Monthly Archives: Decembrie 2011

Sfîrșitul jocului ?

„Japan and China will promote direct trading of yen and yuan without using dollars and will encourage the development of a market for companies involved in the exchanges, the Japanese government said over the holiday weekend.

Japan will also apply to buy Chinese bonds next year, allowing the investment of Yuan that leaves China to Japan to remain in China, the Japanese government said. Encouraging direct yen- yuan settlement should reduce currency risks and trading costs.”

China, Japan bypass US dollar in pivotal trade agreement

Orice se poate întîmpla, evident, cum la fel de categoric trebuie să credem că liderii celor 2 țări cunosc și ei acest adevăr. Două țări care, dacă nu se mai urăsc, în nici un caz nu se simpatizează. Și totuși, Japonia riscă, practic, o declarație de independență față de SUA, în plină bătaie cu pumnii în piept a militarismului american care amenință cu expansiune militară din Australia pînă în Singapore, cu pretenții de arbitru în zone unde nu are ce căuta (marea Chinei de Sud, de exemplu).

Au înnebunit sau acesta să fie cel mai semnificativ semnal, anunțul sfîrșitului supremației americane și, implicit, occidentale ?

Anunțuri

Parte a soluției Merkozy, da ?

Ha, ha, ha. Aceasta este dugheana UE în care fiecare țară nu reprezintă decît o tejghea pentru bancherime:

Spaniolii (aiurea, n-au nici un cuvînt de spus) pun un fost Lehman la controlul economiei. Poate doar dacă vor să o falimenteze mai repede. Aceleași bancheropode otrăvitoare, cu același pedigriu de terminatori, rotiți perpetuu între lehmanii, goldmansachsii, pricewaterhousecoopersii „privați” și guvernele pe care le țin sub ascultare.

Să știi că mayașii au avut dreptate cu calendarul lor. Cel puțin în cazul spaniolilor, pe care nu-i văd trecînd de 2012. Ironia istoriei, conquistadorii cuceriți de zombii bancherimii. Au căutat aurul și au distrus o civilizație, acum aurul (calp) s-a întors pentru răzbunare. Nici nu mai sună atît de ciudat zvonurile despre planurile de evacuare a englezilor de acolo. Au cam 1 milion. Românii de acolo vor trebui să se descurce singuri, ca de obicei.

Nu poți să nu te minunezi în fața optimismului inconștient. Pe unii îi freacă grija alegerilor. Nu trăiesc spaima unui posibil colaps al civilizației de tip occidental. Ce ar putea surveni mîine, la propriu. Nu trăiesc spaima prelungirii agoniei într-o formă odioasă, în sclavie modernă, fără stat național, fără idei și fără curaj. Au uitat șirul de păcăleli electorale din care cei mai mulți nu numai că nu s-au ales cu nimic, dar au pierdut, sistematic, drepturi, avantaje, normalitatea existenței, demnitatea. Produse de aceiași, cu repetiție, prin permutări nerușinate la nivel de partide, cu aceleași specimene cinice înțepenite în poziții cheie, cu armata de paraziți străini care paralizează orice încercare de a ieși din schema dezastruoasă (pentru noi).

Optimismul indus te face să visezi cai verzi pe pereți. Pardon, nu verzi, să nu se interpreteze, înțeleg că ar fi noua culoare a uneia dintre jumătățile portocalii. Oricum, caii de pe pereți la care se visează ar fi uselii (o nuanță inventată de mine, ei neproducînd nici o nuanță diferită de cea, arhicunoscută, a supunerii necondiționate).

Cum poți crede într-o schimbare în bine cînd lipsesc cu desăvîrșire orice fel de indicii în acest sens?  Dimpotrivă, toate semnele arată un prăpăd îngrozitor care se profilează la orizont, prăpăd pentru care uselii sau varzo-portocalii nu au nici cea mai vagă idee (nemaivorbind de intenție) cum să-l împiedice.

Ne-am ales cu un mic dictat prin care se lungește ilegal mandatul primarilor, etc, pentru vreo 5 luni. Mare brînză, cînd au spulberat constituția. Mare scofală, cînd merkozyii se pișă pe orice regulă comunitară. Mare rahat, cînd o țară ca Italia primește la pachet un guvern schimbat, ales, pus exclusiv de către bancherimea globalistă peste o, totuși, forță economică, politică și militară. Mare comicărie, cînd trăim cu șișul femueist la gît, cînd vom pierde ultimele (toate, gata, nu va mai rămîne nimic românesc) bucățele de avuție națională neînstrăinate deja.

Dacă prăbușirea șandramalei occidentale se amînă vreo 2-3 ani, vom da pe peste cap și cupa asta cu otravă. Cu optimism !? Incredibil.

Ce neam trăia oare pe aici pînă nu cu mult timp în urmă și unde o fi  dispărut, de au rămas numai… ăăă… optimiștii ?

Evacuation plan for Brits in Spain amid warning euro collapse could leave them stranded

Se dorește sau stă să se întîmple. Pînă la urmă, dacă se vrea cu putere, sigur se întîmplă.

Cinic privind lucrurile, între cei mai vechi și mari bandiți bancherești, cu sălașul la Londra, și nebuloasele aspirații nemțești, pe cine să pariezi ?

Rezum aici și comentariul pierdut ieri.

Politic, poziția engleză e corectă, construcția (S)UE nefiind decît un lung șir de abuzuri, minciuni și batjocuri la adresa dreptului. Motivele reale nu sînt însă curate, City-ul londonez fiind locul preferat pentru desfrîul bancheresc al speculației neîngrădite.

Doar un iremediabil naiv poate crede însă că un fost angajat Goldman-Sachs la șefia băncii centrale europene înseamnă altceva decît cîrdășie abjectă cu neamul bancheresc de pretutindeni. Cum nu vor lua niciodată măsurile radicale care ar putea (nici măcar nu e sigur) oferi o șansă de ieșire din rahat, baletul absurd la care asistăm se va transforma într-un coșmar. La un moment dat (de fapt cred că a început) pîrghiile naționale vor fi activate. Deocamdată sînt încă mînuite de agenții bancherilor care vor să mențină un status quo imposibil prin zîzanie artificială. Încă o dovadă că sînt inconștienți. Cînd zîzania va aluneca în confruntare…

Reflexul de turmă de la ultima convocare Merkozystă nu e semn bun. O solidaritate într-o ceață groasă, pe mîna, simbolic, unui nebun și a unei complexate, gestul celor 20+ de nații supuse prin reprezentanți demonstrează doar halul de involuție la care s-a ajuns.

Ar trebui să mă simt mai bine într-o UE fără perfidul Albion ? Da, cu condiția să plece și ceilalți 25 (+Croația, de la anul).

Ups

Cîtă eleganță în mișcări !
Tipul în teniși nu e poliție. Adică e, dar nu e. Capisci ?

Poftim cărți

Beast seller-urile recomandate de conu’ Mișu la sfîrșit (de an, eră, criză, puteri – ce vrea cititorul), grupate pe categorii.

Cartea de căpătîi

Tr. Băs.Teza antitezei din mine. Introducere de Nicholas, postfață de Angela, semn de carte Washington-London.
Tr. Băs.De vesel(u)ă nu mă ocup eu. Întrebați la Kremlin.
Tr. Băs.Avionul multirol va zbura peste Roșia Montană cu aprobare regională
Tr. Băs.Cui vă las în 2015 ?

Cartea politică

Ra. Mază.Republica: de la Ploiești la Constanța
Ra. Mază. – De la marea cea mare la Rio Dunărea, pohta ce-am pohtit
Ra. Mază. – Mazărea și referendumul local, efecte comparabile
Ra. Tud. – A3 în slujba poporului. De văzut care.

Literatura pentru copii

Ad. Seve.Purcelușul trist
El. Băse.Între Bruxelles și Strasbourg. Între Băsescu și Ceaușescu. Între subiect și predicat.
Vi. Pon. – Proiectul

Literatura pentru adulți

Ele. Ud.Tabu la rasa
Mo. Mac.Bruxxxelles
Mo. Mac.Vă fac pe toți (în anglo-română)
Ele. Ud. De la Marilyn (ne)chiloții, de la Jackie soții, de la Maggie fistingul de fier

(Auto)biografii

Vi. Pon.O glumă proastă
Mi. Geoa.Nedumerit
Conu’ Di. „Costache” Pat.Arhitect, petrolist, producător

Beletristică

Ad. Năs.Timpul trece. Degeaba. Și alte recursuri la povești.
Di. Pat.Petrol iest (în kazakhă)
Cr. Ant.Pot să fiu Medvedevul tău ?
Di. Pat.Nu, nu poți, dar nu am de ales
Mi. Bad. – Bani pentru mogul, flori pentru model, nervi pentru stomac

Seria neagră

(traduceri din engleza, logica și etica noii ordini mondiale)

Ba. Hu. Oba.Tunisia: inception
Ba. Hu. Oba.Egipt: miros de lacrimi cu glonț
Ba. Hu. Oba. & N. „Schizo” Sark.Libia: sodomizați, ucideți, concesionați !
în pregătire:
Ba. Hu. Oba. & alții – Siria: shish kebab
Ba. Hu. Oba.Iran: mulah-ha-ha-ha

Cartea specialistului

Io. „nea Nelu” Ili.Ceaușescu. Roman. Constantinescu. Năstase. Geoană.
Dr. Mu. Isă.Zi 33, că la buzunar n-ai nimic”
Dr. Mu. Isă. – €cografia peluzei (din lojă)
Vic. Ciu. –   (titlul se poate obține de către cei aleși numai cu cheie de decriptare pe 256 de biți)

Literatura de anticipație

Tr. Băs.2-3 ani de singurătate
Tr. Băs.Et tu Boc ?
Angelas Merkozy – Cerșetori pe drumul Moscovei (traducere totală)(stoc epuizat)
El. Udr.Cînd ți se termină norocul (anticipez un premiu Hugo)

Umoristică

Regalitateade de Duda & Gi. „Io” Bec.

Ediții breloc

Emi. Bo. – scrieri

Zîmbind amar

Sper că se înțelege că, odată intrați în uniunea fiscală UEistă, nu se mai poate ieși din ea. Sper să se înțeleagă că statul român renunță la controlul asupra dimensiunii bugetului și asupra fixării principalelor taxe în favoarea unei structuri supranaționale în care românii nu au nici un cuvînt de spus. Sper că se înțelege că, dacă se va ieși vreodată din criză, uniunea fiscală va fi tot acolo, România nu-și va recăpăta dreptul de a decide cu privire la propriile finanțe după cum crede de cuviință, pretextul actual nefiind altceva decît… un pretext.

Sper că se va înțelege în curînd că „soluția” nu va rezolva nimic din adevăratele probleme legate de jaful sistematic operat de marile bănci, jaf acoperit într-o mare măsură de clasa politică din occident, inclusiv prin inadmisibilul transfer al pierderilor bancare pe spatele contribuabililor obișnuiți. Sper ca, măcar atunci cînd panica va lovi pe deponentul mediu, cînd falimentele se vor ține lanț, cînd inflația va fi „temperată” doar de faptul că mulți nu vor mai avea nici un ban, să se înțeleagă că baletul de balene bete merkozyan e praf în ochi și șmecherie de negustori umflați, cu ochii numai după furat.

Probabil sper degeaba.

Nu prea ai cum să-l contrazici

3 Lessons From the European Mess

Un pic de bun simț

Un articol decent, în sfîrșit. Nu că ar conta. Nu aduce noutăți, nu descoperă… Europa, doar respiră normalitate în gîndire. Bineînțeles, activiștii de profesie nu gîndesc la fel, din păcate. Sau sponsorii lor.

Curing what ails Europe

Redau aici începutul pentru rezumatul foarte simplu a ce se vrea de la supuși conform noii îmbrînceli merkozyene.

„Medicamentul cel mai puternic pe care l-au găsit liderii europeni pentru a vindeca bolile eurozonei va înrăutăți starea pacientului, dacă nu-l va omorî de-a dreptul. Liderii europeni cer să se adauge o uniune fiscală celei monetare. Ministrul de externe german GW a cerut sancțiuni automate cînd regulile de stabilitate bugetară sînt încălcate. Franța și Germania sprijină prevederi care ar trimite pe cei ce violează politicile Băncii Centrale Europene în fața Curții Europene de Justiție. Iar Germania promovează o politică care ar urma să dea Comisiei Europene dreptul de veto împotriva bugetelor statelor membre.

Motivul pentru care o asemenea uniune fiscală reprezintă medicația greșită stă în continuarea abordării elitiste față de integrarea europeană, tipul de abordare care o bîntuie în ultimele decenii.

Uniunea fiscală va exacerba această abordare elitistă și resentimentul popular pe care îl generează pentru că noua extindere [de prerogative] va împuternici o mînă de oficiali să ia și să impună decizii asupra celor 17 națiuni membre [+voluntarii gen România] ale căror populații nu și-au dat consimțămîntul. […] Cînd un grup de țări respectă o politică fiscală comună unele vor trebui să facă sacrificii pentru altele. Astfel, dacă economiile unor națiuni se află în recesiune, dar altele, inclusiv cea mai puternică, se tem de inflație, politica fiscală comună poate să pretindă scăderea cheltuielilor și creșterea veniturilor. Care vor duce la un șomaj și la un deficit bugetar și mai mare în țările afectate de recesiune, în ideea de a le salva pe celelalte. Altfel spus, politica fiscală comună va întări sentimentul că națiunile mai slabe sînt puse să plătească pentru celelalte și că politicile unioniste sînt în detrimentul interesului lor național  [sublinierea mea]. Adică opusul a ce se întîmplă acum, cînd națiunile mai bine administrate și mai bogate au senzația că profită cei mai slabi de pe urma lor.”

Nu știu sau nu mă interesează de alții, dar România a fost stoarsă 14 ani în pre-aderare și încă 5 după, iar acum ar trebui să cotizăm pentru aceiași stăpîni coloniali… că e criză și dispare euro. Mișto. La vot! Să ne-o facem cu propria mînă – modificăm la constituție din nou și tot dichisul. Sau cum vrea Ponta, fără referendum, se înțeleg între ei dacă îi roagă frumos Băsescu și ne oferă o lege cu „puteri constituționale”. Mda. Ne va fi tot mai bine.

Articolul merită citit integral pentru că atinge partea greu cuantificabilă a sentimentului apartenenței la o comunitate, care în cazul UE nici nu există, iar cît e se erodează rapid. Repet, nu descoperă… Europa, doar spune fără patimă ce alții se străduiesc cu ferocitate să răstălmăcească.

Pastilă anti „alegeri”

S-a schimbat ceva în bine ? A scăzut cumva vreuna din amenințările menționate ? Se poate găsi vreo descriere greșită ? Mai crede cineva în coincidențe repetate pînă la vomă ?

Mă enervez. Au trecut 3 ani și mai bine de la postarea pe care o reproduc mai jos, integral, fără să modific vreun caracter alfanumeric. 3+ ani în care sute de căpetenii de partid și de stat, mii de politruci propagandiști, analiști sau medioți comuni, societatea civilă a lu’ Pește-Pîrvulescu-Pippidi-Patapievici-Pleșu au mestecat rahat și au trăit bine (ei), pentru ca să pot eu să mă laud acum că am călătorit (atunci) 3 ani în viitor.

În rest… sula. Tot umilii străinilor, tot dominați de ideologia globalistă, tot sterpi au rămas.

Și vor să-i alegeți, într-o permutare nouă, intitulată PDL-USL (deocamdată – decembrie 2011) ! Pentru ce, pentru ce ați face această tîmpenie din nou ? Și din nou… și din nou… și din nou…
–––––––––––––––––––––––––––––-

Politica degeaba  (30 septembrie 2008)

Cît de departe de politica serioasă sînt politicienii triadei şi, în general, toată partea establişmentului care se ocupă de politică.

Nici unul dintre ei, nici o componentă a triadei (PSD-C, PD-L, PNL) nu atacă nici una din problemele importante cu care se confruntă societatea românească.

Nimeni nu este preocupat de controlul absolut al străinilor asupra economiei româneşti.

Pe nimeni nu interesează rolul de stat în stat al Băncii Naţionale şi, legat de acesta, lipsa de control asupra pîrghiei financiare şi vulnerabilitatea faţă de decizii financiare luate de bănci private care pot, dacă vor, arunca economia românească în colaps în cîteva săptămîni.

Pe nimeni nu interesează dezindustrializarea sistematică a ţării. Chiar dacă deplîng fuga competenţelor peste hotare, nu aduc nici o critică modelului economic care ne obligă să rămînem o fundătură obscură în termeni de participare competitivă în zonele cu un bun potenţial în viitor. (Vezi, în această privinţă, rolul UE, ca o componentă a globalismului programatic, cu o ierarhie strictă, nouă revenindu-ne un rol de amărîţi.)

Nu interesează pe nimeni, dimpotrivă, discursul unic-oficial este total necritic, forma periculoasă pe care o adoptă UE, o organizaţie care trebuie reformată radical şi rapid (sau desfiinţată), înainte de a fi prea tirziu.

Nu interesează pe nimeni ameninţarea ungurească reală, dimpotrivă, în vreme ce ungurii se apropie de scopul propus şi declarat încă din 1990, naţionaliştii români sînt mitraliaţi mediatic de lefegii internaţionalismului corporatist şi ai găştilor de profitori care îi slujesc interesele pe aici.

Nu vrea să vadă nimeni rolul distructiv al „societăţii civile” care se substituie, în parte, instituţiilor legitime ale statului român. Nu vrea nimeni să vadă poziţia de cal troian, din burta căruia se revarsă un roi de nenorociţi care deschid prădătorilor porţile cetăţii.

Nu interesează pe nimeni aberaţia privilegiilor acordate minorităţilor de orice fel, nu observă nici măcar contradicţiile logice care apar, la tot pasul, din aplicarea „unităţii în diversitate” (aiurea, unitate în conformismul cel mai sărăcăcios). Din acest motiv, nici problema ţiganilor nu va putea fi vreodată abordată cu succes, pentru că însăşi ideea de integrare şi de absorbţie culturală, funcţie naturală a oricărui stat cu o comunitate naţională închegată, este impiedicată artificial să acţioneze.

Nu interesează nici contradicţiile constituţionale şi legale evidente apărute prin încercarea elitelor antinaţionale şi ostile libertăţii individuale, grupate sub steagul UEist, de a forţa apariţia unui stat-monstru prin spulberarea statelor naţionale europene.

Orizontul lor nu depăşeşte viziunea unui primar de sector, cu excepţia unor lozinci stupide, furnizate la pachet, odată cu consilierii. Nu-i interesează nimic important, nu sînt capabili să reziste şi să facă faţă încercărilor serioase care ne stau inainte, chiar dacă ar dori (ceea ce nu e cazul).

Servitoare anostă şi fricoasă a unor mediocrităţi ambiţioase şi lacome care au adus planeta în pragul exploziei, triada partinică ar trebui înlocuită, nu consolidată sau legitimată. Observaţie valabilă pentru establişmentul românesc luat ca întreg. Generalizarea este, poate, nedreaptă cu unii dintre oamenii politici/publici, dar nimeni nu îi forţează să fie parte a unui sistem nociv. Iar povestea cu modificarea din interior, cu compromisul necesar, nu mai este credibilă pentru că timpul trece necruţător şi efectele dezastrului economic, social, moral şi chiar în plan mental capătă dimensiunea unei catastrofe naţionale.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Întrebare bună caut destinatar

„Ma puteti lamuri si pe mine cum sta treaba cu pilonul II de pensii? Ce am inteles eu este ca: cei care sunt sub 35 de ani, vor cotiza sau cotizeaza la un sistem privat de pensii. Daca asa este, aceste cotizatii nu mai intra in fondul de stat, deci, nu mai sustin platile actualelor pensii. E corect ce am inteles sau nu?

Si daca asa ar fi, de ce nimeni nu pune pe tapet acest lucru?”

Recunosc că nu știu să-ți răspund la detalii. Subiectul e considert încheiat, după cum bine ai constatat. Scotocind în amintiri, cei sub 35 de ani sînt obligați să cotizeze cu un procent, evident că există astfel o scădere de venituri spre fondul pensiilor de stat. Între timp, știu că am scris ceva pe blog, regulile de funcționare pentru fondurile private de pensii (gestionate tot de bancherime) au devenit mai laxe, cota lor a fost crescută și, probabil, se va merge tot așa. Detaliile legale nu le-am urmărit, însă. Mi s-a părut inutil, pentru că orice proiecție pe un interval lung de timp extrasă din proiectele potentaților e doar praf în ochi. Cînd intervalul respectiv se va apropia de sfîrșit, vor apărea alte probleme „obiective” care „vor impune”, cunoscutul bla-bla criminal.

Problema asigurării sumelor necesare pentru plata pensiilor existente stă, totuși, în disproporția groaznică dintre cei activi și pensionari, problemă produs al ocupației economice străine prin cele cîteva componente mari: transferul de proprietate către corporații – operat cu pastila otrăvită a pensionărilor anticipate ca momeală/alternativă la concedieri masive; se adaugă distrugerile similare din zone care reveneau exclusiv sub jurisficția statului – vezi reducerea armatei (partea profesionistă) la o glumă și anihilarea industriei de armament (dacă rețin bine, de la 140000 de oameni implicați în branșă au rămas vreo 10000) – toată această masă de oameni, deveniți întîi pensionari cu drept de muncă, apoi fără (cînd s-a stabilit că trebuie să alegi între pensie și leafă), creează o presiune imensă dpv financiar. Punem și transferul de forță de muncă către străinătate, cu dereglări imense pentru stabilitatea sursei de bani, fără a mai considera șocul asupra productivității economiei românești, lipsită de o parte foarte dinamică a forței sale de muncă.

Gîndește-te că, demografic, nici măcar nu am intrat complet în marele rahat, „decrețeii” mai au pînă la pensie. Cînd vor ieși, plus scăderea demografică de la vîrstele care ar trebui să-i înlocuiască…

Nu se dorește rezolvarea situației, o imposibilitate în sistemul dominant pe planetă. Se trage de timp pentru a distruge orice formă de asigurare pentru prostime, care va fi în continuare obligată să cotizeze (numai) către găuri negre bancherești, iar fondurile respective vor fi periodic anihilate prin crize și falimente frauduloase. La un moment dat, dacă se menține o speranță de viață mare (chestie de discutat), probabil se va institui direct eutanasierea celor considerați neproductivi și nesolvabili. E bun sistemul de stoarcere financiară, dar puterea absolută va depăși faza banului și va apăsa direct pe butoanele existențiale. Mușuroiul ideal.

Mai e ceva, discutînd la cald. O țară operată după modelul FMI nu are nici un control asupra finanțelor și economiei proprii.

––

urmează o traducere instant a la conu’ Mișu spectator TV (cu ochii pe A3 ca pe butelie… aiurea!)

Radu Tudorul se produce antibăsist din reflex. Pe idiotul de Ponta, conectat telefonic, îl ignor automat. Mint, a propus o mare porcărie, oarecum subtilă – un fel de lege specială, „cu putere constituțională” prin care să se aprobe, cu acordul „opoziției”, ordinul globalist merkozyan – cel cu acceptarea controlului supranațional direct asupra finanțelor – evitîndu-se astfel un referendum. Tipică acțiune criminală. Cele două bande, PDL – USL, joacă local scenariul prost franco-german (cel cu bad cop, good cop).

RTudor îl răstălmăcește din prima pe matroz, care a spus că vom împrumuta 13,5 miliarde pentru rostogolirea datoriilor și 2,5 pentru a acoperi găuri. Asta înseamnă un împrumut suplimentar de vreo  3-3,5 miliarde (cei 2,5 plus diferența de dobîndă). Bine ar fi să fie doar atît. Euro, desigur. Noi gîndim, vorbim, respirăm numai în euro. RTudor adună sumele și scoate 16 miliarde îndatorare nouă, ceea ce e fals. Nu e bine, dar nici să interpretezi așa… mă rog, nu mă așteptam la altceva.

Apropo. Ratingul României hotărăște nivelul dobînzilor. Pe de o parte. Dacă dăm afară FMI-ul, plătind, scăpînd astfel de obligația de a înstrăina totul către corporații la schimb cu accesul la împrumuturi cu o dobîndă mai mică, putem fi siguri că următorul rating devine… argentinian – adică lipsește cu desăvîrșire și ne sugrumă prin varianta asta. Dacă ne place moartea lentă, ce pretenție putem emite ?

––

Iar îi freacă grija cu bugetul serviciilor secrete (plasat și ăsta de A3ist la grămadă, însumînd SRI, SIE, STS, SPP(!?)). Pe ei și pe CBS-ul cu închisoarea CIA. Nu mă mir că A3 nu a tocșoit (dacă au pomenit, cer iertare, nu sînt atît de conectat) despre scandalul respectiv. E acolo un an, 2003, care deranjează. Chiar mă oftic să-i văd pe ăștia, cu diverși epoleți (legitimi, dacă sînt românești, penali dacă sînt străini) cum plîng după banii dați securiștilor români. Ar trebui, desigur, să-mi dau palme, mai ales că o fracțiune din bani sigur se consumă să supravegheze bloguri ca ăsta. Eu vreau să le tripleze fondurile, dar să-i văd cum îi strîng de coaie pe ocupanții străini.

––

Urmează un subiect foarte interesant, dar nu mai am energie. Dispariția suveranității României. Ei, nu mă-nnebuni! V-ați dat seama ? Cînd, ieri ? Noroc cu planul merkozy, da ? Pfui !

conu’ Mișu out

in

Vai de capul nostru, ne vom apăra suveranitatea integrîndu-ne mai abitir în UE, cu condiția ca UE să funcționeze automat ca un stat unic, cu transferuri automate de fonduri sub reguli unice. Da, atunci vom avea suveranitate ! Haos total în capul unor oameni, deștepți altfel, pentru că nu poți rezolva o imposibilitate despre care am amintit pînă la saturație: suveranitatea există sau nu. Nu există suveranitate parțială, nu există suveranitate în federații, nu există suveranitate cînd nu ai monedă națională. A, nu există curajul să-ți aperi suveranitatea, nu  mai schițați nici un gest în apărarea statului național ? Recunoașteți cinstit asta și vă salvați, măcar, neuronii.

out

Să-i zic potriveală, să-i zic coincidență…

Inside Romania’s secret CIA prison

cu pozăcusmeliași desen.

„People wouldn’t be inclined to snoop in post-communist Romania, with its extensive security apparatus known for spying on the country’s own citizens.”

Ha, ce tîmpenie de „argument”. Ce are sula cu prefectura după 20 de ani… de Victor Dumas, tatăl ? Uite de asta mi se face greață cînd citesc din jurnalismul oficial. A dumnealor Securitatea Patriei (dacă așa-i zice la ei, ce să fac ? Nici de plagiat nu pot să-i acuz, la noi denumirea oficială era mult prea plată: Departamentul securității statului. Noroc cu Europa Liberă ce i-a mai șlefuit aura de bau-bau.) spionează pe rezidenții marțieni, nu pe americani, nu ? Sau se referă la actualul „vast aparat de securitate” românesc ? Au un tupeu fenomenal în acest caz, indiferent dacă mesajul e îndreptat spre oile lor. Să emiți verdicte de genul ăsta din cel mai polițienesc stat de pe planetă, aflat în avangarda măsurilor îndreptate împotriva libertăților cetățenești, asta da meserie, massmedioți perfecți.

Primele 3 bănci franceze degradate de Moody’s

Biggest French Banks’ Ratings Cut by Moody’s

BNP și Credit Agricole coborîte la Aa3, Societe Generale coborîtă la A1 (mai prost ca Aa3). Ratinguri slăbuțe pentru ditamai băncile.

The likelihood that they “will face further funding pressures has risen in line with the worsening European debt crisis.”

Mda. Cît efort depus, cîtă abnegație, atît de multă conștiinciozitate de ratingist! Ce coincidență! Imediat după… ceva-ul de ieri, deși se screm din iunie. Chiar, la ce a folosit aglomerarea de murături politice de ieri (în afară de vechea poveste a construirii imperiului fără-de-țări) ?

Se pregătește ratingul Franței. Cînd datoria Italiei (unde și băncile franceze au de pierdut) nici nu a fost abordată concret. Maimuțoii se joacă cu desenatul pe hîrtie a ueimperiului în vreme ce realitatea, poate puțin ajutată, pregătește un țunami îndreptat către castelele lor de nisip.

Lagărul UEist s-a construit

Circul politic în care a eșuat dezastrul economic, produs al jafului incredibil prin care bancherimea a transferat o mare parte a planetei (cu tot cu locuitori) în buzunarul propriu, continuă cu agenții globaliști Merkel-Sarkozy (bad cop, good cop sau invers, amîndoi joacă prost și nu se înțelege) care forțează apariția statului unic ueist, ca soluție pentru… nimic.

Stat ce a fost predat la roșu, finisajul nu e gata încă, bancherimii (vezi numai ultimele numiri de premieri și cea a eurobancherului-șef).

Nu cred că Adrian Năstase are remușcări pentru ce a făcut cu constituția României în 2003, cu toate că înțelege bine, spre deosebire de mulți alți colegi politici de-ai dumnealui, gravitatea actului prin care au renunțat la suveranitate. El și complicii de atunci, nația nu știu cît a înțeles, nu știu cîți s-au informat, că pregătire corectă nu a existat. Dar știu că nu a ieșit referendumul decît printr-o fraudă clară (vot prelungit ilegal la două zile), ajutată de complicitatea liberalo-pedistă din opoziția de atunci, care a îndemnat lumea să voteze „nu” dar să participe la referendum (neparticiparea echivalînd cu un „nu” mult mai puternic avînd în vedere necesitatea unei prezențe de peste 50% din întreg electoratul). Mesajul public, pentru că fidelii lor au primit îndemnul să voteze și să facă propagandă pentru „da”.

Acesta a fost punctul în care s-a pornit pe calea dezastrului garantat. Aici s-a aflat sursa răului pentru noi. Faptul că și alte nații, mai puternice, au fost eventual călcate în picioare rămîne, în ultimă instanță, problema lor.

Nici remușcare nici eșafod. Permiteți atunci să vă urez bun venit în blockhaus-ul cu numărul 26 (sau 27) din lagăr! Ne pare rău, avem kapo potrivit, pe nea Băse, dar există un loc liber la curățat cartofi.

Grăiește senatorial liberalul Mircea Diaconu: „cînd se va termina războiul și vom scăpa de sub ocupația românească…”
Du-te în măta, cu banda ta de căcați cu ochi cu tot !

Ridicoli din ăștia, plin de povestioare, bancuri răsuflate și fumuri, care nu se pricep la nimic din cele în care se amestecă, își dau de gol periodic micimea prin scrîșnet de dispeț față de români, ei fiind, of course, slugi de lux, băgate în seamă. Cum le-am băgat eu în paragraful anterior.

Ieri se făcea de baftă Șova, alt priceput grămadă, de aia am și scris propoziția scurtă. Dar, măcar, nu răbufnea frustrarea într-o manifestare de antiromânism ca la puchinosul menționat.

O țară pierdută.

Veniți și luați !

Afghanistan opens bids on gold, copper deposits

Scrie acolo că ocupantul estimează valoarea resurselor minerale exploatabile la 1 trilion de dolari. Ministrul de resort al guvernului marionetă susține că ar valora 3 trilioane. Atunci probabil valorează de la 5 în sus, dar astea sînt fleacuri, normal.

Mai scrie în articol că Afganistanul o să aibă nevoie de 10 miliarde de dolari în plus pe an, începînd cu 2015 (anul următor celui în care, cică, se vor retrage ocupanții occidentali de acolo), cu care să plătească cheltuielile pentru „securitate”. 10 miliarde la 1 trilion = 1%. Da, dar te joci cu finanțele și cu „securitatea” ? Nu te joci. Bănuiesc că diversele companii străine vor primi concesiuni în condiții foarte avantajoase (nu chiar ca în România, noi sîntem un caz unic de generozitate) pentru ca guvernul Afganistanului eliberat să poată plăti pentru „securitate”. Poanta e că singurii mai mult decît solvabili și singurii care nu pun condiții politice ar fi chinezii, care s-au și înfipt deja, scrie în articol. Iar în materie de „securitate”, armata chineză se află dincolo de deal. Mai știi, poate că Zbigniew Brjezinski, cu tabla lui de șah central asiatică, o fi agent chinez. Chiar dacă nu e, tot degeaba, au avut și americanii un șahist de geniu, vînat de propriul guvern. Restul se află pe la ruși, chinezi…

Rusia: vot zdrobitor antioccidental

(mi-am tras titlu tipic, cu două puncte și verb lipsă – meserie, nenicule!)

Partidul lui Putin + comuniștii + partidul lui Jirinovski vor deține peste 85% din locurile în parlament.

Cam ce scor ar fi trebuit să înregistreze notoriile marionete occidentale ca să nu-și mai dea cu părerea gargaragii de profesie din media cumpărată en gros ? Întrebare retorică, desigur, omenirea nu va scăpa niciodată din ghearele minciunii insituționalizate.

Acum, tovarășii occidentali ar trebui să-i sprijine pe comuniști și pe Jirinovski ca să mențină presiune împotriva lui Putin. Durerea troțkiștilor lui madam Clinton & co stă însă în naționalismul și mai pronunțat decît cel putinist al comuniștilor ruși. Dar nu e problema mea cum vor continua să dea tîrcoale hienele pe acolo.

Constat doar că, așa nemulțumiți cum se află rușii, cu toată uzura mișcării lui Putin, următoarele alegeri riscă să-i lase șomeri pe toți gealații occidentului de pradă. Cumva opusul de la noi. Să fie oare pentru că noi avem televiziuni atît de sănătoase și fătucism atît de pronunțat ? A doua întrebare retorică.

Noi cu… Crinu-Dinu, Ponta-Șova…
(să nu uit de) Băse-Nuți…

1 decembrie

Anul se va completa ulterior.

Trăim un sfîrșit de civilizație. Orice devine posibil. Poate nu numai în rău.

Poate într-un 1 decembrie nu prea îndepărtat parada prin care celebrăm ziua națională se va desfășura și la Chișinău. Indiferent de președinte.

România modernă împlinește 150 de ani (dacă luăm 1862 drept an de referință, anul în care principatele devin, în fapt și în drept, România). România cea mare era de vîrsta la care se aleg soldații cînd a plecat la război. Un război inevitabil care, într-un fel, nu s-a încheiat. Noua Românie mare, ce se va împlini cu certitudine, se naște în zbuciumul vremurilor de azi, la fel ca în urmă cu aproape 100 de ani. Cum mitul nostru fundamental este cel al meșterului Manole, rămîne de descoperit sacrificiul de pus la temelie pentru a fi trainică. Dar poate că sacrificiul ce s-a tot înfăptuit, mai glorios sau mai (întotdeauna) dureros, a fost îndeajuns. Poate că istoria ne-a rămas datoare și, în această vreme a datoriilor suverane, se apropie scadența.