I’m a fool to want you

Ar fi multe. N-am habar ce voi scrie în rîndurile următoare. Cutremur în Haiti. Gheorghe la finanţe. Sau Bittman. Tot acolo. Vorbele contează mai mult decît banii. Sau decît mersul lor şi căile pe care o apucă. Banii, nu vorbele. Yemen sau Sudan, războaie în pregătire. Din categoria „prea mici pentru a fi considerate altceva decăt conflicte”. Sau bomba iraniană care nu e. Dar ar putea fi. Sau nu. Ieşirea din criză prin criză, eventual de altă natură. Sau despre brauzărul care nu vrea să swiceze pe tastatura RO. O fi vreun semn? Sau despre Udrea. Întotdeauna Udrea. Haina de vreme rea, pantofii de vreme bună. O damă care se crede bună pentru o lume nebună, că se uită în gura, mă rog, ei. Despre fotbal nu, deşi Angola-Mali 4-4, după ce în minutul 78 era 4-0, iar doamna preşedintă (prin soţ) locală părea fericită. Nu, nu e un sport serios. Snookerul e. Sportul prin reprezentanţi se cheamă circ. Nu e singura formă. Despre vreme. Frigul ticălos care ocultează încălzirea globală taman în ţările înţesate cu ecologişti. Despre bloguri. Despre saituri sau iutub. Despre Gheorghe din nou, că aşa făcea şi Billy Joel în cîntecul său, îl pomenea pe Nixon, parcă, de două ori. Pentru că era un tip evenimenţial. Ca şi Gheorghe. Care îl bate acum cu 3 la 2. Ce mi-e Nixon, ce mi-e Gheorghe. 4-3. Numai Mali poate egala în minutul 94, Nixon nu e Mali… extraordinar, dragi blogocititori, 4 la 4 meciul Gheorghe-Nixon! Acum 5 la 5. Pot să o ţin aşa pînă mîine. Încă o zi. Vreau să spun că a trecut încă o zi. Mîine va mai trece una, probabil. Poate ar trebui să punem stop vreo 2-3 eternităţi pînă ne mai aşezăm gîndurile în ordine. Mai ales tu! În ordinea cui? Un post monoparagraf. Unitate în diversitate. Să nu uităm: întîi şi-ntîi e un iaurt! Dacă nu e o varză. [Întrebare: La finalul clipului se pupă 2 gagici? Nu reuşesc să-mi dau seama şi mă frămînt.]

(mpm) 

Clipul a plecat. Am pus un înlocuitor, interpretat în alt gen, nu e același lucru, doar că am eu o chestie pentru Jack DeJohnette. Și pentru Keith Jarret.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Adriana  On 13 Ianuarie 2010 at 21:14

    Tulburatoare piesa…

    Si da, ar fi minunat sa putem uneori sa incremenim timpul acolo unde si cand vrem, fie si numai pentru o eternitate. Ca reusim sau nu sa punem gandurile in ordine, nu e esential. Oricum dupa ce dam drumul napoi timpului poate fi de ajuns si o microsecunda pentru ca gandurile sa o ia razna din nou…

    • conumishu  On 13 Ianuarie 2010 at 22:17

      E posibil. Cine ştie cîte eternităţi am consumat pînă acum.

  • Adriana  On 13 Ianuarie 2010 at 21:15

    P.S. si mie imi pare ca sunt doua femei in final😀

  • Draghi Puterity  On 14 Ianuarie 2010 at 11:36

    Geniala postarea asta Mihai. Atat de buna incat nu am mai simtit nevoia sa ma uit daca se pupa gagicile. Simt insa nevoia sa il recitesc pe Nichita Stanescu. Despre starea de Zbatere… poate de data asta o sa inteleg mai mult…

  • Sorina  On 14 Ianuarie 2010 at 14:38

    Nu te mai frămînta. Chiar două gagici ce poate fi rău sau bun în asta. Articolul e de stare zen, nu zbatere. Amănuntele nu contează.

  • Draghi Puterity  On 14 Ianuarie 2010 at 18:25

    Pana la urma tot nu am putut rezista tentatiei si m-am uitat. Se pupa, da’ se pupa subliminal asa ca nu se pune😛

  • conumishu  On 14 Ianuarie 2010 at 20:37

    O zbatere spre zen. Pînă la starea fără gînduri mai am de comis.

  • Adriana  On 15 Ianuarie 2010 at 11:33

    Dar oare chiar e de dorit o stare fara ganduri? O stare „default” sa ii zic asa.

    Pentru ca daca stam sa ne gandim (hi hi), stari fara ganduri exista, in unele momente de foc si ardere, cand mintea intra in pauza, coplesita de simturi si trairi si dorinta…

    Revenind insa, oare o stare „default”, prelunga, fara ganduri nu ne pune sub semnul intrebarii pe noi ca oameni? Cred ca batranul Descartes stia el bine ce zice… Imi vin in minte momente cand in sanul naturii, te lasi cuprins de frumusetea ei, si mut inchizi ochii si o simti, ii simti maretia si linistea. Si te simti deodata departe de lumea dezlantuita. Chiar si atunci gandurile zboara, un zbor insa parca mai lin si mai ne-incurcat. Parca deodata firele incurcate au fost descurcate, si totul devine simplu. Si nu mai conteaza atunci cum vor fi mai tarziu.

  • Adriana  On 15 Ianuarie 2010 at 11:43

    De fapt daca stau sa ma gandesc (:D) mai bine, e o treaba buna sa reusesti oricand vrei sa spui stop gandurilor, si ele chiar sa asculte. De atatea ori vartejul lor e atat de nebun incat iti vine sa iti smulgi creierul si sa il arunci departe de tot. Si in acele momente, cred ca ferice de cei ce pot inchide ochii si se pot cufunda atunci si imediat in acea stare fara ganduri.

    • Draghi Puterity  On 15 Ianuarie 2010 at 12:53

      Gandurile constiente, Adriana… asta e maximul la care poti sa spera. Ele sunt insa doar o coaja de nuca pe un ocean intins (metafora vrea sa sugereze doar ponderea cantitativa😛 ).

  • conumishu  On 15 Ianuarie 2010 at 21:56

    E posibil ca starea zen nici sa nu existe. Descrierea ei, sau a ce se crede a fi, e tot un concept, tot o constructie de ginduri. Se poate defini o stare de receptare perfecta. Nu e ca in mecanica cuantica, cu observatorul care influenteaza inevitabil observarea din cauza instrumentelor, fiolzofiile te lasa sa speri. Daca a ajuns cineva pe acolo… nu stiu ce relevanta are pentru un tertz. [Iar nu merge maparea RO]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: