Zîmbind amar

Sper că se înțelege că, odată intrați în uniunea fiscală UEistă, nu se mai poate ieși din ea. Sper să se înțeleagă că statul român renunță la controlul asupra dimensiunii bugetului și asupra fixării principalelor taxe în favoarea unei structuri supranaționale în care românii nu au nici un cuvînt de spus. Sper că se înțelege că, dacă se va ieși vreodată din criză, uniunea fiscală va fi tot acolo, România nu-și va recăpăta dreptul de a decide cu privire la propriile finanțe după cum crede de cuviință, pretextul actual nefiind altceva decît… un pretext.

Sper că se va înțelege în curînd că „soluția” nu va rezolva nimic din adevăratele probleme legate de jaful sistematic operat de marile bănci, jaf acoperit într-o mare măsură de clasa politică din occident, inclusiv prin inadmisibilul transfer al pierderilor bancare pe spatele contribuabililor obișnuiți. Sper ca, măcar atunci cînd panica va lovi pe deponentul mediu, cînd falimentele se vor ține lanț, cînd inflația va fi „temperată” doar de faptul că mulți nu vor mai avea nici un ban, să se înțeleagă că baletul de balene bete merkozyan e praf în ochi și șmecherie de negustori umflați, cu ochii numai după furat.

Probabil sper degeaba.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: