Nu poți să nu te minunezi în fața optimismului inconștient. Pe unii îi freacă grija alegerilor. Nu trăiesc spaima unui posibil colaps al civilizației de tip occidental. Ce ar putea surveni mîine, la propriu. Nu trăiesc spaima prelungirii agoniei într-o formă odioasă, în sclavie modernă, fără stat național, fără idei și fără curaj. Au uitat șirul de păcăleli electorale din care cei mai mulți nu numai că nu s-au ales cu nimic, dar au pierdut, sistematic, drepturi, avantaje, normalitatea existenței, demnitatea. Produse de aceiași, cu repetiție, prin permutări nerușinate la nivel de partide, cu aceleași specimene cinice înțepenite în poziții cheie, cu armata de paraziți străini care paralizează orice încercare de a ieși din schema dezastruoasă (pentru noi).

Optimismul indus te face să visezi cai verzi pe pereți. Pardon, nu verzi, să nu se interpreteze, înțeleg că ar fi noua culoare a uneia dintre jumătățile portocalii. Oricum, caii de pe pereți la care se visează ar fi uselii (o nuanță inventată de mine, ei neproducînd nici o nuanță diferită de cea, arhicunoscută, a supunerii necondiționate).

Cum poți crede într-o schimbare în bine cînd lipsesc cu desăvîrșire orice fel de indicii în acest sens?  Dimpotrivă, toate semnele arată un prăpăd îngrozitor care se profilează la orizont, prăpăd pentru care uselii sau varzo-portocalii nu au nici cea mai vagă idee (nemaivorbind de intenție) cum să-l împiedice.

Ne-am ales cu un mic dictat prin care se lungește ilegal mandatul primarilor, etc, pentru vreo 5 luni. Mare brînză, cînd au spulberat constituția. Mare scofală, cînd merkozyii se pișă pe orice regulă comunitară. Mare rahat, cînd o țară ca Italia primește la pachet un guvern schimbat, ales, pus exclusiv de către bancherimea globalistă peste o, totuși, forță economică, politică și militară. Mare comicărie, cînd trăim cu șișul femueist la gît, cînd vom pierde ultimele (toate, gata, nu va mai rămîne nimic românesc) bucățele de avuție națională neînstrăinate deja.

Dacă prăbușirea șandramalei occidentale se amînă vreo 2-3 ani, vom da pe peste cap și cupa asta cu otravă. Cu optimism !? Incredibil.

Ce neam trăia oare pe aici pînă nu cu mult timp în urmă și unde o fi  dispărut, de au rămas numai… ăăă… optimiștii ?

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: