Politicaca corectă

Cine se mai întreabă dacă Marx nu cumva greșea cînd vedea Anglia drept locul unde urma să triumfe comunismul înseamnă că nu a privit ceremonia de deschidere a JO 2012.

Cum lumea secolului 19 nu e identică cu cea a începutului de secol 21, tot așa comunismul văzut de Marx nu operează identic cu varianta îmbunătățită (pentru eficientizarea funcționării sistemului). De exemplu, acum locul de secretar general poate fi jucat de o babetă regală sexy, cu palat, servitori, etc, de care poți să faci pînă și bășcălie după un scenariu aprobat.

În rest, ca orice ideologie politizată masiv, comunismul tinde evident spre o erezie cu aspirații universaliste. De la fiecare după posibilități și fiecăruia după necesități, sau cam așa ceva, lozinca s-a sublimat cu dichis în nebuloasa dorință de a fi politicăli corect, pentru că toți sîntem la fel și… să ne fie bine, pace și planeta verde. Sau cam așa ceva.

Declarăm Londra printre cele mai cosmopolite orașe din lume (nu că n-ar fi) și atunci pare normal ca „voluntarii” încadrați în Cîntarea Britaniei să ne dea senzația, adesea, că JO se desfășoară pe orice alt continent, dar nu Europa, și în orice altă țară, dar nu Anglia aia conservatoare, cu englezi roșcovani-blondii, nu prea frumoși de felul lor, dar ușor de recunoscut ca atare de către neenglezi. Cu mulatrii din Jamaica față cu similar nuanțații de prin, probabil, Indiile adevărate, e mai dificil. Sigur, tocmai n-am fost politicăli corect. Cum de știu asta, dacă tot am afirmat că ar fi un concept nebulos ? Poanta e că nu știu sigur, știu doar că a devenit cîh să fiu rasist (evident, nu există criterii clare nici pentru rasă, ba, cică, nici nu ar exista, așa că nu știu cum poți fi rasist fără rase, decît de răuvoitor probabil) și, dacă menționezi culoarea pielii și trăsături fizice care te duc cu gîndul (adesea confirmat prin certificatele de naștere) spre insule, subcontinente, climate radical diferite de verdele englezesc, atunci ești rasist conform aplicării vagi, dar ferme, a conceptului politicăli corectitudinii. Vag, dar ferm, rasist, să trecem mai departe.

Ilustrativ pentru restul planetei, dacă nu a auzit de Anglia (aici intră cei pierduți prin Amazonia și care nu știu că sînt pierduți) sau dacă a auzit (aici intră și miliardele de descendenți ai celor prinși în imperiul în care „soarele nu apune niciodată”), ce au considerat organizatorii că s-ar potrivi la fix ca să ne-o explice tematic ? Păi… revoluția !

Aia industrială, cică. Ne-au adus un nene cu joben dickensian pe cap, interpretat de multiculturnicul Branagh, pe post de Isambard Kingdom Brunel. Nume imposibil de reținut, cu toate astea ieșise drept cel mai cunoscut individ din lume în urmă cu cîțiva ani într-un clasament cu vîlvă-n jur. Multă lume cultă pe planetă și în buna și bătrîna Anglie – oare o fi politicăli corect să folosesc „bătrînă” ? Dar „bună” ? Împreună cu alți domni, la fel de ușor de nerecunoscut ca englezi, se făceau că fac planuri la baza unui mușuroi verde, spiralat (dacă nu era aluzie la turnul Babel atunci la ce?), planuri din care a ieșit… revoluția. Aia industrială, desigur. Așa ne citeau comentatorii de pe document, așa trebuie să fi fost.

Cîntarea Britaniei merge mai departe și din revoluție se revarsă… mișcarea sindicală, of course, iar mai încolo sistemul național de sănătate – fără de care, am fost înștiințați, nu se există civilizație. Pe bune ? Bancherii știe ?

N-o lungesc, fanii se vor oftica bănuiesc. Îi invit în schimb să facă o excursie la Londra, pe melodia lui Mike Oldfield „On horse back” (*), pentru a-și completa la fața locului noțiunile de politicăli corectitudine, să meargă la catedrala unde se încoronează secretarii generali pe viață, în Canary Wharf sau pe oriunde sălășuiește oficial biroul politic, indiferent dacă anterior sălășuiau deșeuri chimice sau radioactive (nu la fel de periculoase, evident), să se frece de activiștii multicolorați – toți sîntem la fel – pe străzile noului Babilon. Un oraș amestecat într-o lume amestecată. Mă întreb de cîte ori mai trebuie învîrtită lingura pînă să fie ciulamaua gata ?

Cei cu suflet duios ar putea poposi cu un gînd pios la mormîntul corifeului Marx. Nu e imposibil să-l întîlnească acolo pe Ion Cristoiu cu un buchet de flori.

Londra-București-unde dorești – 2012 e.n. (da, da, am „revenit”, wikipedia nu folosește AD sau d.C., nu e politicăli corect… ce pizda mă-sii !)

(*) „Some like the city, some the noise
Some make chaos, and others, toys.
But if I was to have the choice,
I’d rather be on horseback”

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: