţie a mahărilor PD şi PNLdin 2004, este şi mai revelatoare.

Scîrbirea

Scriam cu mai puţin de 3 săptămîni în urmă:

„Am o presimţire… certă… cum că facţiunea cea mai agresivă va pierde. 

 Trăsătura comună, permanentă, a celor 2 tabere ad hoc (băseştii şi majoritatea) precum şi a străinilor e reprezentată de dispreţul ancilar, respectiv de latifundiar, faţă de oamenii acestui pămînt.

Oricare dintre hahalerele acceptate se va alege, tot albastru îi va fi puţinul viitor de conducător. Cu cît isteria îi va încerca mai mult acum, în campanie, cu atît mai vizbil va fi jegul de sub ţoalele de împrumut. Iar aceasta e o etapă necesară, vremea cînd  „fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii, bâlbâiţi cu gura strâmbă” nu mai au cum să ascundă hidoşenia ce sînt. Scîrba majorităţii adevărate creşte mai repede decît se tîmpesc activiştii. ”

Cred că scîrba este acum  deplină.

I-a dat Băsescu un pumn în gură unui puşti? Au trucat o înregistrare video ai lui Patriciu? L-au prins într-o capcană pe Băsescu la Realitatea (care l-a pupat în cur şi-i vîna adversarii pînă mai ieri)? I-au ridicat mingea la fileu ca să apară în zilele următoare o dovadă plauzibilă a trucajului pentru ca să-l termine pe Geoană?

Ce mai contează. Mi-era frică, vorba vine – interesul meu pentru rezultatul acestor alegeri e nul –  că alde Geoană confundă alegerile prezidenţiale cu cele parlamentare. Ar fi fost încă bine. Iată că, nici 24 de ore mai tîrziu, gunoiul explodează.

Băsescu e un golan? Da. Ştiam. Dar mai ales ştiaţi voi, aliaţii lui care încercaţi şi reuşeaţi să convingeţi ţara că scena cu plînsul, dragă Teo – ce rău îmi pare că mori, era sinceră. Curvelor ! Guşă, unde erai ? Tăriceanu, ce făceai? Zoe, erai surdă? Patapieviciule(*), scriai cărţi? Patriciu, munceai? Bogdan Teodorescu, ce mîncai? Curve!

Acum sînteţi în spatele lui Geoană, care nu pare golan, dar vă are pe voi sprijin. Ar trebui să ne facem cruce şi să scuipăm în sîn. Da, îl împingeţi pe Crin să vorbească pentru voi pentru că e mai suportabil, fără să ştie cîtă ură acumulează din partea voastră pentru că multe acuze pe care le aduce vă sînt de fapt adresate şi voi ştiţi bine, chiar dacă pozaţi în civilizaţi.

Ruşinos. De ce e nevoie de mizeria asta, nu cîştigă Geoană fără aşa ceva? Atunci mai bine pierde decît să cîştige astfel. Aţi bătut palma la ceva care depăşeşte miza obişnuită a ciosvîrtei lăsată de străini vouă? Suspect, foarte suspect. O vînzoleală de viermi. Noroc că şi derbedeii ceilalţi nu sînt mai breji. Deturnaţi atenţia de la drama reală a ţării print-un circ de 3 lei. Cînd puţinii profesionişti cinstiţi au fost îndepărtaţi de politruci, ce ar trebui să aşteptăm?

Azi am primit răspunsul, dacă mai era nevoie.

Oribilă perioadă va urma, indiferent care combinaţie de bandiţi se va încropi.


(*) –
ăsta nu e cu Geoană acum, e doar un exemplu de intelectual porc

Alegeri parlamentare – turul 2

[ Geoană a cîştigat, Băsescu a pierdut, noi sîntem preocupaţi de soarta ţării. ] 

Am pus şi de un acord, avem un fel de cartă sau hartă, nu e prea clar, de principii şi obiective. Multe. Ne-a luat aproape o oră (una; cifra 1; probabil sînt telepaţi) să negociem şi să cădem la înţelegere. Dacă am fi ştiut cît de simplu este, făceam treaba asta acum 5 ani. Stai, că acum 5 ani eram cu „dragă Teo, snif!” care ne murea în braţe şi ne-am repezit să o votăm pe văduvă. Azi, dragă Teo e bine mersi cu Boureanu şi cu văduva neagră – Valeriu Stoica – lîngă Matroz.

Sau puteam acum 1 an, după… ăăă… alegerile parlamentare. Stai, că acum un an ni s-a părut că Boc e un titan la borcan şi echipajul Matrozului e partenerul potrivit pentru, ştiu şi eu ce, că nici nu acceptam că ar putea fi criză într-o ţară atît de vînjoasă. Noroc cu Isărescu care avea o nevoie de 14 miliarde pentru mici cheltuieli banchereşti şi nu puteam să-l refuzăm, ce mama naibii!

Aşa că azi, la turul 2 al alegerilor parlamentare – nu mă mai trage, nenorocitule, de mînecă! -, vino popor să ne vezi cît de mîndri şi de senini stăm în faţa ta – mă, dacă mai tragi o dată de mînecă te plesnesc! – gata să-ţi punem la picioare tot prinosul de recunoştinţă pentru încrederea ce ne-o arăţi, să te servim cu forţa şi inteligenţa creatoare de care ne ştii capabili. Azi, cînd ne alegi din nou – jap! ţi-am spus să încetezi! – să ştii că te poţi baza pe noi ca şi pînă acum. Votaţi… ăăă… Geoană pentru alegerile parlamentare – jap! jap! jap! mă, boule… restul se pierde în urale.

Certitudinea că se alege Geoană e o atitudine tipică pentru aroganţa care face ravagii printre politicienii români. E probabil, dar nici pe departe atît de sigur pe căt cred infatuaţii. Dacă o ţin şi săptămîna viitoare cu formări de guvern şi imbecilităţi din care să ne dăm noi seama ce noroc a coborît peste capetele noastre, greaţa care de abia a fost potolită cu o tonă de hapuri poate să se reverse peste ei.

Criza – update

Linia mai groasă reprezintă evoluţia din ultimul an a unui C-ETF (Commodity Exchnge-Traded Fund) care se ocupă strict de tranzacţiile cu aur.
Linia mai subţire reprezintă evoluţia indicelui DJ pentru aceeaşi perioadă

Se observă 2 chestii:
– Aurul este constant o afacere semnificativ mai bună decît media bursei, ceea ce înseamnă că nu există încredere reală în evoluţia economică şi spune multe despre adevărata (lipsă de) valoare a monedei americane
– Momentul actual, cu preţul aurului care ţîşneşte în sus cu o pantă clar mai abruptă decît DJ, seamănă bine cu momentul dinaintea prăbuşirii bursei din februarie-martie

Preţul unciei de aur se apropie la galop de 1200 dolari.

Fără UDMR !

Simplu.

Oricît e de mincinos Băsescu, cu toată trădarea din 2004, chiar dacă nimeni nu l-ar crede, indiferent dacă tace sau cere sprijin electoral împotriva ungurilor, în clipa în care PSD acceptă şi această ultimă porcărie pe care încearcă să i-o bage pe gît PNL, Geoană pierde orice avantaj pe care l-ar fi avut în faţa lui Băsescu.

Pe hîrtie nu pare. Dar pe hîrtie PNL figurează cu 20% pentru că 3% vin de la unguri. Alţi 5%, cel puţin, nu sînt PNLişti, l-au ales pe Crin şi atît. Iar printre votanţii lui Geoană sînt şi naţionalişti şi destui care nu sînt deloc încîntaţi de o asociere cu PNL şi, cu atît mai puţin, cu UDMR.

Nu-l crede nimeni pe Băsescu, dar nici nu-l va crede nimeni pe Geoană dacă invocă o alianţă cu UDMR drept o condiţie a victoriei. Nu este. Cum nici o alianţă pentru guvernare cu UDMR  nu este necesară. Deloc. Bineînţeles, nici negocierea unei formule de guvern nu are vreo legătură cu obiectivul declarat – alungarea lui Băsescu.

Dacă e normal ca PNL să încerce să obţină avantaje politice, nu este deloc normal să-i bage, la grămadă, şi pe UDMRişti. Asta dacă nu recunosc, pe faţă, că ei şi UDMR sînt un singur partid, de fapt, cum toată evoluţia lor din timpul ultimilor 5 ani pare să o dovedească.

Prostia PSD-ului ar fi însă incredibilă dacă acceptă.

Să recapitulăm

Această rubrică s-ar putea să revină des.

5 ani de regim Băsescu =

4 ani PNL şi UDMR la guvern
3 ani PD la guvern
1 an PSD la guvern

Combinaţii realizate deja: PD+PNL+UDMR; PNL+UDMR; PD+PSD

Mai există destule combinaţii de 3 şi de 2, dar visul cel mare (marea combinaţie) e unul singur:  PD+PSD+PNL+UDMR

O întrebare firească:  Cînd se va realiza ? 
Dar am întrebări mai justificate, cred:  Pentru ce ?  La ce foloseşte (cui foloseşte ştim) ?  Mama lor ştie ? (se insistă pe primele două cuvinte)

Băsescu: cronica unei morţi anunţate

Aşa se pare.

Viteza cu care PNL s-a luat după Toinette, care se grăbise ieri să dea semnalul, arată că băieţii nu sînt dispuşi să se scufunde. Mai bine pe val decît luat de val.

Cu OK-ul american pentru Geoană şi cu mizeria de alegere pentru posibilul premier ai zice că şi principalul tartor UEist din zonă – Germania – merge pe aceeaşi carte. De UDMR mi-e şi silă să pomenesc.

Va pierde Băsescu ? Nu văd cum să nu piardă.

Mici posibilităţi ar fi, totuşi. De exemplu, citeam la o televiziune un banner din care reieşea că Toinette se va implica în campanie. Ei, nu mă-nnebuni, în ce calitate ? Se crede duumvir ? Bine, înţeleg că entuziasmul elitist trebuie păstrat la cota de fierbere, dar nu elitiştii îl vor alege pe viitorul preşedinte. Mai mult va încurca, majoritatea nu stă cu ochii holbaţi la A3, Realitatea, B1 sau alte oficine electorale frenetice.

