Germania părea că se ține tare – dar vrea și accelerarea SUE

[așadar nu e credibilă „opoziția” față de dezmățul de tip american]
[postare dinamică, scrisă „la cald”; unele informații din media pot fi mai dubioase decît de obicei]

––

Încercarea de șantaj a bancherimii speculante, la înaintare cu maimuțoiul francez și cu pirații englezi, ba chiar și cu grotescul personaj Silvio B, demn de un film de Fellini, pare să nu reușească.

Nemții nu par dispuși să-și sacrifice economia, nu vor să se arunce 2 trilioane de euro în plus pentru o amînare ceva mai lungă (adică vreo 2-3 ani, dacă privim la ce s-a întîmplat din 2008 încoace), vor ca spînzurabilii bancheri să accepte un pumn mult mai zdravăn în gura lacomă (să fie rase 50-60% din datoria Greciei, nu 20% cît au catadicsit bestiile lacome). Normal că sînt de acord să recapitalizeze băncile, doar și cele germane sînt expuse, dar modul în care ar urma să fie strînși banii (cu excepția a vreo 100 miliarde – un fleac) nu e prea clar, mi se pare că fiecare țară va trebui să-și stoarcă supușii individual, nu sub pulpana comunitară care acoperă toate murdăriile.

A, pentru transparență democratică sau așa ceva, se pare că vom trebui să contribuim și noi, alături de celelalte țări UEiste necuprinse în zona euro, găvărea un jegos, englez cred. Avea cineva vreo îndoială ? Băsescu primise ceva semnale pare-se și a încercat să contracareze. Se va supune pînă la urmă, nu fac toți la fel ? Ba, în varianta germană, ne va fi și mai greu inițial, prin ricoșeu de la băncile eurozonate care nu vor primi tot ce au pretins. Poate Băsescu juca pentru axă (aia nouă, americano-britanică), cine știe și, în definitiv, cui îi pasă ce circulă prin mintea bezmeticului.

Dacă șantajul antigerman nu reușește, cu toate că ar fi un semn mai degrabă bun, valul de sărăcie care va lovi UEa, inflația și terorismul politico-bancheresc care vor urma, vor fi îngrozitoare. Iar instabilitatea care se poate declanșa imediat (dacă mari căpetenii bancherești nu vor primi un semnal foarte ferm că, de această dată, orice încercare de a sabota, de a provoca criză în criză, se va solda cu încheierea abruptă a existenței lor mizerabile) ar putea duce la dispariția fulgerătoare a euro. Posibilitate care rămîne mare și în situația în care chiar s-ar începe, în ceasul ultim, o operațiune de asanare de proporții herculeene.

Răgazul minim pe care slugile cele mai josnice ale bancherimii îl deplîng deja ca fiind insuficient, nu contează decît dacă aparenta fermitate a Germaniei va fi urmată de o restructurare net diferită față de cacealmaua operată de americani și de ueuropeni pînă acum. Germania nu are forța necesară fără cooperarea totală a celorlalte țări importante, cooperare care nu se vede, cum era de așteptat de la caricatura monstruoasă UEistă. Poate are sprijinul Chinei. Poate, dar îl merită? Peste o săptămînă, ce se hotărăște între UEiști ar trebui să primească aprobare globalistă la cel mai înalt nivel, alt hop greu de trecut.

E prematur, în plină noapte – la propriu și la figurat, să cred (sau să sper !?) că au apărut indicii cum că începe să le vină unora mintea la cap. Dar e posibil. Din fericire, balena bancherească e atît de rănită, încît cei care și-au slobozit trîmbițașii împotriva posibilei ieșiri a Germaniei din schema morții nu pot lovi fără să se lovească și pe ei.

E sfîrșit de lume. Foarte curînd, vom afla dacă va fi apocaliptic sau vom avea ceva noroc.

––

Băncile se lasă greu, dar vor ceda în privința Greciei. Fondul de salvare UEist va fi doar în jur 1 trilion (de la 440 miliarde acum). În schimb, Germania vrea ca UE (comisia) să preia controlul asupra țărilor. Recapitalizarea băncilor e cam în ceață și planurile de restructurare a datoriilor țărilor (citește sadism anti populație) la fel. Intenția de a forța băncile să accepte înghețarea plății dividendelor pînă nu arată că sînt cît de cît viabile nu e clar că va fi acceptată de bancherime. Prea multe rămîn într-o suspensie cu cîntec și, în ciuda unor aparențe, bancherii nu sînt puși la plată. Nu am citit de vreo măsură care să schimbe paradigma financiară catastrofală, cum ar fi, de exemplu, ridicarea dobînzii de referință. Cînd stau numai cu „creșterea” în gură (imposibilitate matematică dacă ții cont de „serviciul datoriei”) nici nu mă mir.

După cum arată, am fost, ca de obicei, prea optimist. Nu s-au aruncat 2-3 trilioane cum pedalau unii, dar… cine știe mai încolo? Se șterge din datoria Greciei, însă căderea băncilor criminale nici măcar nu se gîndește, ori fără falimente nu se poate, totul e o mascaradă cu singure victime oamenii obișnuiți. Iar pretenția germană de a instaura guvernul SUE indică mai degrabă un teatru infect în care s-au distribuit niște roluri, un show pentru prostime. Sictir !

––

Mda, cei care vor distrugerea omenirii, împuțiciunea globalistă, nu se lasă. Nu înțeleg că nu se pot juca cu prăpădul financiar pentru a încerca să aducă omenirea în genunchi prin el. Asta e, nu am avut noroc, va fi cum nu se poate mai rău.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: