Teatrul pitic

Am privit o parte, suficient de lămuritoare, din interviul luat de umilul Hurezeanu celor două căpetenii afișate ale monstrului globalist: „europeanul” Davignon-Bilderberger – un tip greoi, (vi)conte – și americanul Haas-CFR (consiliul pentru relații externe) –  mai mobil, mai inteligent, dar atît.

Pe cît de transpirat, cu… picioarele strînse și cocoșat de teamă stătea Hurezeanu – cel extrem de suficient și de arogant, relaxat superior, tolănit picior peste picior, în măsura în care îi permit șuncile, atunci cînd ține prelegeri printre băștinașii posturilor de televiziune – pe atît de teatral stăpîni pe sine pozau cei doi. Greoiul conte din obișnuință, americanul de nevoie. Dar respirau nesiguranță prin toate afirmațiile lor categorice. Sînt depășiți, le este teamă, restul e gargară răsuflată. Funcționează pe pilot automat de prea multă vreme, nu mai știu ce să facă, iar amoralitatea care le-a distrus sufletul îi face doar periculoși, nu și eficienți.

Nu au emis nimic cît de cît nou. Au aceleași spaime – naționalismul la care va recurge în mod natural populismul – și aceleași soluții, adică zero, bandajarea tăieturilor, alifie pentru cucuie, îndepărtarea bătăturilor. Metastaza nu o observă.

Au respins categoric ideea că războiul ar fi bun de ceva pentru a se ieși din criză. Categoric, categoric, cu mici amendamente. Anume că un război cu Iranul sau Coreea de Nord poate izbucni de la o zi la alta (da’ de ce ?), spusa americanului, sau că există războaie pe care trebuie să le pornești pentru că te dă indignarea afară din casă (aluzie la Libia), spusa greoiului. De fapt, au respins ideea că s-ar putea ajunge la război în cadrul UEei, atît, cu explicația puerilă că tinerii sub 35 de ani au devenit atît de mișculatori (circulă dintr-un loc în altul) încît nu pot concepe să se lupte între ei. Citește că ar avea creierul bine spălat, pînă la a-i face inofensivi. Bine, tataie conte, că vă pregătiți sans-chiloții să vă spulbere Bastilia. Mobili, da, superficiali, da, șomeri pîrliți și mai da.

Ar mai fi unele detalii, semne că, deși înțeleg cîte ceva din cele ce se întîmplă, puterea nu se negociază, nu se renunță la nici unul dintre privilegii. Detalii ce pot fi citite și ca încercare de a arunca praf în ochi – vezi afirmația americanului cum că s-ar putea reduce puțin cheltuielile lor militare. Am văzut cum se pune problema în congres, probabil vor reduce cu peste 10% cheltuielile pentru crema de ghete.

A, ăștia doi sau alți cîțiva ca ei nu dețin puterea reală. Se freacă pe lîngă, atît. După cîte un interviu de acest tip se vede bine că au lecții învățate ca niște executanți de nivel înalt, presărate cu ceva fandoseală de club select (la greoi). Sper, cel puțin. Nu îmi fac deloc iluzii cu cei de deasupra lor, dar mi-e greu să nu privesc cu un fel de milă la cei aduși de Isărescu pe aici, parcă mai mult ca să-i poată lua la întrebări Hu-hu decît ca să participe la o conferință degeaba. (Mă întreb pe unde ar trebui să-l plasez pe Hurezeanu și nu reușesc să calibrez instrumentul de măsură.)

––

Continuă porcăria cu Hohenzollern. Radu Tudor a devenit rogue. Sau nu mai primește ordinele pe filiera locală ?
De fapt, de ce să mă iau doar de respectivul, poate cel mai zelos totuși, doar parlamentul e complice la acest circ, indiferent dacă otrava a fost întîi pusă de criminala media.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: