Gauleiterul american ne pune pistolul în ceafă

Persoanele sînt interschimbabile, din ce în ce mai arogante și mai sfidătoare pe măsură ce România intră în disoluție.

Contează foarte puțin cît de suportabil e individul, poate chiar e mai bine cînd disprețul sparge ecranul, precum cel al ultimului împuternicit al ocupantului american.

Las pentru altă dată recapitularea dovezilor evidente pe baza cărora începe să devină inexplicabil cum de SUA, împreună cu un număr de țări europene (sub cupola UE), nu sînt considerate drept cea mai mare amenințare la adresa existenței românilor. Din toate timpurile.

Poate e nevoie de un moment de manifestare supremă a dominației imperiale, de comenzile gauleiterului, de amenințările de geambaș, flancat de gorilele care îi aparțin (gen FMI), ca să nu mai poți suporta.

Le bag wikileaks-urile pe gît, nu pentru că nu ar fi cuprins adevărul despre specia asta dezgustătoare care își mai spun și diplomați. Mizerabila calitate a „diplomaților” americani are prea puțină legătură cu selectarea lor pe alte criterii decît cele cuvenite. Oricît ar încerca (nu e cazul gauleiterului actual), vine un moment în care trebuie să practice diplomația de tip american. Adică să scoată pistolul și să te amenințe. Cu atît mai sigur vine momentul și cu atît mai brutală manifestarea, cu cît dominația e mai accentuată. În cazul nostru, probabil mai jos nu se poate.

Gauleiterul ne cere răspicat să ne lăsăm jupuiți, acum, în cele mai proaste condiții pentru noi, să vindem imediat, la cel mai ieftin preț. Nu urlă ca oamenii lui Hitler, doar se adresează unor animale. Nu. Poate își spune cuvîntul și tradiția gangsterească, amenințările lor sînt credibile și ei știu bine asta, asasini calculați. Cu ochi reci. De pește mort.

Ce la fix se potrivește wikileak-ul din care aflam că sîntem milogi! Acceptat, ba chiar popularizat ca atare, pentru că ar fi fost vorba despre bocciii guvernanți. Se vede că medioții nu înțeleg nimic, cînd nu se prefac că nu înțeleg. Nu, milogi eram noi, românii. Noi ne-am pierdut țara, noi sîntem tolerați în propria casă, noi sîntem slugi la străini, din noi și din averea noastră se scoate profitul lor. Noi sîntem cei disprețuiți, nu marionetele instalate de securiștii lor ca să fie „legal” jaful.

Milogi care trebuie să fim tratați ca atare, trebuie să fim amenințați, umiliți, nenorociți, aduși la disperarea pe care o vedem în ultimele zile. Își bat joc de noi, ființe chinuite pînă își pierd mințile, după care ne filmează cum ne călcăm în picioare pentru o ciosvîrtă aruncată ca să se amuze, pentru a „demonstra” rînjind cît de jos am fi ajuns.

Într-o logică de stăpîn, gauleiterul nu mai consideră necesar să tolereze ezitări, că de nesupunere nu poate fi vorba. Acum, imediat, gunoaielor, dați-ne, dați tot, milogi jegoși! Ca pe niște suboameni.

Ia să vedem, gauleiter prăpădit, ce scria Arghezi despre tizul tău de rele:

„Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!… Scrie Ştefan? ? Nu scrie!… Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete șterse de sânge?
Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.
Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi! Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane…”

În locul tău, m-aș mai gîndi, baroane.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: