Ieșirea din UE, acum !

Ar fi un semn de inteligență important. Am anticipa cu cîțiva ani colapsul făcăturii sub greutatea crizei sau transformarea accelerată a monstruozității în ceea ce s-a dorit de la început, o închisoare a terorii și imbecilizării.

Am salva moneda națională înainte de a o vedea mistuită în cazanul euro, exact cînd euro se va dizolva sub multiple impacturi financiar-politice.

Am scăpa de ura de activiști instituționalizați, de voma nesfîrșită a miciunilor mai proaste decît raportările la hectar de pe vremea lui Ceaușescu și mai ticăloase decît propaganda sovietică.

Am scăpa de monitorizări deliberat inventabile pentru a ne bloca și umili.

Am fi obligați să găsim soluții politice normale, românești, pentru români, altele decît triada PDL, PNL, PSD teleghidată de străini pentru a-și asigura dominația aici.

Ne-au împovărat sub datorii după sistemul jegos pe care îl aplică, ceva mai cu mănuși, propriilor nații. Ei, și? Le vom plăti cînd vom putea sau deloc. Cu potențialul energetic și alimentar pe care îl avem nu noi depindem de alții. Telefoane mobile, dacă vor mai funcționa pe o planetă disperată, vom lua la kilogram.

Nu se poate? Ba nu se vrea. Pentru că între nimic și șansa de a face ceva pentru ai tăi, trebuie alimentată o gălăgie infernală care să ne tîmpească minut de minut cum că universul și legile lui au apărut doar pentru a se desăvîrși în scopul luminos al UE. Am ajuns ca noțiuni elementare de politică, dacă nu chiar de logica cea mai simplă, să fie ignorate de un discurs (cuvînt prea pretențios – de o zeamă verbală) insuportabil.

Să-și bage tehnologia în cur. Sîntem mai nefericiți cu toată electronica asta acaparatoare de timp. Sîntem mai proști cu internetul copy-paste, sîntem mai surzi cu rețelele de socializare și mai nesimțiți cu cît crește numărul campaniilor de sensibilizare.

Eu depind de căcaturile astea, eu voi pierde dacă se duce unde se va duce euro, pentru interesul meu îmi convine status quo-ul, dar nu mai pot, nu-i mai suport, nu mai vreau.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • bogdan  On 17 Iunie 2011 at 15:45

    Dacă ai noștri ar fi la fel de patrioți (și nu hoți!) ca ungurii, de exemplu, cu siguranță nu am fi ajuns unde suntem.

    Se pot scoate avantaje din apartenența la UE, dar nu și dacă avem guvernări antinaționale așa cum avem de douăzeci de ani încoace.

    O eventuală ieșire din UE trebuie bine gândită, dacă merită sau nu. Eu nu sunt convins nici de varianta pro și nici de cea contra, acum.

  • conumishu  On 17 Iunie 2011 at 21:03

    Eu sînt convins.

    E oricum o organizație în care țări ca România sînt supuse constrîngerii, au un rol subaltern și nu au nici un cuvînt de spus.

    Putem ieși, teoretic, dar există amenințări clare cu represalii. De la o bandă de tîlhari nici nu te aștepți la altceva.

    De fapt, tot disursul pro-globalist se bazează pe inducerea fricii. Ba de asiatici, ba de încălzirea globală, ba de extremiști care urăsc valorile (!?) occidentale, ba de fuga locurilor de muncă dacă nu se reglementează global… ce, că se văd consecințele dramatice ale liberei circulații a forței de muncă chiar în UE? Prinși între socialismul troțkist crunt și fascismul corporatist dement avem de ales mai mult de o grămadă.

    Totuși, în fața probabilității tot mai mari de a ne pierde și integritatea teritorială, după ce am cedat suveranitatea și ne-a fost jefuită proprietatea economică, prefer o minimă șansă în lupta inevitabilă decît zero șanse.

    Nu mai imi da exemplu pe unguri, te rog, e absurd.

    Poate că au fost toți trădători, dar trădătorii doar… trădează în interesul cuiva, inamicul este cel care îi angajează. Eu nu mă pot face că nu-mi știu dușmanul și să văd doar slugile care îl servesc.

  • Draghi Puterity  On 24 Iunie 2011 at 12:55

    Un interviu al unui liberal german, cu titlul „Dreptatea si libertatea sunt in pericol in Europa”.

    http://www.heise.de/tp/artikel/34/34987/1.html (il poti traduce google)

    Printre ideile transmise e si aceea ca datorita „potentialului de santaj” pe care bancile si l-au creat, UE risca sa ajunga o realitate orwelliana, in contradictie flagranta cu convingerile findatorilor ei (Konrad Adenauer, Robert Schumann, Jean Monnet, Alcide De Gasperi, si altii) care o doreau un spatiu in care sa nu mai fie posibile dictaturi, lipsa de libertate si economii planificate. Tendintele de acum din UE conduc spre o economie de piatza cu baze monetariste, si spre centralism politc.

  • conumishu  On 24 Iunie 2011 at 17:33

    Economia monetaristă de piață seamănă cu rezultatul încercării de a face pipi pe priza de curent. În ambele situații concurența liberă se cam prăjește.

  • conumishu  On 24 Iunie 2011 at 18:00

    Libertarian clar. Banii sînt o marfă și trebuie tratați și lăsați să opereze ca atare. Cartea nr.1 a libertarienilor.

    De acord și cu legătura dintre libertatea individuală și cea economică și cu ideea de respectare a legii de către toți, inclusiv guverne.

    Ce îl împinge să vină în față sau, poate, îi face să fie popularizat acum, e spaima de banul rău, ăsta inventatul, speculatul, derivatul care a cuprins ca un cancer atît economia reală cît și reflectarea în modul în care se face politică.

    Nu-mi rezolvă, nici nu mă așteptam, contradicția dintre existența statului național și, totuși, utopia elegantă libertariană, dar e totuși o ipoteză mai acceptabilă de dincolo-de-naționalism decît cazarma kominternistă sau komunitaristă. Din păcate, foarte vulnerabilă la exact ce vedem azi (început încă de pe cînd unii gîndeau, poate, la ceva bun).

    Un contraargument comun este cel al băncilor nereglementate care vor prinde aceeași putere ca verișoarele lor de acum. Argument slab dacă scoți statul din rolul de bătăuș pentru bancheri, dar, fără stat, nu știi ce fel de forță se va coagula. Slab și din perspectiva istorică, băncile au ajuns unde au ajuns prin două operațiuni mari – împrumutarea regilor ca să poarte război, apoi împrumutarea statelor ca… să facă război, adică, fără dorința de proiectare a forței cît mai departe poate nu s-ar fi creat condițiile prin care băncile au devenit stăpîni. Dar nici imperii coloniale nu ar mai fi fost – de discutat dacă nu au rezultat tot din intenția bancherilor de a transforma aventuri religiose sau simple aventuri în… altceva. Între bancheri și prinți, parcă îi suspectez pe primii că gîndesc cu mai mulți pași înainte.

  • conumishu  On 24 Iunie 2011 at 18:15

    Cred că se potriveau mai bine la postarea despre euro, cheia articolului rămîne ideea pur libertariană a liberei concurențe a banilor (generic – pot fi bancnote, aur, scoici) și larga libertate acordată diverșilor operatori (noii bancheri/centro-bancheri) de a încerca să exprime prin „monedele” lor valoarea reală (în momentul de timp) a muncii și creativității.

    Am pus un link acolo care poate te va interesa, o carte clasică de acum, de referință.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: