Înapoi la argument

Ei !?

Mă simt aproape rotund să pun drept titlu chiar denumirea emisiunii patapieviciene (sau patapievicioase, nu m-am hotărît asupra formei – conţinutul e oricum de…), la care nu se uită nimeni, doar o plătim. Îmi trecuse prin gînd şi un alt titlu, la fel de rotund: amiba, parameciul şi patapieviciul, doar că văduveam de poreclă un candidat acceptat – eu îl pun întrei ei şi pe Oprescu, chiar dacă nu s-a văzut cu Bidenul.

Da, mă tot îndemn să scriu ceva despre candidaţi. Şi nu pot, nu am ce.

Aşa că voi încerca să(-mi) lămuresc de ce nu voi vota.

Întîi… „e un iaurt”halt, disable process, restart system, load antimalware… bun, am eliminat, temporar, infestarea cu reclame tîmpite. E un motiv. De ce m-aş implica într-un sport inutil (alegerile) cînd nu văd absolut nici o posibilitate de a împiedica căderea în imbecilitate a societăţii ? De ce aş accepta actualul set de reguli cînd tocmai regulile respective conduc la imbecilizare ? Cîtă cantitate de orbire pot să-mi inoculez pentru a crede, fie şi pe durata unei singure zile, că prin acelaşi tonomat defect voi asculta muzică şi nu manea ?

Nu particip la votare nu pentru că nu am cu cine să votez. Eu am. Chiar dacă e o variantă obosită, lejer superficială în felul cum atacă unele probleme, ea există şi are merite mari. Nu are nici o şansă, pentru că nu este şi nu va fi parte a establişmentului, nu este o variantă acceptată şi nici nu va fi acceptabilă, pentru că se află într-o contradicţie insolubilă cu sistemul globalist.

Nu particip la votare nu pentru că refuz să validez un referendum antiromânesc, dorit ca un nou pas spre dizolvarea statului naţional. Nici pentru că prezenţa la vot nu face decît să legitimeze sistemul şi furtul, deşi ambele motive au greutatea lor. Nu mă afectează aiurelile despre responsabilităţile care îmi revin, vezi Doamne, ca_cetăţean şi, dacă îndrăznesc să nu mă implic, atunci îmi pierd drepturile, inclusiv pe cel de a mă plînge. Prostii de papagali cu microfonul în gură.

Nu particip la votare nu pentru că m-au exclus, în fapt, din ţara mea, politic vorbind, sau pentru că batjocoresc tot ce consider eu important încercînd să-mi impună, în schimb, să mă închin la tot felul de idoli absurzi.

Nu particip la vot pentru că nu ştiu încă ce este de făcut, dar ştiu că astfel fac un pas, fie şi instinctiv, în direcţia bună.

 Argumentul meu nu se citeşte direct, dar există şi nu se modifică în esenţă, iar eu (şi oricine) mă apropii prin răbdare. Îmi permit să fiu consecvent pentru că nu am stăpîn şi, ca o consecinţă, nu simt nevoia să cumpăr pe cineva prin argument.

Doar cuvintele sînt aceleaşi…

 

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Valerius  On 25 noiembrie 2009 at 10:17

    Cu multe opţiuni ale dv., exprimate aici, rezonez.
    Scrieţi: „Nu particip la votare nu pentru că nu am cu cine să votez. Eu am. Chiar dacă e o variantă obosită, lejer superficială în felul cum atacă unele probleme, ea există şi are merite mari. Nu are nici o şansă, pentru că nu este şi nu va fi parte a establişmentului, nu este o variantă acceptată şi nici nu va fi acceptabilă, pentru că se află într-o contradicţie insolubilă cu sistemul globalist”.
    Care este ‘varianta’ pentru care aţi fi putut vota ?
    La alegerile prezidenţiale din turul I (2009), eu am votat pentru Constantin Rotaru (PAS), deşi eram conştient că „Nu are nici o şansă, pentru că nu este şi nu va fi parte a establişmentului, nu este o variantă acceptată şi nici nu va fi acceptabilă, pentru că se află într-o contradicţie insolubilă cu sistemul globalist”.

    • conumishu  On 25 noiembrie 2009 at 18:39

      Vă salut,

      Aş fi votat cu Vadim. L-am văzut pe Rotaru puţin, foarte decent şi destul de la obiect, probabil înţelege mai multă economie decît ceilalţi prezidenţiabili. Erau şi cîteva note discordante, dar prin comparaţie, nu prea conta. Sînt de acord dacă socialismul lui favorizează industria naţională, dacă cedează în faţa internaţionalismului, atunci devine acceptabil pentru globalişti, nici o grijă. Unele chestii le-aş face altfel, desigur, însă e un om cu care sigur poţi discuta. Foarte bine că l-aţi votat, cu şansă sau fără, prea ne facem sînge rău cu grija să nu risipim votul.

  • Valerius  On 25 noiembrie 2009 at 20:48

    1). „Aş fi votat cu Vadim”.
    E o manifestare de curaj declaraţia dvs., în această epocă terorizată de oportunişti-postdecembrişti.
    Despre Vadim am scris mai mult în forumul Pruteanu, forum care a fost închis.
    La prezidenţiale am votat, de-a lungul timpului, pentru: Iliescu, Păunescu, Vadim, Rotaru.
    Vadim a făcut multe pentru trezirea conştiinţei naţionale a românilor, mai ales în perioada imediat următoare Marii Păcăleli, perioadă de profundă criză a valorilor, în care multe valori româneşti erau etichetate ca fiind ‘comuniste’, ‘ceauşiste’ şi aruncate la coşul de gunoi. Era perioada în care Petre Roman a emis decretele „Trebuie s-o luăm de la zero”, „Industria românească este un maldăr de fiare vechi”. Principala slăbiciune a lui Vadim este pierderea frecventă a autocontrolului asupra temperamentului său coleric. Îmi displac, de asemenea, excesele lui bigote, precum şi cele filocanine.
    Ne-ar trebui un lider care să aibă patriotismul lui Vadim şi diplomaţia lui Geoană.
    2).”L-am văzut pe Rotaru puţin, foarte decent şi destul de la obiect, probabil înţelege mai multă economie decît ceilalţi prezidenţiabili”.
    Până la aceste alegeri n-am ştiut de el.
    Când mi-am pus problema „eu pentru cine votez ?”, mi-am dat seama că trebuie să aleg între un vot sentimental, anti-Băsescu, şi unul principial. Am ales votul concordant cu principiile mele politico-ideologice şi economice. Nu vedeam decât o situaţie regretabilă pentru mine, foarte puţin probabilă, aceea în care Băsescu ar fi putut câştiga din primul tur de scrutin la diferenţă de un vot (posibilul meu vot negativ).
    Lui Constantin Rotaru i-am trimis azi un email cu următorul conţinut:
    „Domnule Constantin Rotaru,
    V-am urmărit cu interes intervenţiile din cadrul campaniei pentru alegerile prezidenţiale. Aceste intervenţii, care din punctul meu de vedere au demonstrat competenţă, au fost (din toată ‘oferta’ electorală) cele mai adecvate aspiraţiilor mele. În consecinţă, v-am acordat votul meu.
    Mi-ar plăcea să continuaţi, cu intensitate sporită, efortul dv. politic.
    Sper totodată că nu sunteţi, şi dv., un cal troian, precum Tudor Mohora, introdus în Cetatea Stângii”.

    • conumishu  On 25 noiembrie 2009 at 21:12

      Da, Vadim se lasă enervat prea repede. Chiar dacă provocatorii merită plesniţi fără menajamente, nu toţi sînt provocatori. Un luptător profesionist care stă tot timpul în linia întîi. Normal că a obosit.

      • Valerius  On 26 noiembrie 2009 at 8:17

        Într-adevăr de multe ori trebuie spus răspicat „împăratul e gol !”. Cele mai multe dintre dezvăluirile făcute de el sunt, cred, adevăruri spuse în acest fel. Alteori face excese de limbaj. Şi-şi atrage antipatia unor oameni care, altminteri, sub aspectul conţinutului ar fi de partea lui. Cunosc oameni serioşi care nu-l agreează (îl numesc „nebunul de Vadim” ) din cauza exceselor lui de limbaj. Efortul meu de a-i convinge să facă abstracţie de forma discursului şi să fie atenţi la conţinutul acestuia nu reuşeşte. Există situaţii în care Vadim amestecă pamfletul cu politica într-un mod impardonabil, de exemplu când declară că în 48 de ore îi bagă la puşcărie pe bandiţi. Pe asta doar naivii o pot crede.

      • conumishu  On 26 noiembrie 2009 at 18:33

        Da, cam aşa este. O observaţie, totuşi. Chiar dacă greşeşte tactic de prea multe ori, flerul său funcţionează excelent în privinţa imposibilităţii de a răsturna sistemul prin mijloace „oferite” de sistem. Un sistem care îşi consolidează puterea cam cu acelaşi ritm cu care îşi demonstrează ticăloşia şi incompetenţa. Cred că Vadim contribuie la accelerarea demascării (goliciunea împăratului, să nu uităm, era o fază terminală a demenţei sistemului pe care îl patrona, conştient sau nu).

      • Valerius  On 26 noiembrie 2009 at 20:08

        „flerul său funcţionează excelent în privinţa imposibilităţii de a răsturna sistemul prin mijloace “oferite” de sistem”.
        Îmi sugeraţi o chestiune asupra căreia ar merita să reflectăm mai adânc. Şi C. V. Tudor, şi Băsescu declară că se luptă cu relele sistemului (cu „sistemul ticăloşit”, respectiv cu „Mafia”). În opinia mea, cel care duce o luptă reală cu nedreptăţile sistemului post-decembrist este Vadim. Se poate dovedi prin argumente peremptorii.
        Băsescu este un impostor, el însuşi stâlp de susţinere a sistemului ticăloşit. Şmecheria lui este de a se erija în haiduc, în justiţiar care şi-a dedicat viaţa luptei pentru apărarea intereselor „poporului”. Pentru a-şi crea această imagine recurge la o gamă largă de tertipuri: folosirea unui discurs de extremă stângă (vd. atacurile virulente la adresa „oligarhilor”, a „mogulilor”), cabotinism în interpretarea rolului de „patriot” care plânge de emoţie trucată la înălţarea drapelului pe navă (tocmai el, groparul flotei României !), memorarea papagalicească a unui text privind reforma educaţiei (tocmai el, antimodelul care spunea că fuma în WC şi că-l apucă dracii şi acum când vede un profesor, tocmai el, care sugera că rolul profesorului poate fi preluat de Internet !).
        Îngrijorător este faptul că justiţiarul autentic este perceput ca „nebun”, iar cabotinul este perceput ca justiţiar autentic. Ăsta-i un simptom de alienare a conştiinţei sociale. „Omul nou”, ca produs de serie, este aici şi acum. Maşinăria de propagandă a capitalismului hidos a lucrat cu mare eficienţă. Priviţi în jur, inclusiv în forumul Nanu, şi veţi vedea intelectuali, oameni instruiţi, manifestându-se ca ideologi de serviciu, prostituându-se intelectual. Indivizii ăştia, dacă nu chiar au şi fost, ar fi putut fi politruci de frunte ai regimului „comunist”; îndeplinesc două condiţii esenţiale: ling tălpile stăpânului şi latră eficient împotriva oricărui adversar al acestuia.

      • conumishu  On 26 noiembrie 2009 at 21:09

        Aşa este. Băsescu prinde sau a prins prea bine la public. Cu ajutor, inclusiv mogulic. Mare negociator cu Banca Mondială, durul-durilor cu sindicatele din branşă cînd era ministru al transporturilor, cel mai fidel adept al lui Roman pe care tot el l-a alungat din partid, Ianus cred că ia notiţe. Mi-e groază de reîntoarcerea individului la conducerea PD, liber să vorbească tîmpenii şi să muşte persecutat de către „găştile de interese” din care el n-a făcut parte, normal. N-o fi făcut parte din toate, dar dintr-o bună parte, da.

        Despre modul în care se comportă intelectualii ar fi de discutat. Cred că nu prea înţeleg economie şi nici nu au de gînd să încerce să înţeleagă ceva. Un subiect arid, presărat cu multe idei tîmpite sau diversioniste, dar vital dacă vrei să te amesteci în politică, fie şi pentru a comenta. De unde şi nervozitatea sau graba de cîrmi discursul spre moralitate cînd nu e deloc cazul. Nu cred că le convine să vadă cîte parale fac favorîţii lor, dacă n-au ştiut vinovat de la început, dar e şi convenabilă ascunderea în spatele unor politicieni necinstiţi, poate golani, dar care îi caută, ipocrit, în fund. Un grup mic, elitist, cam aceeaşi, capătă şi avantaje de pe urma lor, restul sînt păcăliţi mereu, fără însă a fi dispuşi să se desprindă din îmbrăţişarea gregară. E greu de unul singur chiar dacă nu ai nici în turmă vreun avantaj/profit semnificativ.

  • Sorina D.  On 25 noiembrie 2009 at 21:07

    Şi totuşi, domnule Valerius, profit de prilej pentru a vă saluta cu respect, nu credeţi că stînga pierde din ce în ce mai mult teren, azi, atît ca doctrină cît şi ca trend? (nu pot să sufăr termenul, dar nu ştiu de ce nu-mi vine altul în minte acum)
    Şi nu mă refer aici la stînga comunistă, mă refer la stînga socialistă. Nu vedeţi că toţi se bat să fie de dreapta? Nu numai la noi în ţară ci şi pe plan european? De ce asta, mai ales că economic sîntem în criză şi economicul ar trebui să determine politicul, nu?

    • Valerius  On 26 noiembrie 2009 at 9:34

      Săru’mâna.
      1). „nu credeţi că stînga pierde din ce în ce mai mult teren, azi, atît ca doctrină cît şi ca trend?”.
      Pierderea de care vorbiţi e reală. În mod evident, prin şi după năruirea sistemului socialist stânga a pierdut teren.
      2). „De ce asta, mai ales că economic sîntem în criză şi economicul ar trebui să determine politicul, nu?”.
      Asta este o întrebare importantă, care ar da mult de lucru unor colective de cercetători competenţi. Eu ştiu câteva încercări serioase de a răspunde la întrebări referitoare la situaţia stângii de după căderea Zidului Berlinului. Primul, din România, de care am cunoştinţă a fost profesorul Radu Florian.
      Exprim, în continuare, doar câteva ipoteze proprii.
      Pe de o parte, pierderea de teren a stângii se explică prin greşeli doctrinare şi politic-practice reale ale stângii însăşi. De exemplu, asumarea de către Nicolae Ceauşescu a rolului de unic teoretician, care nu poate fi contrazis, a fost nefastă în plan doctrinar. În plan practic-politic, nefastă a fost înstrăinarea nomenclaturii „comuniste” de popor (prin crearea unor privilegii de tipul „bufetul partidului”, prin absenţa feed-back-ului şi a controlului de jos în sus). Politica de cadre a PCR-ului, diriguită de „savanta de renume mondial”, a fost greşită, au fost promovaţi oportunişti incompetenţi politic şi profesional care, în loc să slujească sistemul, l-au căpuşat, apoi l-au trădat, când s-a ivit ocazia istorică. Presupun că aceste fenomene au existat şi în celelalte ţări „comuniste”.
      Culpabilizată, după căderea Zidului Berlinului, stânga a aruncat, împreună cu lăturile, şi copilul din albie. Sub presiunea unor lideri de pseudo-stânga, precum Tony Blair, partidele de stânga au abandonat în grabă din programele lor şi obiective care le confereau identitatea de partide de stânga.
      Pe de altă parte, pierderea de teren a stângii se explică prin atitudinea revanşardă a dreptei, „atît ca doctrină cît şi ca trend (politic-practic)”, în raport cu stânga. Intoxicarea ideologică, crearea omului nou, căruia i s-a extirpat latura critică a spiritului (aşa-numita „spălare a creierului”) sunt mijloace folosite de Dreapta, fără fairplay, împotriva Stângii. Cândva abuzurile, greşelile, neîmplinirile erau explicate prin „moştenirea de la regimul burghezo-moşieresc”, acum toate nedreptăţile sociale sunt justificate prin „moştenirea de la regimul comunist”.

  • Sorina D.  On 26 noiembrie 2009 at 18:47

    Deci dumneavoastră vreţi să spuneţi că nu mai există conştiinţă de clasă şi de aceea pierde stînga, şi sînt de acord cu asta, dar nu numai în raport cu stînga.
    Există numai „îndoctrinare”, – în opinia mea, aceasta nu este totuşi numai apanajul dreptei – dar o îndoctrinare negativă, adică cea care duce la erodarea conştiinţei şi de sine şi de clasă şi care, nu în ultimul rînd, duce la anularea umanismului, toţi încolonîndu-ne disciplinat în această societate de consum care nici nu aşteaptă altceva de la noi. De fapt, nici nu cred că mai contează că e dreapta sau stînga, chiar şi conceptele s-au erodat.
    Domnule Valerius, de ce nu mai scrieţi şi la domnul Nanu pe forum? Om fi noi toţi scorţoşi, elitişti şi hotărîţi în a susţine propriile opinii, dar acolo chiar s-a format un nucleu de oameni cu care se poate discuta.

    • Valerius  On 26 noiembrie 2009 at 19:19

      Am citit în mesajul dv. termenul „umanism” şi am fost tentat să spun că acesta ar trebui să fie conceptul central. Dar în clipa următoare, în ceea ce îmi apărea ca fiind Steaua Polară am văzut un ghem de contradicţii. Încurcate sunt căile Domnului. Am tot mai puţine certitudini. Totuşi este trist în lume.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: