Condiţia umană

( clic pentru imaginea întreagă )

Solstiţiul cu muzică

Nu-i opreşte nimeni pe demenţi ?

Senate Bill Would Give Obama Internet ‘Kill Switch’
Lieberman Bill Would Claim Entire Internet as US ‘Asset’

Ne mai mirăm de Băsescu. Omenirea e sigur condamnată dacă nu sparge nimeni buboiul de puroi. Democraţii lui peşte.

Dacă… dar nici gînd !

*****************************************************************************************

… ar vrea să se schimbe ceva în favoarea românilor, cele două partide de aşa-zisă opoziţie (PSD+PNL) ar părăsi parlamentul şi ar forţa alegeri parlamentare anticipate…

******************************************************************************************

Sfîrşitul jeremiadelor şi apropierea insurecţiei

Cînd vorbim de un anumit oraş(municipiu) cheie, sesizăm două lumi.

Alde Boc, „grupul de la”,  „cetăţeanul” Pascany, Sabin Gherman, Doinea Cornea sînt de la Cluj, de la coada calului lui Mateiaş.
Românii sînt din Cluj-Napoca.

Clujul alege un Boc. Cluj-Napoca îl alege pe Funar.

La fel se întîmplă cu toată ţara, indiferent dacă oraşele nu au denumiri pe care străinii să le urască. Două lumi. Trecutul românesc se vrea a fi şters. Cu români cu tot. 

Deocamdată, am devenit cantitate neglijabilă, umili, paria în ţara noastră. Sufocaţi de ocupaţia străină.

Cu mulţi rătăciţi prin prostire cu televizorul, controlat la sînge de aceiaşi ocupanţi străini (şi mogulii de presă băştinaşi joacă strict în cadrul regulilor de îndobitocire şi minţire care li se dau în plic, iar reţeaua redacţională e construită ca o pînză de păianjen, independentă de proprietarii fricoşi şi cointeresaţi).  Din acest motiv vocile care spun adevăruri grave, simplu de înţeles, nu vor fi ascultate niciodată, vuvuzelele nu permit.  

Mai avem multe de pierdut, de la confortul celor tot mai puţini pînă la iluzii. Mai există o doză mare  de disperare şi de senzaţie de neputinţă care paralizează. Avem o multitudine de inutili necopţi precum şi mulţi oameni înfrînţi, doborîţi fizic, psihic sau cu demnitatea ucisă. Mai sînt mulţi care cred că partidul Victoraş sau partidul Crin reprezintă altceva. Diferă doar culoarea trompetei, finalitatea este identică: românii să fie daţi legaţi pe mîna stăpînului străin. Doar călăul bancherimii străineze – Isărescu – e sondat drept cel mai popular! Păi, cum altfel?

Ne vor lua tot. Inclusiv Casa Poporului, de ce nu? Zarafii.
Ne vor lua şi pămîntul de sub picioare. Străinii.

Dar răzbunarea se apropie. Va fi năprasnică, nemiloasă. Necesară.
Preţul? Încă puţin şi-l vom fi plătit în avans. Nu va mai conta.

pedepsirea trădătorilor de către burii sud-africani
– din Le petit Parisien, 1901 –
( http://samilitaryhistory.org/vol116mc.html )

Vuvuzela !

Da, de o sută de ori da!

Mă scoate din minţi, mi-a bruiat una dintre principalele plăceri pe care le urmăresc la campionatul mondial – corul suporterilor englezi, distruge atmosfera sonoră şi atmosfera în general, e o dovadă de cretinism din partea negrilor sud-africani, mă face să devin mai puţin critic faţă de comentatorii execrabili pe care televiziunea publică ungaro-română i-a trimis acolo pe banii mei. Cu toate acestea şi cu altele… DA Vuvuzelei! De o mie de ori… DA!

Pentru că nu mă puteam gîndi la o manifestare mai potrivită cu lumea în care trăim. Zgomotul de fond permanent – căcănarii politici, „experţii”, idioţii de ştiri, telenovelele, moda, sportul devenit ban, „educaţia”, lipsa de concentrare a omului obişnuit, fleacurile împinse în faţă continuu, toate pot să poarte acum un nume: VUVUZELA.

Perfect. O trompetă din plastic care zbîrnîie nonstop, înmulţită cu mii, cu milioane. Aceasta e lumea noastră !

În slujba guvernului

Am trecut. Cu arme şi bagaje. Desculţ. Iată şi dovada:

 
you don’t need no food to eat

 

Nimic

Dacă mai avea nevoie cineva (eu în nici un caz) de dovezi că şi celelalte două componente ale triadei politice sînt… exact celelalte două componente, n-are decăt să privească mieunatul anemic al celor două partide „de opoziţie” şi al celor doi şefi şterşi, absolut neconvingători. Nici nu au cum să fie altfel decît neconvingători, conduc (un fel de a spune) partide cu un trecut de trădare al interesului naţional, iar bătăturile din genunchii pe care stau în faţa stăpînilor străini par să se moştenească. Pînă şi vaga speranţă pe care, altădată, o trezeau cei cîţiva specialişti adevăraţi pe care i-a avut PSD nu mai există.

Alături de sindicate şi de agathonii purtători (umflaţi şi unsuroşi) de cuvînt ai diverşilor patrici şi tatoaice scîrboase, tabloul complet al apărătorilor sistemului ticălos seamănă tot mai mult cu o lucrare de Breugel… cel nebun.

Despre adevăratul conducător desemnat al României, Isărescu, aflat în al 20-lea an de domnie, nimeni nu mai spune nimic. 

–

Noroc cu B1 şi conectarea la realitate:  „femeile vor să fie frumoase şi pe timp de criză”. Ei, nu mă-nnebuni, chiar aşa? Cine le împiedică, grijile? Sau reducerea veniturilor? Adică frumuseţea egal bani. Adînc. Eu aveam mari probleme în a recunoaşte urme de frumuseţe şi pe timp de necriză. Mai ales de cînd cu moda laţelor neglijente, neapărat blondii, care trebuie, vrei nu vrei, date cu degetele din ochi. De botoxizare sau de fălcile trapezoidale la alea cu bani (nu prea cred că le afectează criza, aia economică) nu mai vorbesc.