Cum vă simțiți în imperiu?

UE „e gata” și vrea

„EU foreign policy chief Catherine Ashton has contacted U.N. Secretary-General  Ban Ki-moon to share her concerns over Misrata, one official said.”

De cînd o f… grija pe madam asta, intră în fișa postului ?

Se duce ea la Babuin Ki-moONU cu îngrijorarea, în calitate de ce !? E parte în conflict, au fost atacate persoane sau interese ale țărilor pe care cică le-ar reprezenta ? Care or fi muțit, nu, doar nu statele naționale sînt membre în ONU ci UE !?

De cînd intră în atribuțiile UE asemenea operațiuni ? Oare pentru acest tip de organizație v-ați dat acordul ? Cam cum va arăta supra-statul UEist dacă începe să meargă pe calea intervenționismului militar (cu frunză de smochin „umanitară”) ?

De parcă ar conta ce vrem. Vezi cazul referendumurilor francez, olandez și irlandez.

Avem politicieni permanent trădători. Care nu pot fi trași niciodată la răspundere pentru crimele lor. Fără a reprezenta puterea reală, cu toate că se mai schimbă, rolul lor a devenit echivalent cu cel al aristocrației, indiferent că sînt doar masca pentru adevărata aristocrație. Sînt intangibili cînd vine vorba să răspundă pentru deciziile politice, pentru ca puterea reală din spatele lor să rămînă intangibilă. Aaa, pierd alegerile… stați puțin să mă opresc din rîs. Guvernele sînt ale regelui, nu ale parlamentului, nu vă mai amăgiți.

Într-un sistem de tip feudal, cam ce rol credeți că ni se rezervă nouă ? De duci, conți, baroni sau de iobagi ? Grea întrebare, nu ?

(Nu am îndoială că se va găsi un sondaj care să demonstreze „sprijinul” opiniei publice ueiste, măcar pînă se pornește mizeria, după care, vai, odată ce ne-am asumat (noi – unde, cînd, față de cine?) „obligația”…)

umanitariști

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Sorina  On 9 Aprilie 2011 at 23:41

    „Într-un sistem de tip feudal, cam ce rol credeți că ni se rezervă nouă ? De duci, conți, baroni sau de iobagi ? Grea întrebare, nu ?”
    Întrebare grea şi răspuns uşor. Rolul de bloggeri. Nici nu îţi dai seama că scriind îţi faci mai mult rău decît bine. De aia şi avem voie, avem verde la bloggerit…

  • conumishu  On 10 Aprilie 2011 at 0:59

    Presupunînd că îmi fac mai mult rău decît bine, care ar fi binele ăla, oricît de mic?

  • Sorina  On 10 Aprilie 2011 at 13:27

    Binele e întotdeauna mai mic şi mai preţios. Răul e întotdeauna mai mare şi mai dureros. Binele în cazul acesta particular ţi l-ai putea face, lăsînd pana şi luînd arma. Defularea ar fi mai mare şi cu şanse mult mai puternice de a schimba ceva. Aşa, cîinii latră, caravana trece, sau cam pe aici.

  • conumishu  On 10 Aprilie 2011 at 18:20

    Înțeleg că binele (mai mic, de prețios mai vedem) ar fi dat de defulare. Ca și cum ventilul ar putea anula cauzele care duc la creșterea presiunii, eventual refuzînd să se mai deschidă.

    Cum nu pari convinsă de eficiența blogului, nici măcar în planul speculațiilor cu substrat freudian, recomanzi un drog mai puternic, care n-ar rezolva nimic, doar mi-ar permite o defulare mai spectaculoasă.

    Mă interesa mai mult modul în care vedeai bloggăreala ca pe o metodă de a controla transferul informației și dacă nu crezi că libertatea asta controlată nu reprezintă o sabie cu două tăișuri pentru potentați?

    Preupunerea ta inițială, subînțeleasă, cum că nu urmăresc nimic prin acest blog este corectă. Nu înseamnă că nu observ niște chestii, totuși. Fără a fi un scop, inevitabil mai învăț cîte ceva doar scriindu-l. Aș putea să folosesc același timp mai bine? Probabil, dar dacă aș avea un răspuns ferm, n-aș mai răspunde la comentariu pentru că aș fi purces la noua activitate. De unde se mai poate deduce și că blogul nu e o distracție. Adevărat, însă e o sursă de amuzament ocazional.

    Scriam recent că ar trebui să mă apuc de scris science fiction. Cum merg lucrurile îmi pare că deja mă aflu acolo, într-o variantă ușor suprarealistă.

  • Sorina  On 10 Aprilie 2011 at 20:13

    Nu par şi nu sînt convinsă de eficienţa unui blog, hai să zicem, tematic.
    Un blog ar trebui să fie un jurnal online, o chestie care să îmbine nişte trăiri, impresii, emoţii ale autorului pe care le împărtăşeşte celorlalţi din dorinţa de a comunica cu aceştia de a se raporta la ei şi de a-i face pe cei care-l citesc să se raporteze la ei înşişi prin prisma celor ce au citit.
    În momentul în care foloseşti acest jurnal online pe post de revistă cu temă, fie ea literară, politică sau socială, atunci el îşi pierde calitatea în sine şi se transformă într-un fel de „manifest” cu şanse minime de a atrage adepţi, fiindcă întotdeauna există clubul advers, chestie care închide cercul democraţiei „spectaculoase” de pe bloguri şi de aiurea.
    Asta nu înseamnă că nu citesc uneori cu interes ceea ce scrii, fiindcă eu nu accesez paginile de „news”, „tabloide”, „cancanuri” şi (nu) mai ştiu şi eu ce…

  • Draghi Puterity  On 11 Aprilie 2011 at 1:05

    Nu sunt de acord cu tine Sorina.

    Ceea ce face Mihai e important si necesar. Ne apropiem de, sau poate suntem deja intr-o stare supracritica. E nevoie de astfel de „centre de condensare” a ideilor, cum e si acest blog, pentru trece in „starea de agregare” corecta.

    Eu personal am fost mereu un adept al UE si in general al globalizarii. Desigur, nu in forma care se practica acum, dar ca principiu le consideram ca o forma de evolutie a umanitatii. Cei ca mine au nevoie ca cineva sa ii intrebe dur si la obiect, cum a facut-o Mihai: intr-un sistem de tip feudal, cam ce rol credeți că ni se rezervă nouă?

    Poate si altii, de exemplu miserupistii au nevoie de cate un realitiy check de tipul celui din analizele lui Mihai, nu crezi?

  • Sorina  On 11 Aprilie 2011 at 11:58

    Dacă mă percepi pe mine în ipostaza de miserupişti, te înşeli. Pur şi simplu, nu cred că aceste bloguri au o putere de concentrare a unor astfel de idei. Ba, dimpotrivă, sunt aşa de multe, aşa de neprofesionale, aşa de zăpăcitoare de minţi nu prea ocupate, încît mai mult disipează informaţia, aceasta apărînd grotescă, adesea plictisitoare şi cu putere mare de alunecare în defetism.

  • conumishu  On 11 Aprilie 2011 at 19:36

    Socoteala din tîrg…

    Am scris un comentariu, destul de reușit, zic eu. Perfecționist, am verificat nuanțele unui cuvînt. Cînd să mă întorc la tab-ul cu textul comentariului am apăsat pe X-ul de închidere. Bye, bye – comentariile scrise direct pe blog, nu prin editorul wordpress, nu au autosave.

    Nefiind prima dată, ba chiar m-am lamentat la o postare cu o cifră rotundă, senzația efemerului a revenit brusc. Cu un zîmbet pe buze, de data aceasta.

    Nu știu dacă are vreo importanță pentru altcineva de ce scriu eu ce scriu. Pentru mine… nu mi-am pus întrebarea cu adevărat. Rarele ocazii de lehamite sau de entuziasm regăsit nu prea au semnificație.

    Știu că revoluția nu se face cu blogul. Poate se încetinește involuția. Poate nu. Blogurile sînt o lectură ușoară, de acord. Alungă omul de la carte? Poate. De la care carte?

    În definitiv, blogul „în general” nu e blogul pe care îl scriu eu.

    Știu care ar fi niște posibile rosturi pentru existența blogurilor (o formă nu atît de aparte în existența mai cuprinzătoare a internetului). Discuția ar fi inutilă în raport cu blogul de aici, pentru că nu am avut și nu am un scop. Nici măcar vag definit.

    Politica mă interesează pe mine. Părerile mele, la care țin, pentru o vreme puțin mai lungă decît moda zilei, mai ales cînd sînt contestate, rămîn ale mele. Chestie cu care mă mîndresc, totuși conștient că mă aflu sub imperiul influențelor, mai ales al celor greu de identificat.

    Mi-ar plăcea să se schimbe multe, în bine, repede. Cu riscul de a rămîne fără „obiectul muncii”. Nu se va întîmpla așa ceva. Se vor schimba destule, poate mai lent, în rău. Dacă am vreo datorie, neimpusă de vreun contract, ar fi să avertizez. Nu e o răspundere prea mare, nu iau decizii pentru alții, nu plătesc dacă greșesc (aici semăn cu un politician). Sînt consecvent cu mine însumi în această privință, atît.

    Nu e foarte greu, material gîrlă, nu e nici foarte ușor, pentru că, poate din mîndrie, poate din condiționări mai nobile, caut o coerență care să satisfacă grila mea, imperfectă, dar prezentă.

    Dacă m-ar plăti cineva cu bani buni, aș face treaba mai prost, aș fi mai nefericit, mi-aș pierde din șvung. Uite, acesta ar fi un mesaj care, poate, ar merita popularizat. Pare o definiție valabilă pentru o bucată de libertate.

    Nu știu ce crede subconștientul… et pour cause!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: