Monthly Archives: Septembrie 2010

Revoluția Niels & Moise

Totul se află sub control. Deocamdată.

Canalizarea energiilor sau disiparea lor se face în mod ordonat. Salariații se vor mulțumi cu o promisiune de creștere a salariilor, la anul, cîndva, care nu va recupera nici jumătate din ce li s-a furat cu nerușinare. Pensionarii !?

FMIUE poate să stea liniștit. Deocamdată.

Cine sînt Niels & Moise ? Două personaje televizistice, prezente permanent alături de altele, doar cu (pre)nume ceva mai exotice și cu un plus de disciplină, care nu se obține ușor, parol ! Ce vor ele, personajele, toate personajele ? Să țină oala pe foc, aburul să fie lăsat să răsufle pe sub capac astfel încît să nu se strice tenul străinilor, Isărescu să poată crește hemoroizi așezat cu curul pe sacii cu împrumuturi care nu numai că nu cîrpesc nevoile, au grijă a le face insuportabile. Pînă ne vom lua cîmpii. Alți cîmpi, la mama naibii, că ai noștri le convin de minune stăpînilor străini.

Imagine antologică: baronul Vereștoy conducînd în fața jurnaliștilor (la palatul Cotroceni!), cuprinzîndu-l pe după umeri, vesel, protector, pe noul adventist de interne, un Traian strepezit pentru un Traian satrapic. Pentru liniștea dumneavoastră, a ungurilor (trecuți primii doar din politețe), sarkofrancilor, berluscocilor, others & alles. Eu zic să puneți de un pui de somn, poate ultimul.

Ce șnecheri și Niels & Moise ăștia, mon cher !


nothing is invincible
o spune Poliția (The Police)

Anunțuri

De la un punct, răbdarea devine prostie

Derbedeul a trecut prin parlament ca să-și bată din nou joc de noi.

Despre morți ca el… nimic.

Despre bestiile străine, alea care trag toate sforile și tot profitul (pe multe din ele le plătim direct din buzunar ca să ne distrugă), nu trebuie vorbit. Trebuie altceva.

Oare cîți furioși ca mine or fi ? Și cîți vor ști să-și canalizeze ura în direcția potrivită ? Vom vedea, cred, sper și mă tem, în curînd.

Văd roșu

Nu cel pe care îl trezește în mintea mea televizorul, de exemplu, practic zilnic. Sau mai știi ?


se poate vedea la iutub, aici e doar pe post de linc

Versuri mult, mult mai subtile decît par la prima ascultare. Clip bun. Și mai bună pare întreaga realizare cînd încerci să citești ca un regizor versurile. „One and one and one makes three” – al treilea ar fi cel care privește, nu ?

Nu știu cine e cu muzica, nu știu cine e cu versurile. Albumul e scos cu Phil Collins, muzica sună mai mult a Peter Gabriel, stilul mesajului la fel.

Deliciosă Anni-Frid, dar să nu uităm că (nu se vrea să) vedem roșu sau că nu e ușor să separi un roșu de cu totul alt roșu… „you’re out of your head”. 

Îmi pare bine că am dat peste clip… pornind de la ceva, căutînd altceva… ca de obicei. „Don’t we give you good TV?” se aude o voce din burta calului troian.

Ieșirea e pe acolo

Actualizarea cunoștințelor elementare: dacă scazi ceva cu 25% trebuie să crești ce rămîne cu 33% ca să ajungi de unde ai plecat.

Ieșirea din criză (varianta acvatică): să presupunem că un om înnoată. Dacă se scufundă un metru în 2 secunde, cîți vor mai rămîne în competiție la o viteză ascensională (numită creștere în universul comic) de 0,5 cm/s ?  Dar la o „creștere negativă” ?

Ieșirea din criză (varianta Newton îmbunătățită): dacă privesc căderea mărului cu ochi hulpavi 20 de inși, ce șanse rămîn să fie descoperită legea gravitației ?

Ieșirea din criză (varianta Newton-Boc): Obiectele tind să cadă în jos (Newton). Veniturile se supun legii lui Newton (Boc).
Corolar: Tot ce urcă va coborî. Inversa nu e valabilă.

Ieșirea din criză (varianta Brigitte Bardot tînără): „orice fac rămîn în fundul gol !”

Ieșirea din criză (varianta Pierre Curie): cu toată experiența acumulată în cristalografie și magnetism, cînd să traverseze strada… 
Ipoteza  Băsescu-magnetizat-privind-la-Boc-ca-prin-globul-de-cristal: „dar dacă am trece strada ținîndu-ne de mînă?” 

Gluma Stephen Hawking: „nu e nevoie de Dumnezeu, legile gravitației (îmi/îi) sînt de ajuns”. Contestarea Băsescu: „hă,hă, hă, ba e nevoie de mine, bă !”

„Ce legătură are cu criza paragraful anterior ?” întreabă Galilei cocoșînd turnul din Pisa pentru a mia oară cu experimentele lui.

Ieșirea din criză garantează intrarea în criza următoare (vezi Dante Alighieri ș.a.).

Cine seamănă vînt se cheamă că luptă cu încălzirea globală pînă ne ia cu frig. (îmi dezmorțeam degetele)