Monthly Archives: Iunie 2012

Societatea eviscerată (întîi o… deschizi)

„Promovez” la rang de postare un comentariu mai vechi, valabil pînă la virgulă (alea puse corect).

Ura aparent bolnavă (nu bag mîna în foc că la unii nu ar fi nevoie de tratament), în fapt metodă bine pusă la punct, nu permite funcționarea normală a societății. Domnia judecătorilor nu se instaurează peste noapte, întîi frăgezești lumea cu „modele morale” și inchizitori din oficiu, figuri încruntate, maxilare scrîșnite, cu activiști reformați și roboței noi, după care faci „reforma”, cu accent special pe justiție.

––

(29 martie 2011)
Eu nu vreau să interzic dezbateri, doar parlamentul, pentru a cărui independență de anumite influențe pledez, pînă și prin nume sugerează un loc pentru dezbateri.

Nici denumirea de societate civilă nu va dispărea numai pentru că a fost infectată de comportamentul țintit politic al… se cunosc.

Mă supără, chiar făcînd abstracție de comanditarii străini, aroganța deplină care pare singura formă de adresare pentru presupuși intelectuali. Seamănă cu aroganța la o față bisericească, exact opusul chemării. Dacă ai ceva de spus despre care crezi că e de interes general, atunci nu degaja prin toți porii un dispreț imens pentru “prostime”. E un indicator sigur al lipsei de onestitate.

Tipul respectiv de comportament nu e inventat, nu li se introduce prin cursuri Soros, cel mult li se accentuează, iar alții îl preiau prin mimetism admirativ. Adică tot atîtea criterii de a nu-i suspecta de suficientă profunzime (excelenta ilustrare o avem prin modelul de filozof hedonist – politician flușturatic, musiu Pleșu).

De ce ar avea indivizi ca aceștia mai multă trecere la urechea nației? Numai pentru că sînt organizați ca să ocupe instituții academice, culturale și unele politice aferente? Iar am o comparație la îndemînă, un Noica care producea ceva și doi, mai mulți de fapt, cei doi mai vocali și mai cu tupeu… blindat, P & L, care l-au parazitat, invocîndu-l apoi pentru a le fi lor bine. Nu mai contează cine veghea din umbră, gogurădulescismul, niciodată învins în România, se bazează exact pe produse de acest tip, de această (lipsă de) calitate.

Pretenția că muncesc cu mintea (“Mircea, fă-te că lucrezi”), concepînd strategii pe care doar trebuie să le culeagă politicienii pentru a ne merge tuturor mai bine e mai periculoasă decît ghidajul extern. Impostura (sau pe aproape, uneori e doar superficialitate imposibil de depășit pentru că sînt prea ocupați cu… socializarea), lipsa de asumare a răspunderii pentru un model greșit, după ce efectele s-au simțit cu vîrf și îndesat, nu sînt doar momentele unei nefericite conjuncturi ci patul germinativ pentru gogurădulescizarea continuă.

Cum se poate ieși din strînsoarea asta care nu are nimic democratic, academic, nimic întîmplător cînd vine vorba de sprijinirea unor acțiuni politice cu efecte pe termen lung, cînd au acum batalioane de asalt ong, sute de canale de dezinformare în masă, cînd confortul multor slujbași indirecți (1. plătiți de stat; 2. foarte conștienți de adevăratul lor rol) ai societății civile depinde de continuarea acestei maladii ? Dilemă mult prea veche, doar că nu e nici o dilemă, așa ar trebui să o vedem noi, eventual căzuți în admirație. Se fac în continuare că lucrează și le merge.

Interzicere, nu. Demascare, da. Urmată de lustrație, evident (sarcasm cît cuprinde). După modelul lor sublim. Pe libertarianul Patapievici n-ar trebui să-l deranjeze, dimpotrivă, doar acum se sacrifică muncind la statul detestat (sau stînd la muncă, nu e prea clar).

Societatea civilă la care vă gîndiți nu va putea exista cît timp societatea civilă își face mendrele. Simpla coexistență ar duce la dispariția, prin simplă comparație, a celei aldinice. Nu vor accepta niciodată. Amintiți-vă izbucnirea de ură bolnavă a lui A. Cornea în momentul dispariției lui Adrian Păunescu – un adevărat component de societate civilă normală.

How much longer must we subject ourselves to such an „invisible government”?  This term for insidious propaganda, first used by Edward Bernays, the nephew of Sigmund Freud and inventor of modern public relations, has never been more apt.  „False reality” requires historical amnesia, lying by omission and the transfer of significance to the insignificant. In this way, political systems promising security and social justice have been replaced by piracy, „austerity,” and „perpetual war”: an extremism dedicated to the overthrow of democracy. Applied to an individual, this would identify a psychopath. Why do we accept it?
( John Pilger – History is the Enemy as ’Brilliant’ Psy-ops Become the News )

Chiar, de ce ?

Să nu se plîngă de nenoroc o nație care nu pare capabilă să arunce la locul ei, cu scîrbă, o boarfă mizerabilă.

Primăvara arabă s-a topit în vara egipteană

Pînă și CNN recunoaște că în Egipt s-a dat o lovitură de stat „soft” (se recomandă orez pentru hard, orezul, rice în engleză, fiind implicat masiv în politica externă americană printr-o Condoleezza sau o Susan Rice, de exemplu; cine nu înțelege rostul orezului american în fiertura nord-africană… nu înțelege și gata).

Într-un fel, oricît de penibil arată abandonarea oricărei pretenții de sprijinire a unui proces democratic real, măcar lovitura de stat, aprobată implicit de occidentul corupt prin absența reacțiilor politicienilor și cățeilor media, altfel extrem de vocali cînd pun la cale o expediție neo-colonială (vezi și circul cu ambasadorii Siriei, reprezentanți legitimi ai statului respectiv), demonstrează că o bună parte din mișcarea izbucnită în Egipt a fost autentică, expresie a voinței celor de acolo. Cînd nu a putut fi deturnată în direcția dorită sau s-a considerat că noua configurație politică prezintă riscuri prea mari, gata, s-a activat… softul. Fără Mubarak, care dispărea biologic oricum, se găsesc alții, rulați și verificați în ani de colaborare.

Trag mulți concluzii după această ultimă porcărie occidentală, următoarea primăvară (pe acolo e tot timpul cald) probabil se va desfășura pe un fundal cu tunete și fulgere, dacă în mod evident nu se poate altfel.

Nu are rost să aștepți onoare de la pirați, ca să o conectăm și cu alte meleaguri.

Revistoizii Kamikaze se opun sinuciderilor nereușite. Mi se pare corect cînd te revendici de la un tip de operațiune cu deznodămînt eminamente cunoscut. Poate ar fi necesar să ne arate ei cum se procedează eficient. Dacă mai aleg drept țintă și un portavion american succesul e garantat.

Piloții kamikaze purtau o eșarfă specială, poate îi ajută Mona să adopte una, numai să nu o lase să le-o pună de gât, reflexul e prea puternic la madama respectivă și nu se știe. Bine, poate sînt interesați de snuffing, atunci nu ne băgăm, o fi un fel de kamikaze antic și acceptat.

Ce vor scrie oligofrenii de azi cînd, undeva după 2012, „generatorul de ură”, fost „sceleratul”, diafana ființă rectă care nu a strîns pumnul deși, cuprins de indignare în fața teroristului de 12 ani, a simțit nevoia să-l educe la Ploiești (pe puști, nu pe pumn), sub ochii altor recți, indignați în secret 5 ani după aceea, va rata sinuciderea ? Sau nu.

Tot cu judecătorii ăștia rămînem ? Cin’să fie primul care ar trebui să mai reflecteze cît de liniștit poți să te simți în îmbrățișarea justiției macoveice ?

Nu știu de ce băsiștii, mai ales în varianta civică Preda-Macovei, cred că mai există în momentul acesta ?

Cînd ați bătut palma, bandiților ?

Spumeg de furie. Da, Hidroelectrica, despre asta e vorba. Nu plagiatul lui Ponta sau al Udrei, nu închisoarea pentru Năstase, nu absența Băsescului de  la Bruxelles (aici fac pauză și număr ca să nu sparg ceva), nu accidentul rutier de lîngă Buzău, nu incompatibilitatea lui Diaconu la cultură sau golăneala papioanelor, nu alte n stupizenii despre care se toacă vorbe și timp, la nesfîrșit, prin canalele de diversiune știute.

Nu mă așteptam, de parcă nu s-ar repeta crima a nu știu cîta oară. Credeam că vor mai vinde cîte un pachet de acțiuni, că vor mai trage de timp, că vor scoate, poate, un ban. Nici gînd. A fost aleasă cea mai ticăloasă cale, frecvent practicată în anii ’90, cea a distrugerii dinăuntru pe tema… datoriilor.

Nu mai mă obosesc, îmi dau seama cît de inutil este, așa că amintesc doar în trecere elementarul adevăr potrivit căruia toate companiile mari din lume au datorii. Permanent. Pe termen lung și scurt. Așa se operează. Banii intră și ies într-o dinamică a lor. Dar nu înseamnă că o companie devine insolvabilă pentru că are datorii. Nici vorbă. În cazul Hidroelectricii, deținătoare de monopol natural și cu piață de desfacere garantată indiferent de conjunctură datorită faptului că produce cea mai ieftină energie electrică, „argumentul” datoriilor ar fi ridicol, dacă nu ar fi criminal.

Întreb doar atît: cînd ați încheiat pactul trădător, domnilor usliști ? Înainte, ca o condiție pentru a vă fi admisă sau chiar ajutată ascensiunea la guvernare, sau după, datorită unei profunde cangrene a corupției care vă macină ?

Orice ar fi plănuit pedeliștii, voi, usliștii, permiteți distrugerea Hidroelectricii, sub mandatul vostru, sub guvernul vostru, cu majoritatea voastră parlamentară. Guvern care dă bani oficinei antinaționale TVR și parlament care se joacă cu o ineptă declarație legată de voaiajuri inutile spre zările de unde vin ordine la fel de antinaționale. De ce nu intervine guvernul în cadrul Hidroelectricii, de ce nu are loc o dezbatere de urgență în parlament ? Pe cine vreți să păcăliți ? V-ați vîndut.

Perna de sub cap, scaunul de sub fund, pantofii din picioare, volanul de sub nas, ce alte comparații se pot găsi pentru a ilustra gradul de adormire indusă în nația noastră?

P.S. Trebuie să menționez.

L-au condamnat pe Năstase pentru cai verzi pe pereți. Urîtă poveste pentru el, în calitate de om obișnuit, posibil însă ca în viitorul nu prea îndepărtat să-i fie de ajutor în plan politic. Oricum e aiurea și „intelectualii” știe, dar destui se bucură, fără să observe anormalitatea situației. Răspunderea politică și, după caz, penală, da, atunci cînd vorbim despre vini reale. Se conturează frumos și la noi statul psiho-polițienesc la care se lucrează din greu în occidentul putred, cel puțin după 2001. Să ne ferească Dumnezeu de domnia judecătorilor ! Citiți-vă clasicii ca să știți ce urmează după.

Nimicul Cristian Preda se bucură. Dacă-l strînge papionul…

Se ridică alte întrebări. Cît de vulnerabili sînt oamenii politici care ajung să dețină cele mai înalte funcții în stat? Ce păzesc securiștii noștri, cum sau de ce lasă persoane vulnerabile la atacuri, acum în cazul Ponta pornite din străinătate, fără să avertizeze comisii parlamentare de resort? Ce păzesc cînd permit zbenguiala antiromânească de tip Macovei? Sau pe cine servesc, de fapt? Și să mai mă lase cei cu placa Băsescu, aici e țesătură peste  puterile respectivului, pînză de păianjen de tip Soros, adică lucrarea celor mai mari dușmani ai României, pentru că în România se trage. Cum se va trage mereu dacă nu le dăm tare de tot peste bot hienelor străine. Ne batem între noi după.

Să nu uităm să tragem apa după CTP, mai ales cînd juisează.

Cum se rezolvă problemele în România

Incredibil ! Hidroelectrica cere la judecătorie să fie declarată insolvabilă.
Zvonarii sugerează că s-ar putea anula astfel, prin chițibușării judiciare, contractele-căpușă cu așa numiții băieți deștepți. Daianu, consilier al premierului acum, contactat telefonic, își exprimă stupefacția. Pe bună dreptate. Ministerul economiei însă lasă să se înțeleagă că nu se bagă în demersurile Hidroelectricei, firmă de stat altfel, pentru că… n-am înțeles de ce.

Anormalitate strigătoare la cer. Adică nu poți scăpa de niște contracte vicioase din start, atacabile cu succes, fie și în instanță, în schimb riști mult, de la bunul nume al firmei pînă, poate, la existența ei prin declanșarea unei extrem de ciudate proceduri, nejustificabile (explica foarte clar Daianu cum stă treaba cu insolvabilitatea – nici vorbă de așa ceva  în cazul Hidroelectricii), în plină ofensivă FMI împotriva ultimelor redute economice aflate încă în proprietatea românilor.

Dacă e o lovitură dată de, să zicem, teroriști economici pedeliști sau de asasini economici străini, primii rămași în funcție pe acolo, ceilalți activați de urgență, care vor să lovească în noua guvernare, cu atît mai mult ministerul de resort trebuie să intervină imediat, să-i zboare și să-i urmărească penal pînă în pînzele albe sau în gaură de șarpe.

O joacă cu focul extrem de periculoasă și păguboasă. Tipică pentru vremuri în care a fost abandonată logica elementară, iar legile sînt concepute doar ca pretext pentru a facilita transferul deplin în proprietatea străinilor a avuției românești. Din acest motiv statul român nu se mai poate apăra, nu-și mai poate gestiona sursele care produc bani, nu mai poate numi sau înlocui persoane în funcții economice cheie decît prin jonglerii complicate. Aberant și dezgustător. Legalismul desțărării.

În paralel, mișcarea papioanelor nu vrea. Ce nu vrea? Nu vrea nimic, bine, îl vrea pe Patapievici, nu pentru că viperele s-ar simpatiza între ele, pentru că nu e voie să te atingi de vreuna dintre ele. Dai într-unul, dai în toți, după cum se știe. Culmea tîmpeniei, au la fel de dreptate în pretenția ca ICR să rămînă a președinției, cum au și cei care o vor subordonată senatului. Adică, tot aia. Monstrulețul antiromânesc HRP nu poate fi clintit. Odată pus în funcție de către frăția pedisto-liberală, adevărată și dreaptă, portocalie, de atunci, fără proteste din partea „intelectualilor” (atunci papioane sedentare nu în mișcare), gata, nu mai mișcă nimic. Bandele papionice, din care o parte se fac că nu-l mai plac pe Băsescu, își urmează cu ferocitate politica Soros, profitînd copios de banii statului pentru a devasta cultural țara.

Cristi Puiu & Mungiu cel mic sînt pomeniți ca exemplu de susținători patapievicieni. Perfectă ilustrare. Doi găinari, premiați de cabalele antinaționale (citește cinefestivaluri cu moft), producători de sinistroze, rahaturi cu zero urme de talent, în linia grotescului stabilită de Pintilie, Daneliuc ba chiar și un Nae Caranfil, doar că respectivii pot (uneori se și întîmplă) scoate filme. Dar ăștia !? Mișcă papioanele.

––

Nu e nici o profeție băsistă. Urmează încă un an de criză – asta dacă avem noroc. Trebuie să fii complet cretin să nu vezi că situația în lume, în special în occidentul cămătarilor, e dramatică. Problema noastră stă în dubla nenorocire – criza globală + dependența aproape totală de decizia străinilor (finanțele, rezervele valutare, sursele principale de bani se află ostatice sau sub controlul lor).

Revin. O Hidroelectrica insolvabilă nici măcar nu se va mai vinde, se va lua direct de către străini. Dacă așa se va întîmpla, usliștii își vor dori să-i apere popularul Boc.

Ongoing cretinism

Lumea se află în pragul catastrofei iar România mediotă se ocupă cu „problema” maimuțoiului care ar urma să ne reprezinte (pe noi!?) la poarta UEuropeană sau de „problema” succesiunii apre Boc la PDL.

Așadar, plănuite, speculate, expresie a nebuniei pure sau a aroganței vecină cu nebunia, desfășurări de mare gravitate se petrec acum, ieri, astăzi, în lume (Siria, Spania, Grecia), iar pe la noi niște cretini rîcîie creierul nației cu cele mai stupide fleacuri. Or fi medioții programați și supuși plecați, la fel ca infecta menajerie politică, însă idioțenia (profundă, mimetică, interesată – nu contează) îi caracterizează cel mai bine.

Mai e și fotbalul, olimpiada acuși, plus vara. Să ne apere Dumnezeu! Probabil nu degeaba se vorbește atît de des în Biblie despre neamul ovinelor.

Țin cu rușii la europene, atît de mult m-au scîrbit comentariile pline de ură împotriva lor încît mi se pare singurul lucrul onorabil pe care pot să-l fac. Altfel, nu manifest interes pentru circul în care s-a transformat sportul de performanță, că spectacol se poate numi doar în mintea unuia (sînt destui) lipsit de termeni de comparație.

Un fel de P.S. Alegerile astea de se duseră au demonstrat doar că România reală se retrage tot mai mult din alba-neagra vînturată de ocupantul străin. Dacă mă învrednicesc să montez un clip, poate livrez un comentariu mai amuzant, acuși. Între timp, „grupul de la Cluj” le-a livrat pesediștilor un nou eșec, pe Boc la primăria de acolo, hi, hi, hi (se pronunță, după dorință, cu accent sau fără). Merita toată panarama doar pentru primăria Craiovei sau a sectorului 3, cînd orice om cu mintea acasă știa că USL nu poate peste 50%, PDL e vai de capul lui și, după 12 ani de la momentul cînd le-a trecut ca un glonț aproape de tîmplă, PRM-ul a fost, în sfîrșit, terminat? Un PS cam lung, în așteptarea zorilor auriți ai altceva,  joc de cuvinte – se referă la cele două partide „extremiste” și „fistichii” din Grecia. Azi, mîine în toată Europa (fără U).

––

Fără a dori să perturb marile dezbateri pe marginea dilemei existențiale (Ponta sau Băsescu?) adaug o știre proaspătă de o gravitate minoră, cel mult de interes planetar. Curtea supremă egipteană dizolvă parlamentul abia ales, iar junta militară impune legea marțială. Dintr-un condei, după modelul democrației ueuropene (aia care repetă alegerile pînă se obține rezultatul dorit).
Continuați, vă rog, domnilor occidentali(zați), viitorul vă aparține. Oricît de scurt.