Monthly Archives: Februarie 2012

Nu vine primăvara

Nu vă amăgiți, nu se rezolvă nimic, totul se agravează. Așteptăm doar alegerile de la ruși și de la francezi. Cele americane nu. N-are rost (de parcă circurile electorale europene ar avea vreunul). Numai să nu aibă nevoie de război premiantul pentru pace. Că Israelul e gata oricînd. Pentru pace, desigur.

La noi nu vrea nimeni alegeri (parlamentare) anticipate. Nimeni = USL + PDL. Nimeni. Încă 2 luni, cel mult, și nu se mai pot ține (6 luni înainte de termen, plus anunțarea, plus durata campaniei electorale – ar rămîne pînă undeva spre mijlocul lui aprilie să se decidă). Bine, parcă de s-ar organiza anticipate, vorba lui Tănase… și cu asta ce-am făcut ?

Nu vine nici primăvara arabo-africană. S-a împotmolit… în deșert. CIAnoza se face tot mai vizibilă, iar pacienții sînt preferați morți, că salvarea (cu sau fără Arafat) nu e pentru cine se credea. În general, bunul simț nu mai folosește la mare lucru într-o lume distrusă cu program psyop bine tunat.

Nu banul a fost la început

Nu e nici acum. Doar ni se susură neîntrerupt cum că de la ban încep și, în ultimă instanță, la ban se reduc toate.

Trecem pe scurt prin narațiunea ueuropeană oficială. Oficială în sensul că la ea aderă toate oficinele mediatice, iar unele dintre acestea ne și explică. Cum ar fi CNN (nu e în UEuropa, e peste tot).

Povestea spune astfel. Cavalerul trilateral al sfîntului ordin (dat) de Goldman-Sachs, înlănțuimea sa Mario Draghi al Băncii Centrale UEuropene, singurul dincoace de Atlantic căruia i s-a revelat geniala salvare, a procedat la emiterea a 500 de miliarde de euro, date apoi cu 1% dobîndă către 500 de bănci (din care contează mult mai puține; ca să nu amintim de întrepătrunderi). Doamnele bănci, mulțumind frumos domnului bancher central șef, au luat miliardele și le-au returnat statelor cu 4% dobîndă prin cumpărarea de bonuri de tezaur. Zice mai departe povestea CNN că bine a făcut cavalerul fără armură, că așa răsuflă ușurate țări ca Italia, de exemplu, carele, mai țineți minte, abia reușeau să plaseze bonurile cu promisiunea de 7% dobîndă. Acum, Italia și celelalte – toate, fie vorba între noi – pot „să-și pună casa financiară în ordine mai relaxate”, citat exact din poveste. Sigur, continuă povestea, nu s-a rezolvat nimic, dar putem spera că s-a evitat temutul bank run, cavalcada deponenților care încearcă să-și retragă economiile din băncile luate cu asalt în urma panicii (De ce? Păi, de sigure ce sînt, nu?). Mai se spune în poveste, foarte pe scurt, numai pentru copii foarte atenți ce visează să ajungă cavaleri într-o zi din noaptea care va veni, că bancherul Draghi e gata să mai salveze UEuropa cu 1 trilion de euro, la fel. Pe termen scurt. Mediul și lungul se află mult prea departe și copiii trebuie să facă nani.

Eu, ca potențial candidat pentru Guantanamo după ce mi se aplică ACTA, SOPA, PIPA, PATRIOT II+, acronimul ăluia ueorupean l-am uitat și… restul, după ce am ascultat concluzia-avertisment a poveștii – nu te pui cu bancherii centrali (parol, nu inventez nimic !) – trag, cu ticăloșie, propria concluzie: mai am cam un an să extrag banii din ghearele bancherimii, după care, pardon de expresie, sula !

Nu ne-a rămas decît să spargem vraja prin care s-au legat mințile oamenilor, blestemata idioțenie, extrem de profitabilă pentru bancherime și ucigătoare pentru prostime, prin care am ajuns să credem că banul, creditul și investitorul țin locul creatorului, muncii și concretului reprezentat în produsele cu existență fizică, cu calități identificate și recunoscute universal ca purtătoare de valoare. Desigur, deocamdată ne-am dat total pe mîna bancherimii, nu ca mielul, să nu pozăm în victime nevinovate, ca fraieri ce încep să pună unele întrebări. Cam tîrziu, cam degeaba… cam, dar, poate… mai știi ?

Un premier pentru liniștea…

mai vedem noi cui.

Un premier foarte marțial. Cel puțin așa se străduiește. N-a dat cu lopata la zăpadă. Deocamdată. Marțial ca pentru războiul care, neconvențional, a început în orientul prea apropiat. Un premier cocoșesc, indiferent în ce dosar se află controlul asupra bărbăției afișate. În sfîrșit, un premier care își face cu ochiul cu premierul PSDist, ca între colegi de afinități. Spre disperarea antenistică, citește liberală, care simte cum se clatină în visurile de mărire. Adicătelea, noi, carele nu trecem de 15 la sută, să nu mai fim lideri de coaliție peste partidul care nu scade sub 30%, asta nu se poate ! Face Bogdan Teodorescu colici și Alina Mungiu se intoxică cu Activia – balonarea nu e bună, normal e să-ți fie bine.

Tehnocrația în acțiune cu șeful de serviciu secret. Deocamdată. Fost membru PNL (aici ne amuzăm copios). Aproape societate civilă, care nu e altceva decît serviciu secret în civil. Aproape perfect.

Rămîne cum am vorbit, doar cu Geoană păcălit. Deocamdată.

Nu-i așa că avem de unde alege ?

Violul

Adaug ceva de la mine. Cînd vom renunța la internet, fără bloguri și produse de entărtăinment care să ne consume timpul și energiile, ultrași pînă în ultima fibră, indiferent că ne vom bate între noi inițial, după cine credeți că vom porni la vînătoare, domnilor maimuțoi politici și doamnelor prostituate media ?

Pentru violatori ca voi nu putem risca cu castrarea chimică, trebuie tăiat la rădăcină.

Text liber de copyright prin afirmația autorului.

Dincolo nu e primăvara. Ar putea veni, în principiu chiar vine, florile de gheață le comite, totuși, gerul.

Now is the winter of our discontent… dacă ne oprim aici, după primul vers, avem întreaga tragedie comprimată. Fățărnicia odată lepădată, imposibilitatea potentatului de a fi mulțumit cu nefericirea sa clocotește în anticiparea confruntării. Iarna vrajbei noastre a venit. Dacă înțelegem că nu chiorul se ascunde (acum) în umbra cocoșatului descris (atunci) de Shakespeare, dacă reușim să identificăm adevăratul vrăjmaș, poate că primăvara va veni.

După care putem să-i dăm un cal pentru regat, să se tot ducă. Cu tot cu un șut în cur drept bonus.

De ce este ilegală vânzarea combinatelor energetice și a societăților strategice.

Către cretini – un strigăt în vînt

Bă, ăștia alfabetizați degeaba. Cînd proprietatea e deținută de străin, cînd străinul stabilește prețul produsului sau serviciului, cînd străinul hotărăște cîți angajează și cu cît îi plătește, nu contează pentru tine, cretinule, cît de eficient își exploatează bunul deținut, cît de țeapăn îi este managementul. Tu doar o încasezi.

Nu citesc cretini pe aici, poate doar din ăia cu treabă comandată, arunc doar o vorbă în vînt, de va fi purtată, de va prinde vreo rădăcină pe undeva sau va plesni peste intelect vreun cretin recuperabil, cine știe ? Vremea vorbelor, înțelepte sau aruncate, a trecut de mult.