Un pic de bun simț

Un articol decent, în sfîrșit. Nu că ar conta. Nu aduce noutăți, nu descoperă… Europa, doar respiră normalitate în gîndire. Bineînțeles, activiștii de profesie nu gîndesc la fel, din păcate. Sau sponsorii lor.

Curing what ails Europe

Redau aici începutul pentru rezumatul foarte simplu a ce se vrea de la supuși conform noii îmbrînceli merkozyene.

„Medicamentul cel mai puternic pe care l-au găsit liderii europeni pentru a vindeca bolile eurozonei va înrăutăți starea pacientului, dacă nu-l va omorî de-a dreptul. Liderii europeni cer să se adauge o uniune fiscală celei monetare. Ministrul de externe german GW a cerut sancțiuni automate cînd regulile de stabilitate bugetară sînt încălcate. Franța și Germania sprijină prevederi care ar trimite pe cei ce violează politicile Băncii Centrale Europene în fața Curții Europene de Justiție. Iar Germania promovează o politică care ar urma să dea Comisiei Europene dreptul de veto împotriva bugetelor statelor membre.

Motivul pentru care o asemenea uniune fiscală reprezintă medicația greșită stă în continuarea abordării elitiste față de integrarea europeană, tipul de abordare care o bîntuie în ultimele decenii.

Uniunea fiscală va exacerba această abordare elitistă și resentimentul popular pe care îl generează pentru că noua extindere [de prerogative] va împuternici o mînă de oficiali să ia și să impună decizii asupra celor 17 națiuni membre [+voluntarii gen România] ale căror populații nu și-au dat consimțămîntul. […] Cînd un grup de țări respectă o politică fiscală comună unele vor trebui să facă sacrificii pentru altele. Astfel, dacă economiile unor națiuni se află în recesiune, dar altele, inclusiv cea mai puternică, se tem de inflație, politica fiscală comună poate să pretindă scăderea cheltuielilor și creșterea veniturilor. Care vor duce la un șomaj și la un deficit bugetar și mai mare în țările afectate de recesiune, în ideea de a le salva pe celelalte. Altfel spus, politica fiscală comună va întări sentimentul că națiunile mai slabe sînt puse să plătească pentru celelalte și că politicile unioniste sînt în detrimentul interesului lor național  [sublinierea mea]. Adică opusul a ce se întîmplă acum, cînd națiunile mai bine administrate și mai bogate au senzația că profită cei mai slabi de pe urma lor.”

Nu știu sau nu mă interesează de alții, dar România a fost stoarsă 14 ani în pre-aderare și încă 5 după, iar acum ar trebui să cotizăm pentru aceiași stăpîni coloniali… că e criză și dispare euro. Mișto. La vot! Să ne-o facem cu propria mînă – modificăm la constituție din nou și tot dichisul. Sau cum vrea Ponta, fără referendum, se înțeleg între ei dacă îi roagă frumos Băsescu și ne oferă o lege cu „puteri constituționale”. Mda. Ne va fi tot mai bine.

Articolul merită citit integral pentru că atinge partea greu cuantificabilă a sentimentului apartenenței la o comunitate, care în cazul UE nici nu există, iar cît e se erodează rapid. Repet, nu descoperă… Europa, doar spune fără patimă ce alții se străduiesc cu ferocitate să răstălmăcească.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Draghi Puterity  On 14 Decembrie 2011 at 14:41

    Sper ca Ponta o sa se lumineze. Uite ce scrie Nastase:

    Spaţiul geografic al noului acord tinde să devină un soi de commonwealth, o construcţie post-colonială, adecvată aproape exclusiv unui grup restrâns de cetăţeni dintr-un grup restrâns de state. Ea favorizează sărăcia unor grupuri sociale tot mai largi. Favorizează şi continuarea exodului celor tineri şi pregătiţi.

    http://www.jurnalul.ro/editorial/brusel-noua-cetate-de-scaun-a-romaniei-599092.htm

  • conumishu  On 14 Decembrie 2011 at 18:35

    L-am citit integral.

    Ce să înțeleagă Ponta? Doar Năstase nu scrie un cuvînt despre ce poziție ar trebui să adopte PSD.

    E mult prea blînd. Acceptarea uniunii fiscale lasă statul român doar cu o unitate administrativ-teritorială, amenințată și aceea de regionalizare.

    Politic vorbind, discuțiile despre ce mandat are un președinte al României la negocieri nu au niciun rost – ce „negocieri”, cînd au fost anunțate, cînd s-a stabilit planul întîlnirilor și componența delegațiilor, cînd s-au propus temele de negociat ? Banc prost să le numești negocieri. Același diktat-hoție ca și cu impunerea tratatului constituțional, rebotezat „de la Lisabona” după piedica pusă prin referendumul francez.

    Eu nu mai accept gargara asta și doresc o formațiune politică nouă care să afirme răspicat că dorește modificarea constituției pentru a elimina orice contradicție în privința suveranității naționale. Cu consecința automată că, dacă nu va fi reformată radical uniunea, atunci apartenența noastră la ea devine imposibilă. În plus, trebuie cineva să iasă în față și să spună că nu vom renunța la moneda națională. Gata, eu nu mai pierd timpul cu minciuna oligarhiei bancherești. Cum stau lucrurile acum sîntem condamnați la supunere și sărăcie. Nu au curajul și inteligența să admită adevărul și să acționeze hotărît nații mai puternice, asta e, dar soarta noastră trebuie să ne aparțină. După două decenii de lucrare constantă împotriva națiunii, cineva trebuie să schimbe direcția.

    Vreau un partid nou, cu o platformă națională, cu intersul național pus fără compromisuri pe primul plan. Un partid care să explice clar riscurile declarației de independență față de monstrul bancheresc globalist, dar și ce înseamnă continuarea supunerii față de acesta.

    Cred că ar fi ultima șansă înainte de lupta armată, pentru că numai niște mormoloci cu sex incert ca Barosso pot crede că toată lumea acceptă, încetișor, să stea în genunchi, să rămînă acolo pentru a fi scuipată și să mai și creadă că e bine așa.

  • Draghi Puterity  On 15 Decembrie 2011 at 0:42

    Un nou partid, sau un PRM fara CVT? Eu intotdeuna l-am suspectat pe CVT ca ar fi un fel de Jirinowsky al Romaniei, adica cineva pus de altcineva sa coaguleze tendintele nationaliste, dar sa nu le lase ca acestea sa produca efecte.

  • Draghi Puterity  On 15 Decembrie 2011 at 0:55

    Scrii: „Un partid care să explice clar riscurile declarației de independență față de monstrul bancheresc globalist, dar și ce înseamnă continuarea supunerii față de acesta.”

    Riscurile – in cel mai bun caz repetarea mizeriei din anii ’80 cand Ceausescu a declarat independenta fata de bancherime. Intr-un caz mai putin fericit, soarta Yugoslaviei (Milosevici a fost si el bancher, citeste aici episodul cu Eagelburger si Rockefeller). In cel mai rau caz… vor da un exemplu si mai infricosator decat cu Yu.

    Si cui sa explici asta? Alegatorului tipic roman, care l-a ales de trei ori pe Basescu?

    Daca exista o sansa de a infrange hidra asta globalista, in opinia mea, nu poate fi decat printr-o combinatie de razboi de guerilla virtuala, nesupunere civica si solidaritate internationala.

  • conumishu  On 15 Decembrie 2011 at 6:29

    Știu ce crezi despre Vadim, ne-am mai duelat chiar în comentarii. Strict practic vorbind, un partid pornit de la zero care să prindă avînt rapid ar fi aproape sigur creația cuiva (oligarhi, agenturi). PRM fără Vadim nu există. Un fapt simplu. Am închis cercul.

    Dacă vrei părerea mea despre cum ar putea arăta un partid naționalist operațional și care să fie doar moderat infiltrat, bănuiesc că ar fi o combinație cu grosul venind din PSD pe care se vor structura diverși din toate părțile. Doar că ar trebui să se întîmple cîteva chestii: criză grozavă – da; trădare imposibil de suportat -posibil; existența unui număr de parlamentari naționaliști – improbabil; curajul de a o rupe cu balastul poziționării la stînga sau la dreapta – improbabil. Au fost și comuniști patrioți și legionari patrioți, dar cine mai pune în prim plan elementele de ideologie (în general de import) și caută răspunsuri de-a gata în dogme vechi greșește fundamental. Mai ales cînd ai acum o singură dogmă cu mai multe etichete, mai transparent ca oricînd.

    Sincer, nu știu cît se mai poate explica ceva cuiva prin mîzga informațională de azi. Cum nu sînt optimist cu privire la cei de 20+ de ani, îi cred anihilați dpv al înțelegerii politicii și recuperabili doar prin experiența grea pe care vor fi obligați să o trăiască, nu prin mesaj.

    Există însă o zonă moale a ocupației (nu numai la noi). Cea a moftului de activist și/sau de mason de operetă. Pe cît de împrăștiată e baza nației, pe atît de robotică e masa de activiști (cu unele grave excepții pe care nu le aduc acum în discuție). Mulțimea e derutată și manipulată, dar și controllerii comuni sînt ca activiștii lui Ceaușescu în 21-22 decembrie 1989 – doar că mai proști și mai parazitari. (Mai solide sînt mafiile locale, aici Vadim atinge un punct nevralgic, chiar dacă trage mult prea împrăștiat.) Un vînt ceva mai puternic și i-ai zburătăcit. Chestie care ne sugerează că nu va fi posibil un control soft, cu atît mai puțin în sărăcie maximă. Adică, s-o spunem pe șleau, se va instala dictatură pe față. Legal, drumul e parcurs pe jumătate, iar în țări ca SUA sau altele importante din Europa, procesul de ridicare a sistemului legal totalitar e aproape încheiat. Se apropie cu viteză instalarea de facto a unui regim brutal. Poți să-i zici fascism (prin legătura tipică dintre stat și marile corporații) sau nu, nu e atît o construcție ideologică cît un mod de operare sprijinit de tehnologie. Dar e ținut în picioare de un aparat care s-a bazat decenii pe minciună reușită. Cînd va trece la represiune sistematică, nu îl văd bine. Nu poate asmuți țări din Europa fără să-și sape baza, poate încerca un război mondial orwellian, dar riscă anihilarea fizică. Eu cred că va începe să crape, iar noi ar trebui să fim pregătiți, nu neapărat să ne expunem făcînd primul pas.

    Solidaritatea sună frumos, nu e de respins, dar înțelegerea dintre nații diferite se face pe elemente comune, care țin de ideologie cînd vorbim politic, adică exact ce ne-a adus aici prin lucrarea intelectualilor universaliști. Cît despre guerilla
    virtuală, cum faci să ți se piardă urmele după ce ai lovit? Iar nesupunerea civică sistematică ar însemna revoluție. Cu cine și ce fel, dacă tot au ajuns cei mai mulți așa cum au ajuns? Mă opresc pentru că speculez prea departe de zona în care greșesc mai puțin.

    Nu spun că nu ai dreptate asupra pericolelor pe care le-ar avea de înfruntat… hmm, adevărul în ultimă instanță, pentru că despre asta vorbim în esență, îți reamintesc doar că nu putem trăi într-o permanentă disimulare fără să ne corupem. Ori, dacă nu există și mesaj direct, care nu se vrea manipulator, dacă nu există suficienți oameni (o minoritate poate, dar una babană) care să poată combina niște informații fără să ajungă întotdeauna în impasul sau la diversiunea dorită de potentații umblatului cu minciuna, ne vom distruge toate reperele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: