Daily Archives: 26 Februarie 2011

Evidența mușcă de fund

Cel puțin începe să muște. Pînă și din fundurile cele mai nesimțite. Cîte unul, mai iute de picior, poate că nu-i va simți colții încă, în inconștiența foarte bine interesată, călduță, care oferă cîte o pîine albă multor slujitori imperiali.

Poate va dura mai mult de o generație, nu cred, soarta celui mai mare imperiu din istorie s-a scris deja. Imperiul celălalt, mai subtil, care cuprinde și UEa și pe occidentalizații asiatici, continuă doar în măsura în care anumite „afinități elective” pot funcționa fără jandarm universal. Nu pot. Îmbîrligarea corporatistă nu e iubire. Nu e deajuns.

Timid încă, dar din ce în ce mai frecvent și mai fără ocolișuri, căței mai mici, foști dulăi unii dintre ei, vor să se „emancipeze” la timp. Probă că, în termeni istorici, lucrurile se precipită.

How will America handle the fall of its Middle East empire?

„The great question is whether America will take its diminished status gracefully, or whether it will lash out, as empires in trouble are historically prone to do.

The biggest problem is that America wants democracy, but only on its own terms.

The history of the Arab world since the collapse of the Ottoman caliphate in 1922 can be divided schematically into two periods: open colonial rule under the British and French, followed by America’s invisible empire after the Second World War. Now we are entering a third epoch, when Arab nations, and in due course others, will assert their independence. It is highly unlikely that all of them will choose a path that the Americans want. From the evidence available, President Obama and Secretary of State Clinton are muddled and incapable of grasping the nature of current events.

This is where the British, who have deep historical connections with the region, and whose own loss of empire is still within living memory, ought to be able to offer wise and practical advice.

The links between the US and British defence, security and foreign policy establishments are so close that perhaps it is no longer possible for any British government to act independently.

It is time we became a much more candid friend, because the world is changing faster than we know.”

Anunțuri

bun de citit

Libya: Is Washington Pushing for Civil War to Justify a US-NATO Military Intervention?

„The Libyan people should be on their high guards. In is clear that the U.S. and the E.U. are supporting both sides. The U.S. and the E.U. are not the allies of the people of the Arab World. In this regard, the U.S. supports Qaddafi on the ground through military hardware, while it also supports the “opposition.” If the so-called Western governments were serious about democracy, they would have cut their business ties to Libya, specifically in the energy sector, before 2011.

Both Washington and the powers in Brussels could co-opt opposition forces. They have supported Gaddafi, but they do not control him or his regime like they controlled Ben Ali in Tunisia and Mubarak in Egypt. Libya is a very different story. The objectives of Washington and Brussels will be to strengthen their control over Libya either through regime change or civil war.”

Cine vine după Gaddafi? FSN-ul?

Frontul Național al Salvării Libiei. Cu sediul la Washington, he, he. Deocamdată.

Libya: the rest of the story.

Ibrahim Sahad and his NFLS formed the National Conference of the Libyan Opposition (NCLO) in London in 2005.

The Sahad’s NCLO began organizing the February 17th “Day of Rage” right on cue as Egypt fell so the mainstream media apparatus could swing around and put the focus on Libya. Conveniently, the media needs only move from Cairo to Egypt’s western border and wait for Sahad’s men on the ground to secure them a base of operations, presumably in Libya’s eastern city of Benghazi. Qaddafi apparently understands the role of NGOs and the foreign media, which is why they are not in the streets of Libya’s cities, and coverage has been admittedly daunting.

It turns out that both the corporate owned news and the US State Department/corporate funded Movements.org are getting their reports entirely from Sahad’s NCLO in Washington, who claims to be in contact with “first hand” reports out of Libya. Other NFSL members including one in Dubai, are also supplying the media with this “first hand” information. These reports have become the basis for accusations of “genocide”, the convening of the UNSC, economic sanctions, threats directed toward Libyan security forces that attempt to quell protesters, and NATO enforced no-fly zones.”

Parcă ar exista o ironie sadică a istoriei. Sau planuri care nu se dau la rescris niciodată…

Porcărie globalistă pentru prostovani

„Întoarcerea armelor” de către diplomați libieni și acceptarea situației, absurde dpv al regulilor diplomației, de către organizații sub egida ONU (cel puțin) reprezintă încă un semnal îngrijorător, o bună indicație cu privire la halul de confuzie deliberată către care ne împing globaliștii.

Reprezentanții diplomatici ai unui stat suveran pot să-și dea demisia, apoi n-au decît să țină conferințe de presă sau să-și exprime dezacordul cu propriul guvern cum doresc ca persoane particulare, dar nu pot să pretindă că reprezintă „poporul” (sau pe oricine altcineva decît autoritățile recunoscute pe plan internațional) și să continue să ocupe postul diplomatic respectiv.

Nu mai vrea persoana să servească guvernul respectiv, foarte bine, lasă locul liber, indiferent că se află în post la o ambasadă sau pe lîngă o organizație internațională. Nu îi place vreunei țări de Libia și guvernul ei, foarte bine, să rupă relațiile. N-au decît să recunoască după aceea guverne în exil sau ce vrea mușchii lor. La fel, Libia poate fi exclusă din organizații internaționale dacă se poate dovedi că a încălcat reguli statuate. Dar nu accepți demisionarul ca pe un reprezentat valabil… al cui!?

Porcărie globalistă foarte transparentă. (Ne putem lăuda cu priorități în domeniu – vezi „ambasadorul golanilor” la Paris, Paleologu seniorul.) Cît de proști îi cred sforarii pe oameni? Sau, mult mai îngrijorător, cît de neinformați, în vecinătate cu prostia, chiar sînt mulți dintre noi?

Pronostic oscaresc

Anul trecut am simțit corect filmul care a luat Oscarul.

Anul ăsta, cu toate că e singurul din cele nominalizate pe care l-am văzut, mă hazardez să afirm că va fi cîștigător The king’s speach.

Cam asta merită englezii. Nația, nu producătorii sau actorii. Nu mă refer la lupta unui rege trecut cu bîlbîiala. Nu, deloc. Sînt cîteva minute acolo mai mult decît semnificative. Dacă aș fi englez, m-aș simți îngrozitor de umilit. Dacă aș fi englez, probabil nu aș fi observat. Dacă nu se înțelege nimic din ce am scris, atîta pagubă. Bine că nu sînt englez.

Apropo, regele englez nu va mai fi defender of the faith ci defender of the faiths. Alde Thomas Becket avutără dreptate.

Mesajul de triumf e oricum adresat tuturor privitorilor.