Mai e o chestie, dar e prea delicată ca să mă încumet să o amintesc altfel decît ambiguu. Scriu doar atît: nu am impresia că oamenii preşedintelui au vrut să-l piardă. Poate mă înşel, dar dacă nu mă înşel, uitaţi-vă la ei şi veţi vedea că Matrozul are încă un sprijin redutabil.

Dar, să presupunem că Băsescu pierde. Ar fi şi plictisitor să mai irosim 2 săptămîni cu stupidităţi de campanie şi să nu vedem schimbarea regelui. Că de bucuria nebunilor avem parte tot timpul.

Şi după aceea ?

Democraţia aplicată

S-a scîrbit elita de Băsescu ?  DA.  Sau aşa am fost îndemnaţi să credem.
S-au ofticat ungurii şi PNL (adică partidul politic ¤1 al nasurilor pe sus) pe Băsescu ?  DA.  Sau aşa am fost îndemnaţi să credem.
Ne-aţi comunicat prin trîmbiţe dorinţa de schimbare ?  DA, sus şi tare. 
Devenise aproape o modă  populară să-l înjuri pe Băsescu ?  DA.
Aţi mobilizat ţara pentru a fi debarcat Băsescu ?  DA.  Sau aşa am fost îndemnaţi să credem.

Şi acum, ce vreţi ? Aţi ştiut de la început că asta va însemna o confruntare finală Băsescu – Geoană. Ce legătură are formarea viitoare a unui guvern cu votul pe care v-aţi angajat, moralmente, să-l daţi împotriva lui Băsescu ? Nici una.

Acum ne aflăm în situaţia anticipată. Ţineţi-vă de cuvînt ! Aţi vrut ca poporul să-l debarce pe Băsescu prin vot, poporul e gata să o facă.

Sau nu aţi vrut, de fapt, asta şi nu vreţi nici acum  ?

Ştiţi ceva, nici nu mai contează, democraţia la lucru operează cu noţiuni simple:  Băsescu e ţinta desemnată, Băsescu va fi doborît cu votul.

Nu asta aţi dorit, elitelor ?

Un link interesant la un articol din vară:  http://www.ziare.com/actual/politica/06-14-2009/emil-constantinescu-lepadati-va-de-basescu-786146

Să fiu corect. Toinette a adoptat o poziţie decentă. Azi. El, nu partidul.

Mai vedem şi mîine.

Cînd vom vorbi despre UDMR. Pe scurt. Sau poimîine, că nu e grabă, UDMR pare veşnic.

Dragă Crin, (sînt eu, Mircea)

Sînt un cretin. Noroc cu hrebenciucul şi cu tătucul, cu Adişor şi cu Marean, care mă-nvaţă de bine. Vreau să fiu cu tine!

Te iubesc… cred. Gupul de la Cluj îmi spune că o să-mi fie bine. Degetul în gură bag, dar mai bine…

 să ţi-o trag !

Că m-am săturat de curve şi-mi-s ficior de general, pe bune. Washington nu te-a vrut pe tine aşa că asculltă comanda la mine!

Bă, Crinule,

Gata cu versurile cretine. Voi aţi luat-o şi acum vă faceţi că vă place. Poate chiar vă place, dar eu am moravuri sănătoase. Vreau să fiu preşedinte şi eu voi hotărî cui arunc un os de ros.  Dacă papagalii din PNL mă votează, cu atît mai bine, dacă nu, ducă-se. Eu îi vreau pe cei care nu-l mai vor pe Băse neam. E clar, creţule!

Nici un nemţălău nu va fi prim ministru. Discuţie încheiată. Ungurimea va primi ce vreau eu, cînd vreau eu şi cît vreau eu. Oricum nu e treaba ta, chiar dacă v-aţi împletit cracii cu ei de nici nu mai ştiţi care e al cui. Tu nu îmi eşti simpatic, dar poate te fac ministru de ceva sau ambasador la Washington, să vezi şi tu lumea de sus.

Ţi-am scris ca să le dau peste nas hrebenciucilor, cei mai mari idioţi dintre jigodii, că altfel n-am de ce. Nici frumos nu eşti, nici plăcut, nici model moral n-ai, că Tudor Chirilă ăla e bun pentru oligofreni. Aşa că nici dedicaţie muzicală nu pupi de la mine. Poate te las să pupi altceva, dacă eşti cuminte.

Ai grijă şi poate nu vă belesc,

Mircea (cu 2 rînduri de coaie SAU cum se cîştigă alegerile dacă eşti deştept)

Dragă Crin,

Inima mea te vrea. Ştiu că nu mă pot ridica la nivelul de model moral, ştiu că nu pot fi un Tudor Chirilă pentru tine. Iartă-mă şi iubeşte-mă aşa cum sînt! Lasă-mă să fiu Ricky Martin-ul tău. Măcar. Pentru că nu vreau să mă car.

Cum le zice şi poetul mai jos:

 I can feel you underneath my skin
 You’re the reason for the shape I’m in
 On your lips I kiss, it tastes of sin

adică

 Te simt sub piele, şarpe latin
 Vreau sa rămîn un crai bătrîn
 De pe buzele-ţi păcătoase să sorb venin…
 sau cam aşa ceva

 Atrapado, moribundo
 Con esas ganas de bailar contigo

Dansează-mă, Crin, lasă-mă să fiu al tău, mereu, ţi-l dau şi pe nemţălău dacă vrei tu, iubirea mea.

Iubeşte-mă, Crin, aşa cum te iubesc şi eu pe tine, nu lăsa jaleo pe mine cînd ne e aşa de bine!

Al tău pînă la o moarte, nu mă da la o parte,

T

Nu-i aşa că îl vreţi pe nemţălău premier ?

Nu. Pur şi simplu.

Acum vor, cu orice preţ, să-l lege pe Geoană, în cazul că va deveni preşedinte, de propunerea antiromânească făcută de PNL (să notăm en passant unde s-au evaporat jumate din voturile ungureşti -> la javrele astea).

(Ce curvă e freneticul laptop regalist, ce mizerabilă adunătură, cu o excepţie notabilă – Mircea Badea, e A3. PSD să zică mersi că au ieşit încă bine cu aşa sprijinitori.)

Se confirmă jegoşenia: PD + PNL + ungurimea

Aşa au gîndit-o de la început, aşa au ieşit pe faţă după „confruntarea” de la Cluj-Napoca.

Nenorocirea celor 3 partide aprobate de străini şi a blestemului unguresc nu pot fi sparte prin docilitate de telespectator la televiziunile aceloraşi.

Cei care nu l-au mai vrut pe Băsescu au acum ocazia să vadă maşinăria minciunii în toată splendoarea. Sau cred că liberalii sînt oameni cinstiţi (cu toate că sînt uşor mîhnit, nu pot să nu zîmbesc cînd asociez cele 2 cuvinte) ?

Nu mai există soluţie „democratică”, asta ştiam mulţi, dar parcă văd că va fi mult mai brutală eliberarea decît bănuiam. Oricum, libertatea va veni, desfrîul de mizerie la care sînt martor îmi întăreşte convingerea. Şi, oarecum surprinzător, e o convingere mai plină de speranţă decît pînă de curînd.

România va fi din nou a românilor. Bancherii şi speculanţii ar putea să ţină cont de acest pont.

Vorbe rele

Ca să-i dau un brînci de ajutor Ciutacului, că tot va avea nevoie în curînd, nu pot lipsi privirea cititorului de următorul text scurt, care nu poate să apară sub formă de comentariu la angajatul A2. Logic. Cînd te faci de baftă, nu-ţi mai vine să fii îngăduitor cu cei care te-au cam ghicit de ceva vreme.

(PSDiştii chiar sînt băftoşi cu un asemenea prieten de nădejde. Mă refer la trustul mogulului, desigur, nimeni nu l-ar bănui pe prietenul Ciutacu de simpatii PSDiste.)

Aşadar,

„Băsescu-i bețiv, Geoană-i prostănac, Antonescu-i cartofor și Oprescu-i curvar”  – V. Ciutacu (vezi textul integral la: http://www.ciutacu.ro/articol/iaca-%c8%99i-un-loc-special-de-aberat-electoral/#comment-81100)

Se pot face şi permutări în aberaţii. Se pot prezenta şi variante multiple. De exemplu: Antonescu – beţiv şi prostănac, dar cartofor sau (că tot te arde la ficaţi) Vadim – nebun şi poltron, dar necinstit sau (tot persoană publică, deh!) Ciutacu – onest şi inteligent, dar frumos.

the end

Se observă cum, fiind dumnealui şmecher, chiar şi cînd înjură are grijă să-i amintească doar pe candidaţii acceptaţi. Asta da disciplină !

Ce şmecheri sînt activiştii !

Exceptînd fapul că au turbat. Muşcă în stînga şi în dreapta, balele le curg rîu.  Dacă nu se alege răul cel mai mare ?  Dacă ne bate stăpînul străin peste lăbuţe ?

Plimbaţi maimuţa pe altă stradă, flaşnetari de 2 parale. Că atît sînteţi plătiţi, chiar dacă valoraţi 3 – 3 şi jumătate, pe bloomberg.

Multă nesimţire chiar şi pentru cei mai productivi dintre nesimţiţi. Dar mai ales multă ură împotriva românilor. Dacă ridicăm capul ? Dacă începem să vedem dincolo de băşcălia de golani, dincolo de masca de superioritate care atîrnă pe feţele lor hidoase ?

Pentru a scăpa mai repede de stăpînii străini trebuie să începem să le fugărim slugile. Pe tot terenul, om la om.

Ţineţi cîte un băţ la îndemînă pentru cîinii turbaţi.

Am să-mi trag un glonţ în cap / Şi-am să-mi fac o gaură 

Succes !

Versuri de nemuritorul Tudor Chirilă, model moral.

(Nu m-am uitat la mizerie, mi s-a povestit cîte ceva. Dacă am înţeles geşit, atîta pagubă.)

Încă o zi neagră pentru România

Dacă le-ar putea fi ruşine…

Aţi privatizat parlamentul, jegoşilor ?

Plecaţi, nenorociţilor, cît mai aveţi timp ! Luaţi şi ongurile lui Soros cu voi, mama voastră de putori !

Geoană se sinucide politic. Alături de matroz şi de papagalul fără pene, să-l ajuţi indirect pe matroz  să cîştige şi, mult mai grav, să te încarci cu o parte din vina prăbuşirii ţării în haos, pentru că aberaţia PDisto-PNListă-UDMRistă nu poate decît să distrugă, asta e o prostie nemaipomenită !

Trebuie îndepărtat tot putregaiul ăsta şi trebuie să ne eliberăm ţara de sub ocupaţia străinilior, situaţia a devenit realmente de nesuportat.

Recuperare – refolosire – merge ca nou

Ce scriam, în 2 comentarii consecutive, pe blog la  A. Năstase, în 29 ianuarie 2008. Ce-mi veni cu Năstase acum ?  Cine mă-nţelege… înţelege. Acum avem două porcării la preţ de una: turul 2 şi UDMR + referendum ticălos, unealtă folosită atunci cînd convine şi ignorată deliberat cînd rezultatul nu se conturează a fi cel dorit de elite. Şi atunci, în 2003, PNL (alături de PD) se făcea că se împotriveşte, îndemnînd lumea să se ducă la referendum şi să voteze cu nu, cînd singura şansă de respingere ar fi fost neparticiparea la vot – era obligatoriu să participe peste 50% din electorat pentru a fi validat dpv legal. CURVE ! 

 

Care societate românească?

Odată ratificat de parlament (înţeleg că prin aplauze, sub privirea binevoitoare a lui Sarkozy de Nagy-Bocsa – încă preşedinte al Franţei pentru un număr de zile; la ei, de ochii lumii, trebuie întîi să modifice un titlu din constituţia franceză, o hîrtie care va deveni inutilă, la fel ca şi constituţia României, imediat după ratificare), tratatul de la Lisabona consfinţeşte dispariţia statului naţional, independent şi suveran român.

De ce nu aveţi curajul să luaţi atitudine, domnule Năstase, doar sunteţi specialist în drept? Sau vi se pare un lucru bun că, după 150 de ani de la apariţia României moderne, dupa 3 războaie, peste 1 milion de soldaţi pierduţi, nenumărate suferinţe îndurate, se renunţă, la masa verde, la idealul a generaţii de români? Manoilescu era un zeu prin comparaţie cu voi, avea suflet.

Pentru ce v-am alege preşedinte, pe dumneavoastră sau pe altul, ca să prezidaţi peste o colecţie de “regiuni de dezvoltare”, după cum hotărăsc komisarii şi legiunile de consilieri străini? Să-mi fie cu iertare, dar sunteţi prea costisitor pentru o funcţie devenită inutilă.

Sintetic exprimat, în limba lui Napoleon al III-lea:

“La voie parlementaire a été préférée à un référendum jugé risqué, deux ans après la victoire du «non» au TCE en 2005. La plupart des pays – sauf l’Irlande, tenue d’organiser un référendum – ont d’ailleurs choisi de faire de même.”

( http://www.lefigaro.fr/international/2007/12/13/01003-20071213ARTFIG00351-le-traite-de-lisbonne-ratifie-cet-apres-midi.php )

Nu “ţările” au ales “calea parlamentară”, voi, politicienii aţi ales-o, pentru că era “riscant” să lăsaţi naţiunile să se exprime. Ce “riscaţi”? Ca voinţa populară să fie opusă voinţei celor puţini, aleşi tocmai ca să reprezinte voinţa populară.

Altfel spus, aţi trădat.

PNL – bordel sau latrină ?

Întrebare retorică.  Răspuns cunoscut:  amîndouă.

Există o ierarhie şi pentru curve (*). Nu mă gîndesc la performanţă, e prea puţin important ciţi clienţi au călărit la viaţa lor sau cît de elegant o iau în cur (*). Cînd îţi fură portofelul după ce ai plătit-o sau cînd nu-i pasă dacă o fute (*) un ucigaş-violator-pedofil, numai banul să-i iasă, atunci curva ajunge pe treapta cea mai de jos.

Ce vedem noi. Noi vedem o curvă liberală, adică curva de PNL, care se pregăteşte, cu tupeu de curvă, să treacă de partea lui Băsescu. Înseamnă că stimabilii PNLişti au mîncat căcat (*) cu pumnii pînă acum. Sforarii lui Toinette ştiu bine că fetiţa fără breton nu prinde turul.

Doi. Cum nici chiar o curvă de port nu poate să treacă la masa altui grup de beţivani fără să i se pocească definitiv mutra, aşa şi curva PNL trebuie să pară pătrunsă de conştiinţă, preocupată de binele general, grijulie să folosim cu toţii prezervativ că altfel ne invadează viruşii şi alţi extremişti. Prin urmare, Geoană trebuie să devină duşmanul, prestissimo. Curva PNL trebuie să lucreze contracronometru pentru ca să-şi ofere motiv/pretext înainte de turul doi. Ce motiv mai bun, din partea curvei matrozului şi a ungurului, decît lupta împotriva extremiştilor.

Ştiu bine (şi curva PNL şi matrozul) că nu va mai avea parte Băsescu de beneficiul îndoielii după 4 ani cu UDMR la guvern, repet, sub domnia Zbanghiului. Numai cu ungurimea nu se alege din nou. Aşa că s-a poziţionat curva PNL, expusă, deschisă şi umedă. Doar că arată ca baba-primar care se dă coioasă, deşi şi-a deconectat boaşele(*) de la ţeavă.  L-au găsit pe Prostovan de inamic al neamului. După ce proştii şi săpătorii din PSD au mers pe jegoasa propunere otrăvită cu nemţălăul, acum le vine pe nas. Aş spune că aşa le trebuie, doar că tot noi ne-am pricopsi cu Zbanghiul pentru a doua oară.

Oare la parlament, cele 3 partide ale establişmentului, devenit tot mai stabiliment, vor face repetiţia generală pentru scena finală, aia cu helicopter, curteni, slugi, străjeri şi popor ?

 Mai ales popor.

 (*) pentru nelămuriri;  a se consulta dex-ul ( http://dexonline.ro/ ).

Cum nu se poate mai limpede

S-a hotărît că nu există decît 3+2 candidaţi acceptaţi.

Cei 3 cunoscuţi + ungurul şi iepurele din pălăria magicianului (= Oprescu-Babette).  Exact ce scriu aici de ceva vreme.

Cine „s-a hotărît” (pentru noi) ? Pe scurt: străinii. Cei 3 sînt aleşi pentru a avea noi senzaţia că avem de unde alege. Ungurul e pe post de factor de control şi frînă, schema cuprinzîndu-l întotdeauna ca factor distructiv, pentru a nu permite o  libertate mai mare de mişcare în caz că s-ar nimeri la guvernare nişte oameni care ar vrea să facă ceva bun şi pentru români. Astfel, grupul politic cel mai ostil interesului naţional  capătă  (iude)mereu ştampilă de legitimitate. Babette a nimerit din inerţia de la alegerile locale, dă bine ca „independent” şi zăpăceşte puţin sondajele, numai bine ca să lase o plajă mai largă pentru furt.  „Cel mai bine plasat candidat independent” ca să-l citez pe Sever Voinescu-Cotoi, de la Cotroceni, coleg la Casa NATO cu domnul analist Radu Tudor, de la A3.

Sictir!

Nu-i aşa PSD-ule că îţi dai palme cu piciorul că ai mers pe mîna jegurilor lui Toinette cînd vi l-au băgat pe gît pe nemţălăul de la Sibiu ? Mafia germano-ungară din UE are clienţii ei, cu gura moale şi ochi spălăciţi, voi sînteţi doar chivuţa de păcălit, ruşinată în grabă printr-un colţ.

Să recapitulăm:  5 ani de regim Băsescu4 ani PNL+UDMR la guvernare, 3 ani PD-L la guvernare, 1 an PSD la guvernare, 1+ an Oprescu primar al capitalei. Rezultatele se văd.

Sictir!

Vă jucaţi cu focul, hahalelelor !

Colici de palatToinette se vrea la turul 2

Inaugurăm rubrica Colici de palat.

Cronici de palat ar fi fost alegerea comună. Noi fugim de (la) comun. Cronici s-ar fi putut interpreta ca o aluzie la starea de bine din zona mansardei/lor prezidenţiale. Noi nu spunem asta, doar credem. Pe urmă, cronicile ar fi însemnat periodicitate, colicile vin şi trec. Cît despre asemănarea cu politica, credem noi că potriveala e bunicică. (Nu, nu ne-am înmulţit deodată, tot conu’ Mişu am rămas, dar apropierea de palat ne trezeşte trăiri de plural regal.)

Politica establişmentului  se face la club, în spatele uşilor închise. Aşa se întîmplă şi cu nevoile, se exprimă în spatele uşilor (de preferinţă) închise. La rîndul ei, moralitatea întregii afaceri se prezintă foarte constipată. În perfectă opoziţie şi deplin acord tematic cu incontinenţa strategiei politice, pe care o simţim violent. Prin jur. În concluzie, scremuta realitate merită o consemnare pe măsură. De unde şi colicile.

Iar acum, scufundarea în problemă.

Domnia lui Traian I cel Zbanghiu, al treilea locatar al palatului, se apropie de final. Sau aşa se speră/disperă. După 2 domnii ale lui Ion-Nelu I cel Cinstit (degeaba vorbesc unii de 3, contează doar continuitatea ocupării palatului) întrerupte (vezi paranteza anterioară) de uzurpatorul de succes Emil I Ţapul, curtenii stau cu respiraţia tăiată (nu din cauza miasmelor, cu care sînt obişnuiţi).

Oare Zbanghiul se va ţine la dommnnnie cu sprijinul unei părţi a marii boierimi, cu oamenii de încredere ai marilor dregători şi cu ceva oaste de strînsură? Au pretendentul, Mircea (I) Prostănacul, împins de alţi mari boieri, foşti mari dregători, la îndemînă cu oameni de taină şi cu ceată de mercenari hîrşiţi, va fi suit în/pe scaun în locul său?

Nu ştim. Ştim doar că s-a trezit hormonul în Toinette. Cauza e simplă. Mai puţini, dar cu feude puternice şi legături aşijderea prin ungurime, cei din partida conului Costache ot Rompetrol au ridicat şi capul şi un pretendent la domnie în persoana lui Crin (I) Toinette.

Favorit pe la înalte porţi de puternice conace (libere de prejudecăţile altora şi cultivîndu-le, cu nasul pe sus, doar pe ale lor), pletosul, pe atunci, mai tînărul, pe atunci, crin se pregătea, pare-se, să dea în floare. Desigur, el nu ştia, cum nu ştie nici acum prea bine, tuns şi timid-afabil. Dacă predecesorul său din vechime, Radu cel Frumos, nu risca mare lucru ascuns printre bulucurile otomane, chit că Vlad Ţepeş era groaza pe pămint pentru turci, nici Toinette nu riscă prea mult. N-are bulucurile osmanlîii să-l apere, dar îi are pe unguri şi, s-a văzut, turcii fugeau peste Bosfor de frica Ţepeşului, iar nemţimea şi ungurimea îl lucrau pe la spate pe român. Toinette are spatele asigurat. Mai mult, în favoarea sa lucrează şi Babette (pretendent minor, dar ştampilat) zis şi Sorin (I) Felcerul, mare pîrcălab ot Bucureşti.

Să recapitulăm puţin:  domnia de 5 ani a Zbanghiului a văzut (joc de cuvinte neintenţionat, dar odată sesizat…) perindîndu-se prin dregătoriile de fală toate partidele şi facţiunile boierilor mari, ale marilor negustori şi pîrgari de judeţ sau de tîrg ievropenesc. Partida lui Toinette, alături de ungurime, a populat sfatul domnesc vreo 4 ani, partida de suflet a domnitorului, cu jupîneasa Udrea, cu tot, vreo 3, încai şi ai Prostovanului au domnitără aproape 1 an.

Şi ce vor acum ? Să creadă prostimea că ei se luptă cu adevărat şi cîmpul de bătălie se va înroşi cu sîngele vărsat ?

Proşti, da’ mulţi !”

Nu. Mulţi, dar proşti, nu mai vrem de mult capul lui Moţoc. Vrem doar show, adicătelea bîlci.

Indirect, de la palat,
al domniilor voastre,

conu’ Mişu  (de) Bucureşti

Zidarii

Mare sărbătoare, 20 de ani de la dărîmarea zidului din Berlin. Prilej de vorbe.

A fost şi un film românesc Zidul, bunicel, a mai fost şi albumul(+film) Pink Floyd, mai sînt ziduri vizibile, mai sînt şi unele nevăzute. Unele îşi au rostul lor, altele nu, depinde şi de cît de bun sau de nebun a fost zidarul.

Tot Zidul Plîngerii rămîne cel mai semnificativ.

Dar Geoană vrea şi el să dărîme ziduri, ziduri interioare, simbolice, crede el, imaginare sau inventate, zic eu. Mă rog, fiecare cu ale lui. Dar Geoană vrea şi să zidească. Motiv pentru care se foloseşte de ocazia aniversării şi de vizita nuş-cărui-ideolog-socialist ca să reafirme hotărîrea PSD de a-l susţine pe zidarul Severin pentru postul de comisar ueist. La externe, but of course.

Cu 20 de ani în urmă, Germania se reunifica, cum era şi normal. O situaţie care ar fi trebuit să ţină cel mult cîţiva ani (ocuparea Germaniei în urma capitulării) s-a prelungit peste 40 de ani prin ideologizarea problemei şi confruntarea dintre cele 2 tabere internaţionaliste. Cînd Rusia (încă sovietică) şi Germania mai mare (RFG) au căzut la înţelegere, cu acordul tacit ueist (în schimbul unei părţi de pradă: Germania reunificată trebuia să lase un procent din fosta RDG pentru a fi înşfăcat de corporaţiile negermane) şi cu o Americă a cărei strategie bătea prea departe ca să mai mîrîie o împotivire, problema s-a rezolvat rapid.

După aceşti 20 de ani, România tot ruptă a rămas. Dacă vreo 15 ani Rusia s-a opus realipirii Basarabiei la România, de vreo 5-6 ani nu mai e cazul. În toată această perioadă, Severin a fost mare sculă pe plan intern şi internaţional. Activistul UTC s-a prelins spre activismul internaţionalist, întîi ca terminator-reformator (după scheme desenate de străini), pe urmă ca ministru de externe care a cedat nordul Bucovinei şi sudul Basarabiei Ucrainei, mai apoi ca şef al OSCE de unde a făcut tot posibilul ca România să nu mai aibă nici un cuvînt de spus în problema vitală a teritoriului naţional. Asupra episodului autonomist de la Consiliul Europei nu merită insistat decît pentru a constata că băiatul nu a ratat nici o ocazie din care să se vadă cît de devotat este cauzei internaţionaliste. Acum este „parlamentar” ueist, normal.  A început (post-revoluţionar) la FSN, a devenit ministru CDist, s-a reinventat PSDist. Mereu internaţionalist convins. Iar noi mergem pe mîna unor astfel de specimene şi nu ne mirăm de ce pierdem tot, tot timpul.

Germania de Est, aşa nedemocratică cum se afla în 1989, a fost integrată fără menajamente Germaniei mai mari. Basarabia, sau ce a mai rămas din ea sub numele de Rep. Moldova, trebuie să se democratizeze şi să urce la standardele ueuropene de una singură, iar reunificarea nici măcar nu este promisă ca un ideal. Dimpotrivă (vezi iritarea massmediotă împotriva accentelor naţionaliste din timpul recentelor tulburări de la Chişinău).

Zidarii de la începuturi ridicau catedrale. Zidarii de tip severin urăsc catedralele, dar iubesc zidurile care separă, dărîmîndu-le, de obicei, pe cele care apără. Sper ca aniversarea căderii zidului berlinez, inutil, nedrept, scîrbos să fie de bun augur pentru noi, bade ciobănaş.

 

Asmuţirea

Am o presimţire… certă… cum că facţiunea cea mai agresivă va pierde. Şi ăsta va fi doar începutul degringoladei. L-am văzut puţin pe Badea în emisiunea de ieri şi mi s-a părut că a intuit, dacă nu are cumva informaţii mai sigure, acelaşi lucru. Trăsătura comună, permanentă, a celor 2 tabere ad hoc (băseştii şi majoritatea) precum şi a străinilor e reprezentată de dispreţul ancilar, respectiv de latifundiar, faţă de oamenii acestui pămînt. Pe care nu-i vor înţelege niciodată, indiferent cît încearcă să transfere mojicia de slugi şi degeneraţi asupra celor pe care îi umilesc constant.

Oricare dintre hahalerele acceptate se va alege, tot albastru îi va fi puţinul viitor de conducător. Cu cît isteria îi va încerca mai mult acum, în campanie, cu atît mai vizbil va fi jegul de sub ţoalele de împrumut. Iar aceasta e o etapă necesară, vremea cînd  „fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii, bâlbâiţi cu gura strâmbă” nu mai au cum să ascundă hidoşenia ce sînt. Scîrba majorităţii adevărate creşte mai repede decît se tîmpesc activiştii. Şi ăsta e un lucru bun. Aşa că, băieţi şi fetiţe, trageţi tare, paroxismul e aproape !

 

Înapoi la argument

Ei !?

Mă simt aproape rotund să pun drept titlu chiar denumirea emisiunii patapieviciene (sau patapievicioase, nu m-am hotărît asupra formei – conţinutul e oricum de…), la care nu se uită nimeni, doar o plătim. Îmi trecuse prin gînd şi un alt titlu, la fel de rotund: amiba, parameciul şi patapieviciul, doar că văduveam de poreclă un candidat acceptat – eu îl pun întrei ei şi pe Oprescu, chiar dacă nu s-a văzut cu Bidenul.

Da, mă tot îndemn să scriu ceva despre candidaţi. Şi nu pot, nu am ce.

Aşa că voi încerca să(-mi) lămuresc de ce nu voi vota.

Întîi… „e un iaurt”halt, disable process, restart system, load antimalware… bun, am eliminat, temporar, infestarea cu reclame tîmpite. E un motiv. De ce m-aş implica într-un sport inutil (alegerile) cînd nu văd absolut nici o posibilitate de a împiedica căderea în imbecilitate a societăţii ? De ce aş accepta actualul set de reguli cînd tocmai regulile respective conduc la imbecilizare ? Cîtă cantitate de orbire pot să-mi inoculez pentru a crede, fie şi pe durata unei singure zile, că prin acelaşi tonomat defect voi asculta muzică şi nu manea ?

Nu particip la votare nu pentru că nu am cu cine să votez. Eu am. Chiar dacă e o variantă obosită, lejer superficială în felul cum atacă unele probleme, ea există şi are merite mari. Nu are nici o şansă, pentru că nu este şi nu va fi parte a establişmentului, nu este o variantă acceptată şi nici nu va fi acceptabilă, pentru că se află într-o contradicţie insolubilă cu sistemul globalist.

Nu particip la votare nu pentru că refuz să validez un referendum antiromânesc, dorit ca un nou pas spre dizolvarea statului naţional. Nici pentru că prezenţa la vot nu face decît să legitimeze sistemul şi furtul, deşi ambele motive au greutatea lor. Nu mă afectează aiurelile despre responsabilităţile care îmi revin, vezi Doamne, ca_cetăţean şi, dacă îndrăznesc să nu mă implic, atunci îmi pierd drepturile, inclusiv pe cel de a mă plînge. Prostii de papagali cu microfonul în gură.

Nu particip la votare nu pentru că m-au exclus, în fapt, din ţara mea, politic vorbind, sau pentru că batjocoresc tot ce consider eu important încercînd să-mi impună, în schimb, să mă închin la tot felul de idoli absurzi.

Nu particip la vot pentru că nu ştiu încă ce este de făcut, dar ştiu că astfel fac un pas, fie şi instinctiv, în direcţia bună.

 Argumentul meu nu se citeşte direct, dar există şi nu se modifică în esenţă, iar eu (şi oricine) mă apropii prin răbdare. Îmi permit să fiu consecvent pentru că nu am stăpîn şi, ca o consecinţă, nu simt nevoia să cumpăr pe cineva prin argument.

Doar cuvintele sînt aceleaşi…