Un partid pentru recîștigarea suveranității

 

Titlul se explică de la sine.

Nu a mai rămas vreo speranță de la preaplecații „noștri” politicieni. Între preaplecat și suveran se află o prăpastie de netrecut.

Acei români care îndrăznesc să creadă că țara lor va fi eliberată într-o zi, că vor redeveni cetățeni liberi și demni, care să nu fie obligați să plece aiurea pentru a supraviețui, acei români care mai pot găsi energia să lupte cu minciuna, cu prostia indusă, cu activiștii plătiți de străini, cu ideologiile false, răsuflate, stupide, cu snobii și îmbuibații locali reduși, limitați, păcăliți într-un confort nesigur și nefericit, cu nostalgicii unor amintiri părelnice, cu partizanii unor revanșe învechite și perfect inutile astăzi, cu drogul tv, twitter, facebook, copy-paste, cu reducționismul societății corporatist-comunitariste care distruge comunitatea și strivește individul, acei români care știu că avem o istorie pe care nu trebuie să ne-o rescrie veneticii, acei români care au dat dovadă de multă răbdare, așteptînd, sperînd că se va întîmpla ceva prin oamenii și instituțiile care ar fi trebuit să ne apere, acei români care nu cred în „valorile europene” cînd valorile românești sînt spulberate, acei români adevărați fără a fi mai adevărați decît restul nației, acești români nu mai au motive să ezite, să se teamă, să cumpănească îndelung.

Vremurile s-au copt.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Prioritate de Dreapta  On 14 Iulie 2012 at 22:16

    Am preluat postarea. Sunt de acord că asta e soluția, dar va fi o luptă infernală, inclusiv cu „clonele” care vor dubla și parazita mesajul.

  • conumishu  On 15 Iulie 2012 at 17:26

    O luptă se duce întotdeauna și întodeauna se consumă energii, stă în firea omului să nu fie mulțumit pînă nu încearcă, dacă o parte din energiile altfel risipite s-ar întoarce spre un făgaș mai important și tot ar fi o victorie.

    Primul meu gînd, cînd scriam, s-a îndreptat tot spre parazitarea cu misie și spre „clone” care simt tendința și vor să o „ghideze” pînă o compromit sau o uzează.

  • bogdan  On 15 Iulie 2012 at 18:56

    Ce partid? Poate Partidul Comunist. În jocul capitalist, unde există state coloniale și colonii, noi am ajuns după douăzeci de ani o colonie jalnică cu 100 miliarde de Euro datorie externă (în anii ’80 am îndurat plata doar a 10 miliarde) Cel puțin aici, la noi, nu merge decât socialismul. Trebuie un tătucă cu biciul.

  • conumishu  On 15 Iulie 2012 at 19:42

    Tătuc cu bici = ori sîntem prea individualiști, implicit aspirăm la o libertate individuală cît mai generoasă, în contradicție fundamentală cu tătucismul, ori sîntem prea simpli încît să gîndim și să ne organizăm prin forțe proprii. Nu sîntem nici una nici alta, dar balanța înclină ușor spre individualism, avem și buni și răi, și colectiviști și pustnici, și lacomi și altruiști, și globaliști și naționaliști.

    Ce a fost bun în vremea comunistă a venit de la români și de la elementele naționale din partid, administrație, stat pe ansamblu, nu de la ideologia lui Marx.

  • Draghi Puterity  On 19 Iulie 2012 at 15:43

    Siuatia geopolitica a tarii noastre e cea care face ca natonalismul sa fie singura noastra cale spre progres. Din pacate insa, treaba asta e in contradictie cu evolutia gobala care din diverse motive cere conglomerate tot mai mari, care pot functiona doar in absenta nationalismului. Putem sa ne impotrivim acestui tavlug a istoriei, si asta fara a judeca daca tendinta globalista e una benefica sau nu? Realist, are sunt sansele? Putem spera la vreun aliat suficient de puternic incat sa conteze? Eu vad doar o asimetrie imensa aici in raportul de forte. Si fara a fi specialist in doctrine militare, cred ca singura solutie posibila e cea clasica: o miscare de rezistenta. Circula o vorba pe vremea „tatucului Ceausescu” – „Nu ii dori moartea sefului. Lucreaza in asa fel incat sa si-o doreasca el singur”. De ce nu am aplica asa ceva si fata de noii stapani? In final, cand vor ajuge la concluzia ca costurile mentinerii noastre ca s colonie sunt mai mari decat castigurile, ne vor da pace.

    • conumishu  On 21 Iulie 2012 at 19:03

      Dacă vom mai exista, în sensul în care să mai fim relevanți, conștienți că reprezentăm ceva și împrenă, ca națiune, într-un contrapunct natural cu celelalte națiuni.

  • bogdan  On 20 Iulie 2012 at 14:43

    “Ce a fost bun în vremea comunistă a venit de la români și de la elementele naționale din partid, administrație, stat pe ansamblu, nu de la ideologia lui Marx.”

    Sunt de acord cu ceea ce spui mai sus, intrecere, cu o observație, care este fundamentală, fundalul a fost asigurat de către ideologia marxistă, cu proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și dictatura clasei muncitoare.

    Socialismul s-a potrivit ca o mănușă românilor. Soluție pentru România în democrația de tip vestic/ capitalism nu există. După douăzeci de ani de capitalism suntem o colonie la pământ, cu 100 de miliarde de euro datorie. Sunt sigur că și dacă am lăsa 500 de ani să existe capitalism în România ar fi foarte rău. Singura soluție este socialismul, cu gospodărirea judicioasă a resurselor în condițiile proprietății comune asupra mijloacelor de producție. Și da, atunci ar ieși la suprafață, intrecere, oameni precum aceia la care te-ai referit mai sus.

  • conumishu  On 21 Iulie 2012 at 18:59

    Cea mai eficientă Românie, din cîte cunosc eu, a fost România lui Ion Antonescu pentru că a avut o echipă extraordinară, fără a-i micșora cu nimic meritele personale, în definitiv, simplul fapt că s-a lăsat înconjurat de meseriași în economie și finanțe îl definește ca un veritabil om de stat. Iar meseașii respectivi aveau un singur numitor comun absolut, gîndeau românește pentru România.

    Tehnologia nu are ideologie, meseria se învață indiferent de doctrine, România socialistă trebuia să pregătească economiști mai pricepuți în ale capitalismului decît capitaliștii. Ce se făcea cu avuția odată obținută? Păi, iarăși apare o dominantă, independentă de ideologie, avuția rămînea în țară. Doar de la acest punct putem duce discuția mai departe, cînd va fi cazul.

  • bogdan  On 25 Iulie 2012 at 21:02

    Antonescu, din punctul meu de vedere și nu numai, a fost un anticonducător.

    -A trimis soldații români să lupte și să moară aiurea în stepele Rusiei, urmându-l pe dementul de Hitler. Noi cu Germania nu am avut niciun tratat, Antonescu s-a încrezut în niște promisuni vagi ale lui Hitler. Interesul nostru era strict până la Nistru. E relevantă aici pentru mine opinia lui Alex Mihai Soenescu din ”Istoria loviturilor de stat din România”. Cel mai bine – și asta e strict părerea mea -Antonescu ar fi ordonat Armatei Române să se oprească pe Nistru, ar fi convocat alegeri și s-ar fi pus la dispoziția noului guvern. Democrația, dacă ești în democrație, nu degeaba are mecanismele ei.

    -Antonescu a deportat evreii din Iaşi şi din Basarabia în Transnistria. Bun, sunt elemente criminale, le pedepseşti pe acelea, nu condamni de-a valma bărbaţi, copii, femei. Transnsitria a reprezentat genocid.

    -Chiar şi pe vremea lui Antonescu a existat o clică care a profitat economic. Acesta este capitalismul.

    -Există mari semne de întrebare asupar sănătăţii lui Antonescu, asupra capacităţii sale de exerciţiu. A se vedea tot lucrarea mai sus menţionată.

  • conumishu  On 26 Iulie 2012 at 19:02

    E punctul tău de vedere.

    Alex Stoenescu nu e istoric și scrie prostii. La fel, „succesul” său face parte din campania de rescriere a istoriei în defavoarea intereselor românești fundamentale. Mai corect (sau poate mai perfid) a fost Larry Watts, care nici măcar nu se ascunde că a fost trimis cu treabă în România de serviciile (prea puțin) secrete americane.

    Clica aia nu a existat, Antonescu nu a ridicat nici o camarilă, nici un grup de „băieți deștepți”, iar cei condamnați alături de el de către comuniștii sovieticilor (cu binecuvîntarea regală) pentru că i-au fost colaboratori s-au dovedit oameni adevărați, nu numai profesional. Vezi chiar cazul lui Alexianu, cel achitat de sovieticii ruși, la ei acasă, pentru că nu au avut ce să-i pună în cîrcă.

    Genocidul poți să-l bagi pe la alte bloguri, eu nu accept aici rușinea asta de acuzație pe blazonul românesc, indiferent cît încearcă să o indese pe gîtul urmașilor celor de atunci un Wiesel și compania de zgomote, în complicitate cu ridicolii și umilii politicieni români ai unui prezent penibil. Cu atît mai puțin cînd trebuie să plătim oale sparte pentru tovarășii nemți, ăi cu care nu am avut nici un acord (cînd e vorba de interesul românesc), dar care s-au simțit trădați (cînd e vorba de interesul lor).

    Ca unul care am fost la bătaie, aproape singur, într-unul din bîrlogurile de propagandă antiromânească cu iz „istoric”de pe net, am zero toleranță pentru teorii schiloade.

    Punctul meu de vedere (ca apropitar).

  • bogdan  On 26 Iulie 2012 at 19:54

    Îmi pare rău, dar cu Transnistria a fost genocid. Iar dictatura lui Antonescu nu a fost scutită de profitori. A profita de pe urma statului bugetar este ceva obligatoriu cu România capitalistă, indiferent de regim. Mi-am spus părerea despre Antonescu, dar, crede-mă, intrecere, pentru mine acesta este un subiect nu foarte important. Pot să spun însă că îmi pare rău de Antonescu doar pentru că acesta a fost român, iar de cinstit, a fost cinstit. Cam atât despre el.

  • bogdan  On 26 Iulie 2012 at 20:02

    Să-ţi mai spun ceva, intrecere. Cândva am crezut şi eu în Antonescu, cu nişte rezerve însă. Mergi probabil pe ideea dictaturii militare. Nici măcar asta nu merge la noi. La noi, intrecere, nu merge decât socialismul. Poate într-o zi vei deveni unul de-al nostru, un socialist.

  • bogdan  On 26 Iulie 2012 at 20:16

    Am o anumită legătură cu Noua Dreaptă. Visătorii aceia vorbesc de măreţia poporului român, agitând crucea într-o mână şi portretul vreunui vechi legionar în cealaltă. Aiurea, în capitalism, odată ajunşi la putere, capii lor ar purcede grabnic la îmbogăţire, iar cei de rând ar fi la fel de săraci ca şi mai-nainte.

    La noi, intrarea tuturor mijloacelor de producţie şi a bogăţiilor solului şi subsolului în proprietatea Statului este singura soluţie. Ce să mai furi când totul aparţine Statului? Când plăţile se fac numai prin virament pentru întreprinderi? Mărunţiş?

    Noi nu suntem Norvegia, intrecere. Altceva nu merge la noi.

  • conumishu  On 26 Iulie 2012 at 22:38

    Treaba ta ce gîndești, că de crezut – în sensul de a pune pasiune – nu prea… cred, dar nu mai insista cu genocidul provocat de români sau ordonat de Antonescu. La mine pe blog eu am ultimul cuvînt în anumite privințe și nu permit să fiu insultat prin asociere, aici pot să mă apăr, nu ca atunci cînd sînt pus la plată prin… „reprezentanți”. Pe zi ce trece mi se împrospătează senzațiile de repulsie pe care mi le-au provocat Iliescu, Năstase. Băsescu și alte slugi plecate cu cedările lor, dar nu vreau să mă las împins pe direcția reacției din scîrbă. Nu mai insista, chiar dacă deja ai nuanțat, poate involuntar, „cu Transnistria”.

    Nu mai insista, mai ales că, pentru mine, Ion Antonescu este un subiect nu numai important, dar revelator, odată ce trădătorul Pacepa poate fi reabilitat și contrapus lui Ion Antonescu, cel nereabilitabil (tot) la ordin american (ăștia mai pe față, cu aroganța lor frustă), iar „cinstitul” Iliescu, cel responsabil de porcăria asta și de mult prea multe altele similare, va fi menționat, bine mersi, drept un conducător „onorabil” TOCMAI pentru astfel de motive în cărțile viitorilor Alecși S.

  • bogdan  On 27 Iulie 2012 at 14:42

    Pacepa este în mod clar un criminal. Antonescu este o figură tragică, tragismul acesta nu îl absolvă însă de marile greșeli pe care le-a făcut.
    Pacepa a fost reabilitat, da, de acord, o chestie scârboasă.
    Cât despre viitor, probabil va veni socialismul, și atunci Iliescu își va ocupa locul pe care îl merită.🙂

  • conumishu  On 27 Iulie 2012 at 17:07

    Cine a stabilit „marile greșeli” ale lui Antonescu, cumva românii liberi (cu istorici cu tot) din România suverană (cît despre întreagă…) ?

  • conumishu  On 27 Iulie 2012 at 17:15

    Subscriu la descrierea lui Antonescu drept o figură tragică, drumul său era stabilit odată ce și-a asumat răspunderea, fără portițe de ieșire cu trenuri doldora de bunuri sau pinacotecă demnă de un mare muzeu, însușită cu nerușinat tupeu, ca la alții. Nu a fost singurul care și-a legat destinul de al țării renunțînd la libertatea de a-l hotărî pe al lui/lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: