O veste bună

Argentina expropriază partea de acțiuni (60%) deținută de spaniolii de la Repsol în compania de petrol de acolo. Bravo, sud-americanii se emancipează în sfîrșit.

Monstruoasa creație ueistă nu are impact în afara lagărului, cum era de așteptat. Rostul principal fiind, dintotdeauna, subjugarea națiilor europene și impunerea unui model dictatorial aici, în Europa, prin minciună, șantaj și forță. Neputința unei mașinării destructurante, rezultat concret al nebuniei ideologice comunist/comunitariste, nu ar trebui să mire.

Cedarea resurselor naturale pentru a fi exploatate cu beneficiu imens de către străini reprezintă un act de trădare. Restul e doar praf în ochi, gargară de politicieni și prostituate media. Plus o țîră de schizofrenie, altfel cum să numesc disocierea pe care o facem, cam toți, între evidența transformării țării într-o colonie și coabitarea cu ideea că trădătorii vinovați de actuala stare de lucruri au drept de cetate, bine mersi, ba pot să ne țină și lecții ? Schizofrenie sau prostie, nu m-am decis.

Reclame

Glonțul de argint spre inima vampirului

Prin ordinul executiv nr. 11110 din iunie 1963, președintele Kennedy autoriza departamentul trezoreriei să emită bancnote în limita acoperirii cu rezervele de argint deținute de SUA. Bancnota cu roșu, pe care scrie, sus, United States Note, era emisă fără ca SUA să se îndatoreze la consorțiul de bănci private botezate Federal Reserve și avea acoperire deplină. Oricine ar fi preferat să dețină această bancnotă și nu hîrtiile emise de Federal Reserve (în poză cea cu verde și cu textul Federal Reserve Note).

Aceeași politică de înfeudare se aplică și în UE, cu hîrtiile fără valoare emise în ritm accelerat de ECB (banca centrală europeană) împrumutate către băncile private cu o dobîndă de nimic, hîrtii cu care acestea cumpără bonurile de tezaur (care oferă dobînzi semnificativ mai mari) de la state. Statele angajează întreaga populație prin garanția pe care o dau pentru deținătorii bonurilor de tezaur. Așa devenim ostatici buni de plată pentru cea mai infectă schemă de spoliere din istoria omenirii.

Pentru Kennedy a venit, rapid, glonțul.

Pentru bandele de bancheri, cea mai bună soluție o reprezintă „glonțul” acoperit de argint, în asociere cu punerea cu botul pe labe a tuturor isăreștilor centrali, de la fostul lefegiu Goldman-Sachs din fruntea ECB pînă la trilateralul Mugur.

Principalele bănci acționari ai corporației private, compusă din 12 bănci ce poartă numele de Federal Reserve of… (New York, de exemplu, „șefa” celorlalte 11 ), cele care țin spatele financiar al Federal Reserve, autorizată din 1913 printr-un, practic, act de concesiune să emită moneda americană, erau – la nivelul anului 1992, conform sursei – următoarele (încrengătura e mai complicată, simplificăm):

Rothschild Bank of London
Warburg Bank of Hamburg
Rothschild Bank of Berlin
Lehman Brothers of New York
Lazard Brothers of Paris
Kuhn Loeb Bank of New York
Israel Moses Seif Banks of Italy
Goldman, Sachs of New York
Warburg Bank of Amsterdam
Chase Manhattan Bank of New York

UEficiența

Timpul a expirat

Băsescu fiind doar o portavoce dereglată, singura concluzie logică rămîne că stăpînii străini au înnebunit. Nu am pomenit insultă mai mare decît discursul-amenințare al așa-zisului președinte al României la numirea altui udemerist (considerat probabil mai pliabil) la mediu. După Băsescu ar trebui să aruncăm aurul și cuprul, acum, imediat, să dăm liber la șutitul gazelor de șist, plus otrăvirile de rigoare. Vezi Doamne, banditul care vrea aurul de la Roșia Montană a avut prea multă răbdare, așteaptă de 15 ani, de pe vremea cînd Berceanu i-a făcut-o cadou. Ungurul de la mediu să facă bine să hotărască rapid dacă dă ok-ul sau nu, caz în care domnul-bandit să poată da statul român în judecată ! Președintele României !? Poate băiat la grajduri.

Sîntem în razboi pe față. Se înțelege că nu avem decît o singură cale. Rezumînd la extrem: expulzarea tuturor bandelor de komisari străini, agenți străini, gangsteri străini. Trădătorii și complicii romăni trebuie adunați și extrași din structurile statului, finanțelor, economiei naționale sau din sistemul de educație. Modelul infernal al globalismului antinațional și anticreștin trebuie sfărmat. Toată mizeria de așa-zise privatizări, genocidare prin natura lor, trebuie sanitizată. Tot ce înseamnă resurse naturale, industrii și bănci de interes strategic, monopoluri naturale trebuie naționalizat fără despăgubire sau cu despăgubire strict raportată la cotele aberante de profit pe care jefuitorii le-au obținut deja.

Se observă limpede că nu avem prieteni și aliați, avem doar inamici, unii dintre ei feroci. Nu avem nimic de așteptat de la establișmentul politic, construit exact pentru a le oferi străinilor România cadou. Nu e nimic de așteptat de la dresații ideologic ce împînzesc toate structurile importante, de la politic la academic. Sîntem singuri în lume și paria în țara noastră.

Chiar dacă adevărate, cele de mai sus sînt doar vorbe. Faptele au devenit imperios necesare.

Prețul

A început vînzoleala ridicolă a alegerilor.

Am „oprit” privatizarea pe nimic a rezervelor de cupru (să fim serioși !). Interesant cum pot să transforme pînă și jaful ăsta, nici măcar amînat, în diversiune. Diversiune în diversiune. Dacă tot nu riscă nimic stăpînii cînd slugile lor se încurcă în ele…

Ne-au tras o universitate maghiară taman unde ne cade mai bine. Ca să ne iasă pe nas.

„Valoroșii” sînt recuperați de viitoarea „putere”. Cam în dorul lelii, cam de frunză verde. Complici mai vechi sînt abandonați, liberi pentru permutări viitoare. Toate de dragul și în folosul nostru.

Avem voie să mîrîim prin cîțiva reprezentanți bine monitorizați, avem voie să ne căinăm între reclame și curbe de sacrificiu, cu condiția să ne intre bine în cap că e absolut degeaba, că am interiorizat perfect supremația veneticilor la noi (fost)acasă. Acceptînd-o.

Călcați în picioare.
Am devenit, grație „elitei” noastre intelectuale, un neam de supuși docili din care a fost extirpată pînă și amintirea demnității.

Cît de bine îl înțeleg pe Vlad Țepeș, cît de limpede le înțeleg ura neîntreruptă, declanșată cu peste 500 de ani în urmă, împotriva acelei semințe de libertate ! Libertate asumată, practic și simbolic. după ce a filtrat cu mintea și cu sufletul o suferință comună. Măcar era comună, cum a fost pînă nu demult, parcă. Indiferent de rang, nu eram spulberați. Ca azi. Eviscerați într-un univers de carton boit grețos.

Prețul pe care nici nu mai înțelegem că îl plătim este înfiorător de mare. Primind la schimb Nimicul.