Monthly Archives: August 2012

Ne întoarcem la normal, cred ei

Agenții au început să fie struniți. Cineva, altcineva decît cei 7,4 milioane, l-a vrut pe Băsescu plecat. Cineva nu l-a vrut. Sau așa ni s-a sugerat. Aparent, cei doi cineva s-au confruntat prin intermediari. Vorbim de planul intern, cel de unde vin ordinele s-a dovedit, din nou, monolitic, nu cumva să se creeze vreun precedent.

Pentru un scurt timp s-a dat voie la gălăgie de substanță. S-a permis accesul în media pentru cîteva opinii de demnitate națională, enunțate mai apăsat, s-a permis exprimarea unor adevăruri despre democrație, politică, economie, elementare de altfel. Gata, a fost de ajuns, începe să se strîngă șurubul. Am avut destulă pauză pentru a ne defula puțin. Începeam să ne facem de cap, să comitem incalificabile erezii din care reiese că a existat interes național românesc și sub comunism, de exemplu, interes apărat cu succes. Începem să facem comparații tot mai defavorabile colonizatorilor actuali.

Gata, mucles ! Revenim la gargara globalistă, cu scrîșnet și ură antinațională pe post de hrană zilnică. Dacă a existat un moment de ezitare în mecanismul colonial, a trecut. Eu așa văd semnele, schimbările de nuanță din discursul avizaților, revenirea spre tonalități stridente ale stilului inchizitorial al celor ce mai puseseră batista pe țambal. Nu mă refer la băsiștii patologici, ăștia nu contează. Vor urma, probabil, purjări.

Dar urmează și marea criză, decisivele atacuri la suveranitate. Vom vedea atunci, curînd. Cît timp existăm, fie doar biologic, nu ne-au învins leprele, ceva-ul care le scapă pentru că nu-l înțeleg, există, are răbdare și va reveni la vedere cînd se așteaptă mai puțin.

Mesajul jos Băsescu cuprinde, implicit, mesajul mai puternic care cheamă la opoziție față de toți băseștii slugi. Oricare i-ar fi numele, oricare masca, fiecare dintre slugi trebuie să fie dată jos, pînă cînd nu vor mai avea pe cine să folosească. O luptă, poate continuă, dar pe care puterile coloniale o pierd prin simplul fapt că o poartă, alimentînd focarul pe care l-ar vrea stins.

Au greșit grav cu atitudinea față de referendum, au trezit pe prea mulți. Mulți se vor risipi sub noile diversiuni și necazuri, dar nu îndeajuns. Iar chestia care mă face să zîmbesc satidfăcut, în ciuda scepticismului meu cronic, reacția nației, cînd vrea, e mult mai inteligentă decît pot cuprinde străinii cu mintea. N-avem autostrăzi și alte fleacuri împinse în atenție la comandă, la care întîi trebuie să tînjim, apoi despre care ar trebui să ne bucurăm ca prostul. Avem, în schimb, imaginație și bun simț, combinație letală.

Anunțuri

Cu ochii pe Oltchim

Orice vînzare de participațiuni ale statului reprezintă o crasă trădare de țară. Cu atît mai suspect dacă se întîmplă înainte de alegerile parlamentare, seamănă a peșcheș dat pentru obținerea firmanului. Se aude guvern USL ?

Dacă sînteți incapabili să opuneți rezistență în fața inamicilor economici ai României, cărați-vă acum și dizolvați-vă partidele perfect inutile dpv al interesului românesc. Vorba lui Coșea, dacă ați fost amenințați, ieșiți în fața nației și comunicați-ne ! Nu mai merge cu cedarea, nu mai merge cu pasivitatea de oaie tîmpită, nu ne protejați astfel ci vă afundați într-o complicitate criminală cu străinii.

Sîntem de mult în război, cu cît ajutați mai mulți români să iasă de sub vălul de minciuni țesut de propagandiștii occidentului corupt și să înțeleagă corect situația, cu atît noi, ca țară, vom avea o șansă, iar voi, ca responsabili, veți putea scăpa netăbăciți.

––

Iar a deschis sfincterul facial Pleșu, marele (la propriu) jeg al culturii (!?). Ce haimanale scîrbavnice populează bandele sorosiste. Îmbracă chiloții tetra și gîdilă-te sub burtă cu HeRPes, meriți o juisare de balenă coaptă, politruc farsor. Cîte decenii ne trebuie oare pentru a nu ne nai lăsa prostiți de asemenea impostori ieftini ?

Eugen Mihăescu: eu am fost 2 ani în „parlamentul” ueuropean, ăla e sovietul naționalităților.

Eroarea celor două greșeli

Un titlu cam ciudat. Să încerc o explicație.

Așteptarea, rațională sau nu, spune cam așa. Vină alegerile de la toamnă-iarnă, cu un USL care să cîștige destul peste 50% din locurile din parlament, pentru ca să nu mai existe posibilitatea blocajului din lipsă de majoritate. Atunci nu numai parlamentul va putea adopta legi rapid și după placul noii majorități, dar și guvernul va putea funcționa eficient, destul de nepăsător la șicanele Băsescului rămas să-și roadă unghiile, relativ neputincios.

Prima greșeală constă într-o sumă de presupuneri de natură tehnică. Se presupune că, fie și cu majoritate absolută inițial, structura forțelor din noul parlament se va menține așa pentru o durată suficient de lungă. Adică nu va exista fugă de parlamentari și USL va putea acționa ca un întreg. Pe ce te bazezi, ar putea veni întrebarea. Pe nimic. Fără legarea parlamentarului de partidul care l-a susținut în alegeri, migrarea nu va putea fi oprită. Mai mult, cu un sistem electoral uninominal, cu un candidat teoretic ales prin încrederea față de persoană, nu pentru partid, nu prea poți introduce o lege de legare a parlamentarului, iar dacă, totuși, se va face, ar trebui recurs la alegeri parțiale în caz de fugă, chestie consumatoare de timp și nervi, care nici nu oferă garanția că va cîștiga tot un reprezentant al partidului preferat inițial. Legarea parlamentarului de grupul partidului ar trebui însoțită de o lege electorală care să readucă reprezentarea proporțională, mult mai corectă, dar care ar permite unor partide mici să intre în parlament, cu riscul micșorării majorității USListe. Vezi să nu !

A doua greșeală. Presupunerea că USL va exista și se va menține ca atare. Nu am de ce să zăbovesc prea mult aici. Cine crede că Hrebenciuc, Rus, Tăriceanu, Chiliman, de exemplu, vor dormi în post, trăiește în vis.

Acum, despre eroarea care se bazează pe inexistența celor două greșeli ale optimismului nejustificat. Orice majoritate parlamentară solidă are sens dacă se dorește o modificare de substanță a legilor, guvernării, strategiei naționale (trebuie să existe una, evident). Mai concret, e nevoie de majoritate stabilă pentru a ne putea extrage din ghearele puterilor și mecanismelor coloniale. E nevoie de majoritate, dar și de voință. Din 2000 încoace, comanda, executată eficient de tagma hrebenciucilor, a fost una singură: împiedicați să se exprime voința națională. Pentru asta distrugeți dialogul de substanță, aruncați în atenție priorități false, calomniați ideile și persoanele care îndrăznesc să conteste adevărul unic, zăpăciți sistemul de legi pentru a submina încrederea și a induce deznădejdea. În paralel, aderarea la organizația antinațională, antidemocratică și anticreștină denumită UE a dublat cercul de fier al neo-colonialismului economic. Speranțele nejustificate au fost înlocuite treptat cu amenințări pe față.

Ne aflăm într-un moment în care drogul începe să se disipeze, dar tot ne atacă. Am un criteriu absolut de evaluare al gradului de narcoză, criteriu despre care amintesc frecvent. NU există transfer de fonduri comunitare către România, există un transfer net de peste 6 miliarde de euro către UE dinspre România. Pe lîngă confiscarea surselor principale de venit ale națiunii de către străini, România își plătește torționarii direct, vărsînd de la buget, automat, o sumă infernal de mare. Dacă nici asta nu mai e dovadă că ne aflăm încă sub narcoză, cînd pe orice post TV ai muta nu se discută decît despre absorbție de fonduri, fără să se spună vreodată ce am fi putut face cu banii pe care i-am dat degeaba monstrului, bani pe care îi puteam folosi fără condiții.

O majoritate clară ar deranja, mai ales că mesajul, în parte transmis, în parte sugerat, este (nici nu poate fi altfel) unul național. Dar o majoritate clară care să și treacă la fapte ar produce turbare în cancelariile (eufemism pompos pentru cloace de intrigi, lăcomie și corupție) străine. Problema, pentru noi, stă în inevitabilitatea reacției de aici, a reacției noastre. Vor nu vor, le place sau nu, sîntem o națiune și nu vom rămîne cu capul plecat la nesfîrșit. Ne facem mult prea multe griji cu reacțiile colonizatorilor. E și asta o componentă a otravei pe care ne-o strecoară în minte, să nu uităm.

Din greșeală în greșeală spre victoria finală, se glumea amar. Se mai spune că o greșeală poate să o anuleze pe alta. Singura greșeală de acest gen la care pot spera în viitorul imediat ar fi ca mesajul de nevoie cu care se înfățișează USL să scape de sub control, greșeală necuprinsă în titlu, cum e și normal cînd scrii dintr-o țară aflată sub ocupație.

Hrebenciumelor !

Sictir, PSD tîmpit ! Te caci pe tine. Ești condus de agenții Hrebenciuc și Rus spre pierzania noastră, nu a ta, de care mă doare-n cur. Ai devenit un personaj colectiv grotesc, parcă trădezi chiar fără să vrei, sau de tîmpit, încurci politica de partid și interesul electoral mărginit cu strategia necesară patriei. Mai speram la puțin curaj, idiotul de mine. Te face hrebenciucul la minut, vai de mama ta.

P.S. (29 august) De ce nu-l puneți șef pe Rus, cu Hrebenciuc primvice (tot se crede excrescență cenușie), ce atîta fandoseală de budoar, dacă tot prestați de fiecare dată cînd au acești masculi feroci chef.

Președintele demis – risc major pentru securitatea națională

Nici un cetățean român nu ar primi avizul serviciilor speciale, care au obligația de a întocmi recomandări înainte ca o persoană să poată ocupa funcții sensibile dpv al securității naționale, dacă pentru persoana respectivă și-ar fi manifestat un sprijin atît de evident reprezentanții a 3 puteri străine (dintre care una ostilă) și ai unei organizații supranaționale.

Care ar fi fost reacția în cazul în care reprezentanții Rusiei și Chinei, de exemplu, s-ar fi amestecat atît de grosolan în procesul electoral și politic, prin presiuni și amenințări nerușinate, în favoarea aceluiași președinte demis ?

Insist pe demis pentru că aceasta este realitatea, respectivul nu este numai delegitimat, el a fost demis conform regulilor stabilite de constituție și numai acțiunea ilegală, sfidătoare, operată de un număr de membri ai CCR a răsturnat voința electoratului, impunînd o „soluție” conformă dorinței exprimate prin imixtiunea străină menționată.

Președintele demis urmează să exercite, în continuare, funcția de șef al consiliului suprem de apărare al țării, instituția supremă în materie de securitate națională. Cum i se va putea pretinde unui tînăr care tocmai a depus jurmîntul într-unul din serviciile secrete ale țării sau unui militar din celelalte structuri de apărare, aflat de asemenea sub jurămînt, să respecte o ierarhie în al cărei vîrf se află o persoană pentru care nici un sistem de securitate națională nu ar da undă verde, dimpotrivă ? Cum ar putea să mai înțeleagă ceva, cum își va privi profesia pentru care a optat, dar a și fost ales pentru anumite aptitudini, dintre care la loc de cinste se află capacitatea de a identifica rapid amenințările îndreptate împotriva securității naționale, factorii de risc, conjucturile cu cîntec și coincidențele interesate ? Cum poate rămîme loial cînd se află în fața unei contradicții imposibil de rezolvat între încrederea pe care trebuie să o aibă în ierarhie și realitatea strigătoare la cer a impunerii, pe față, a vîrfului ierarhiei de către străini ?

Întrebări legitime și, oricît de degeaba dpv personal, ele sigur se pun, indiferent dacă unora le e frică să le exprime cu voce tare sau altora nu le permite meseria să o facă. Se pun și vor avea consecințe, cum știu prea bine profesioniștii serviciilor secrete din țările care insistă să joace această carte murdară împotriva românilor.

Nu chiar în altă ordine de idei: de ce naiba a fost adus și steagul NATO, alături de tricolor și de insulta albastră cu stele galbene a UE, la ceremonia de investitură a noului ministru de justiție ? Ce vor să demonstreze Ponta-Antonescu ? Nu le ajunge cîte au încasat pînă acum ? Nu au făcut destul rău cu obediența față de baros, vor să arate cît de dispuși sînt să asculte de oricine altcineva numai de români nu ? Diferența dintre suspiciune și evidență contează și joacă în favoarea voastră, dar nici de neo-pașoptism nu prea sînteți suspectați, indiferent cîte spume la gură face MRU împotriva „naționalismului de grotă” cu care s-a grăbit să insulte (pe Antonescu).

Autodesființarea actualei curți constituționale

OUG 95/2009 invocată de CCR, ordonanță care modifică Legea 370/2009 pentru alegerea președintelui României, menționează în art. 2 că se introduce în lege un nou articol care, la punctul c) cuprinde următoarele:

c) liste electorale permanente – listele cuprinzand cetatenii romani cu drept de vot care au implinit varsta de 18 ani pana in ziua alegerilor inclusiv

În continuare, prin articolul 7 al ordonanței, se modifică un alt articol din legea 370 cu următoarele:

(1) Listele electorale permanente se intocmesc pe comune, orase si municipii, dupa caz, si cuprind toti alegatorii care domiciliaza in comuna, orasul sau municipiul pentru care ele au fost intocmite.

Curtea constituțională ne obligă să ignorăm prevederile acestui articol al ordonanței și să acceptăm doar prima parte.

În logica băsistă, pe care ar trebui să o acceptăm fără crîcnire, orice cetățean român care a împlinit 18 ani și domiciliază în țară (altfel nu există autoritate care să-l poată înregistra în lista electorală permanentă) va rămîne veșnic pe lista respectivă, indiferent de modificările de statut survenite în viața respectivului. În această logică absurdă, orice cetățean român care împlinește 18 ani aflîndu-se în străinătate, unde locuiește cu părinții,  e cuprins automat în lista electorală permanentă, dar nu există pe lista electorală permanentă pentru că primăria din Pamplona, de exemplu, nu-l poate înregistra ca atare. Evident că nu va fi pe listă, pentru că dreptul de a vota și, pe cale de consecință, dreptul de a putea figura pe lista electorală permanentă, nu sînt echivalente cu înscrierea pe respectiva listă, al cărei rost este tocmai să înregistreze statutul respectivului cetățean în dinamica existenței lui (poate a fost condamnat cu suspendarea dreptului de vot, poate că a înnebunit și este pus sub tutelă, poate a murit, dar, mai probabil, poate că nu mai îndeplinește condiția implicită, cea de rezident într-una din unitățile administrative asupra căreia are autoritate statul român – comună, oraș, municipiu). Nu-i ia nimeni dreptul de vot, doar va fi trecut pe liste separate.

Problema este mai complicată din alte motive. Monitorizarea statutului persoanei respective nu poate fi făcută de primării, singurul care deține posibilitatea de a pune cap la cap informațiile privind situația cetățeniei, reședinței, validității actelor de identitate (obligatorii pentru a putea exercita dreptul de vot și pentru a fi cuprins pe liste electorale de orice fel) este ministerul de interne. Treaba nu e ușoară, dar în niciun caz cei de acolo nu se pot spăla pe mîini sub pretextul că întocmirea listelor electorale permanente revine primăriilor. Fals. Reședința și validitatea actelor de identitate poate fi stabilită doar de cei ce țin evidența populației – statistică necesar anterioară statisticii care cuprinde prezența pe liste electorale exact a celor despre care trebuie să se știe dacă au domiciliul în jurisdicția comunei / orașului / municipiului în care se întocmește lista.

Existența monstruozității juridice numită UE complică și mai mult problemele legate de cetățenie, drept de reședință, înscriere pe liste electorale, prin intenția evidentă de a relativiza calitatea de cetățean al unui stat național. La fel, dubla cetățenie ridică probleme serioase, similare principial cu cele ale multiplei suveranități (o imposibilitate pe care sîntem forțați să o clamăm ca operațională, deși e respinsă de gîndirea logică). Un exemplu. Ministerul de interne poate elibera un pașaport CRDS (cetățean român cu domiciliul în străinătate), dar numai dacă respectivul cetățean cere un astfel de pașaport, altfel în pașaportul obișnuit îi va fi înscris ultimul domiciliu cunoscut din România (!?!).

În aceste condiții, domiciliul persoanei ar trebui stabilit prin confruntarea diverselor evidențe interne și externe la zi, independent de conținutul actului de identitate. Primăriile nu pot face poliție, nu pot decît să ia act de declarații subiective, inclusiv și mai ales cele referitoare la reședință (apropo, simpla deplasare peste 15 zile, în țară, dacă nu este făcută în scop turistic, ar trebui notificată, cine naiba face asta, să fim serioși).

În mod evident, listele electorale permanente, permanent actualizabile conform legii – ca să fac un joc de cuvinte, nu pot fi aruncate în sarcina unor instituții care nu pot, nu au cum, să verifice veridicitatea informațiilor furnizate lor. În schimb, instituția care are destule posibilități în acest sens, se face că plouă, ba, mai mult, știind bine cum vor fi folosite informațiile false (da, false) deținute de primării, le livrează inocent, prin Rus, complicilor lui Băsescu de la CCR.

Tot ce a încercat, în mod corect, guvernul să repare după acest episod a fost complet inutil, infractorii constituționaliști aveau acoperirea. De spate s-a îngrijit Gordon.

Diferente

Dacă tot scriam bine (de fapt, mai bine) în urmă cu 4 ani și dacă se potrivește la fel de bine azi (nu din vina mea !), de ce să nu mă dau rotund ? După 4 ani de încremenire ce motive avem să sperăm ? Niciunul rațional, doar că, poate codificat genetic sau altcumva, de inspirație divină sau telurică, simt eu că nu piere ceva în cei ce merită să se numească români, că nu ne-am terminat resursele de ripostă și că vom continua să ne batem cu hienele străine. 4 ani, 100, ce mai contează ?

Scriam Testul verității

Ilustrația muzicală ce dă titlul face parte din albumul Lunatico. Deci s-ar potrivi. N’așa, ibericule Barosso ?

Iar pentru el presidente del los americanos (sau cam așa ceva), o alegere (brrr, cuvînt odios), cred eu, la fel de potrivită – Joy. Pe cît de obsesiv sună tema melodică, pe atît de tenace vom măcina castelul de nisip pînă îl va spulbera vîntul cu totul.

„Voința populară a fost invalidată de puterile coloniale.” – Ilie Șerbănescu

Voința populară va conta doar dacă ne recîștigăm independența națională.

Continuăm

Catalizatorul Băsescu nu s-a consumat. Continuă să funcționeze coagulînd o atitudine politică comună, îndreptată inițial și în plan concret împotriva sa, încet-încet transformîndu-se într-o lămurire interioară, ajutată mult și de exhibarea nerușinată a stăpînilor coloniali americani și UEiști drept ceea ce sînt.

Cei ce au simțit nemulțumirea din adînc și au vrut să elibereze controlat energiile populare ne-au făcut un bine. O parte mult mai mare dintre oameni, altfel aduși într-o stare de pasivitate, a deschis ochii și începe să nu mai accepte rolul de supuși ai străinilor criminali, veniți aici după pradă. Mai mult, marionetele politice de tip Băsescu nu mai păcălesc, iar faptul că uzura unui agent îl face, inevitabil, tot mai puțin folositor pentru comanditari, nu mai reprezintă doar un inconvenient, devine tot mai greu să se găsească agenți dispuși să-i slujească cu orice risc, în mod sinucigaș (cazurile patologice nu se pun).

Alt aspect pozitiv. Cei care au pretenția să poarte flamura se leagă de cei mulți, tot aproape inevitabil, inerția organismului politic de partid și interesele de grup trebuie să se armonizeze cu liniile de forță populare, deocamdată într-o variantă simplificată, mîine sper tot mai complex, dacă nu chiar inextricabil (cel puțin pentru haimanalele din afară).

Frustare va fi, dar și mobilizare. Întîi cea din sinea fiecăruia, cu înjurăturile de rigoare față de americani și ueiști, care nu vor mai fi urcați pe vreun piedestal. Mai degrabă coborți acolo unde, după, se trage apa.

Securea pentru mîinile hoațe a fost pregătită, mesajul urmează să devină tot mai clar: dacă pui laba, o pierzi. Mesaj simplu, la fel de simplu ca „jos Băsescu”. Am putea-o intitula axioma Gordon-Barosso.

Fascismul băsiștilor a fost și el devoalat. O formă primitivă în care s-au scurs purtători de răutate viscerală. Vreau să sper că scurgerea înspre va continua, acumularea de puroi într-un singur loc va face intervenția mult mai puțin dureroasă.

Procuror blues

Să spunem că nu am fost la vot. Să spunem că semnătura mea apare pe listă în vreo secție de votare. Să spunem că un martir de procuror, legalist pînă în unghii, timorat de conspirația uslistă, îmi bate la ușă, cu ecuson lipit de gît, cu legitimația în mînă, respectuos pînă la lacrimi, înșirînd toate articolele de lege care îi dau dreptul să-mi pună întrebări și mă imploră să-i confirm dacă semnătura e autentică.

Știi cum vine treaba, tăticu Gordon ? Răspunsul meu va fi nțțț, fă pași dom’ procuror !

De ce ? Ce interes aș avea ?

Răspunsul: pentru că ai venit tu, gauleiter itinerant, să mă jignești la mine în țară, să faci presiuni și să-ți asmuți slugoii pentru ca bandiții corporatiști care te plătesc să poată fura mai mult, liniștiți și disprețuitori față de băștinași.

„Javră ordinară / trădător de țară”

Eu nu sînt de acord cu strigarea din strada Modrogan.

Vreau să se menționeze clar despre ce țară este vorba. În mod evident, SUA nu par să se simtă trădate, de exemplu. Ungaria nici atît. Atunci ?

Second (tare, nu?  adaptare din mers; mai trebuie doar să-mi las urechile să crească a la Gordon și tupeul a la Gittenstein  și sînt ca ei – mai puțin contul în bancă). Ce vină au cîinii, fie ei vagabonzi, jegoși și de moralitate îndoielnică ? CNCD doarme ?

Third. Poate nu am auzit bine, se striga sigur la singular ? Pentru că nu ar fi cinstit. Există o mulțime care prezintă caracteristica de javre ordinare prin aceleași curți (cea din Modrogan infinit mai frumoasă decît curticica lui Onaca). Mulțime aflată în corespondență biunivocă cu mulțimea care prezintă caracteristica de tădător de țară de prin aceleași (joase) curți. Faptul că ar mai exista o submulțime de turbați, de exemplu, nu modifică esențial datele problemei și, sincer, nu mă interesează dacă ueuro-„parlamentari” colegi cu unele dintre nefericitele sălbăticiuni vor fi mușcați și infestați. Spumele de la gură ar fi trebuit să fie observate de mult.

Pentru maximizarea enervării slugilor străinilor

 

Savoy / Vadim Tudor – Biblia și pușca

La comandă americană, CSM îi atacă pe români

CSM reprezintă creierul caracatiței judiciare. Întinde tentacule viguroase sub forma procuraturilor și împunge cu apendicele mai mic, otrăvit, al inspecției judiciare, folosit nu în scopul presupus, cel de poliție internă, ci pentru a amenința persoane publice din afara aparatului pe care ar trebui să-l controleze.

Legată ombilical de societatea civilă, ai cărei reprezentanți autonumiți se regăsesc pînă și sub formă de membri ai consiliului, magistrații care doresc să fie cuprinși în CSM se supun filtrelor și inchiziției practicate de agenturi de influență externe de notorietate planetară. Agenturi criticate acid și acerb inclusiv de către mulți comentatori americani, dacă ne referim la Freedom House, de exemplu, pentru rolul lor nociv care duce la antagonizarea populațiilor din țările unde operează împotriva intereselor locale, distrugînd imaginea SUA.

Rămîne dincolo de dubiu comanda dată de americani prin trimisul Gordon („masivele fraude”), moment după care, pur și simplu, a explodat cea mai amplă operațiune de intimidare a populației, prin desanturi de procurori (operînd la limita sau dincolo de limita legii)  în comunitățile locale. Indiferent dacă Gordon a fost activat în urma sforilor trase de lobbystul Gittenstein, indiferent dacă servesc sau nu interesele americane, atît Gordon cît și Gittenstein se aflau/află în calitatea de reprezentanți oficiali ai SUA.

Coordonarea imperială între SUA și UE funcționează perfect, Gordon întărind inadmisibilele directive barosiene, amestec strident (și partizan) evident în procesul politic al unui stat suveran. Se confirmă din nou ierarhia imperială, cuvîntul decisiv aparține americanilor.

Calul troian al societății civile crește tot mai mult, pînă nu va mai încăpea între zidurile cetății, de grăsan. Cu 2 postări mai jos, în mica mostră de exercițiu de dresaj la care trebuie să se supună cei mai mportanți (teoretic) magistrați români, moderatorul întregului circ nu era altul decît un membru al ong-ului lui madam Mungiu.

Americanii nu au dat nici un fel de undă verde pentru aplicarea legii în România, au dat în schimb ordin structurii subordonate, pe care au crescut-o ca stat în stat, să intervină direct în sprijinul favoritului imperial, împotriva voinței populare românești.

Orice om cu o urmă de bun simț înțelege că nu toți magistrații se supun comenzii străinilor sau că majoritatea procurorilor nu face altceva decît să execute instrucțiuni venite pe cale ierarhică. Tot așa, nu e nevoie de prea mult rafinament pentru a observa imixtiunea acestor organizații aparținînd unor puteri străine, organizații ce viciază ostentativ procesul electoral desfășurat exact pentru desemnarea membrilor autorității cheie în materie judiciară, în vreme ce aceleași puteri străine se îngrijorează ipocrit cu privire la desfășurarea unui referendum în urma căruia favoritul lor a fost delegitimat total.

Nici o mirare dacă, pentru ale lor interese, americanii și complicii din UE activează, într-un moment de cumpănă, mecanismul pe care l-au pus la punct și montat cu atîta grijă.

Un ultim avertisment – sugestie pentru o modalitate de acțiune

Cu atît am putea să fim datori unor norme de conduită pe care tot nu pun preț dumnealor.

Un gest elegant față de aliații din NATO și partenerii din UE. Trimis prin canalele diplomatice oficiale (nu are rost să ne ascundem) de către parlamentul, guvernul și președinția României, printr-o notă generală pentru țările neimplicate și prin note specifice țărilor prea implicate. Conținutul celor din urmă ar suna cam așa: cereți oficialilor și agenților pe care i-ați pus să acționeze aici ca să împiedice procedura normală de demitere a lui Băsescu, indiferent ce motive obscure v-au determinat, să înceteze imediat operațiunile antiromânești. Dacă nu o faceți într-un interval foarte scurt de timp, vor fi anihilați prin metode legitime, conform dreptului suveran al oricărui stat de a-și asigura stabilitatea.

Poate, totuși, le cresc testiculele la timp celor îndreptățiți și obligați să apere statul român. La timp pentru toată lumea, inclusiv pentru străini.

Controlul agenturilor occidentale asupra CSM

Bucureşti,

11 octombrie 2010

In zilele de 14 si 15 octombrie 2010 vor avea loc ultimele intalniri din cadrul proiectului „Alegeri CSM 2010” cu magistratii care candideaza la functia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Programul dezbaterilor este urmatorul:

  • Dezbaterea      cu magistratii care candideaza pentru functia de membru al CSM din partea Judecatoriilor va avea loc pe data      de 14 octombrie 2010, intre      orele 10.00-12.00, la Hotel Howard Johnson, Sala Colorado,      Calea Dorobantilor nr.5-7 (Intersectia cu Bd. Dacia), Bucuresti.
  • Dezbaterea      cu magistratii care candideaza pentru functia de membru al CSM din partea Parchetelor de pe langa Judecatorii va avea loc pe data de 14 octombrie      2010, intre orele 13.00-15.00, la      Hotel Howard Johnson, Sala Colorado,      Calea Dorobantilor nr.5-7 (Intersectia cu Bd. Dacia), Bucuresti.
  • Dezbaterea      cu magistratii care candideaza pentru functia de membru  al CSM din partea Tribunalelor va avea loc pe data de 15 octombrie 2010, intre orele 10.00-12.00, la Hotel      Intercontinental, Sala Rapsodia, Str. Nicolae Balcescu, nr.4,      Bucuresti.
  • Dezbaterea      cu magistratii care candideaza pentru functia de membru al CSM din partea Parchetelor de pe langa Tribunale va avea loc pe data de 15 octombrie      2010, intre orele 13.00-15.00, la      Hotel Intercontinental, Sala      Rapsodia, Str. Nicolae Balcescu, nr.4, Bucuresti.

Toti magistratii sunt invitati sa participe alaturi de colegii lor.

Dezbaterile vor fi moderate de Laura Stefan, expert in anticoruptie de la Societatea Academica din Romania.

Fiecare candidat va avea la dispozitie 5 minute pentru a prezenta programul pe care doreste sa-l implementeze in cazul in care va fi ales membru al CSM.

Dezbaterea se va incheia cu o sesiune de intrebari ale magistratilor prezenti pentru colegii/competitorii lor care candideaza la functia de membru al CSM.

De mentionat ca la dezbaterile din 15 octombrie va participa si ambasadorul Statelor Unite ale Americii, Excelenta Sa Mark Gitenstein.

In sfarsit, atat dezbaterile din 14, cat si cele din 15 octombrie vor putea fi urmarite in transmisiune directa video pe site-urile HotNews.ro si Juridice.ro.


Cateva date despre proiectul din care aceste dezbateri fac parte, „Alegeri CSM 2010”: Initiativa pentru o Justitie Curata, in parteneriat cu Fundatia „Friedrich Ebert” si Fundatia „Konrad Adenauer”, deruleaza un proiect dedicat alegerilor pentru Consiliul Superior al Magistraturii din acest an. Una dintre principalele componente ale acestui proiect este crearea unei platforme web care ofera atat candidatilor, cat si alegatorilor posibilitatea de a interactiona in mod direct si de a se angaja intr-un dialog constructiv. De asemenea, acest proiect presupune organizarea unei serii de dezbateri cu magistratii care candideaza la functia de membru al CSM, printre care si dezbaterile din 14 si 15 octombrie, ultimele din aceasta serie.

( Freedom House )

––

Acestea nu erau presiuni. Societatea civilă (cu tot cu epoleți mascați) la lucru. Ca să se aleagă cît mai mulți independenți.

Cine nu a auzit de Freedom House și preocupările acesteia este rugat frumos să părăsească pagina, nu doresc să-și piardă timpul degeaba.

Eroarea băsiștilor

Au impresia că lumea crede în propaganda lor. Au impresia că au convins și pe alții decît proprii lor amețiți cum că ne-am afla într-o confruntare USL – PDL. În realitate, băsiștii îi au pe toți împotriva lor. Degeaba vin cu alde Gittenstein, care îl mobilizează pe Gordon sau ce stipendiat s-o mai găsi prin cloaca de lobbyști washingtonezi. Degeaba vîntură secera și barosul (genială potrivire de cuvinte aparținînd lui Ilie Șerbănescu) komisarilor noii Uniuni Sovietice. Băsescu îi mai are pe Macovei, MRU, C. Preda x 2, alte cîteva lepădături similare plus o sumă de guzgani stresați, gata de a schimba corabia scufundată cu orice barcă cu flotabilitate limitată. Băsescu trăiește prin procurori. Vai de capul lui !

I-am învins pe ruși !

Trecuți prin sabie și dovediți.

Ei și arbitrii.

O luptă epică. Ce nu au încercat – faulturi, nesimțite poziționări greșite, tot felul de atacuri psihologice ! Degeaba. Cum stă suspendatul pe la garduri, așa stătea președintele „uzbek” (magnat rus) al federației internaționale în tribune, iar chinezul responsabil pentru deciziile de arbitraj ale confruntării transpira încercînd să facă imposibilul, cam ca șefa de la autoritatea electorală. Degeaba. Prea învinși de săbiile românilor, tentativele disperate de a răsturna adevărul la masa verde s-au dovedit inutile. Cel mai tare i-a crestat un român cu prenumele de Tiberiu, implacabil, victorios precum generalul roman ajuns apoi împărat.

Spre suprema supărare a sforarilor olimpici, ne vom întîlni în finală cu Coreea de sud, țintă sistematică a „rigorilor” inchizitorilor cu temă dată (vezi și mizerabilul furt al cărei victimă a fost o scrimeră coreeană).

Mai rămîne să-i înfrîngem și pe „arbitrii” ruși de aici, ăia reali, nu cei din imaginarul defect al suspendatului.

Excelent răspuns !

CNN’s Christiane Amanpour asked Sudan’s Ambassador to the UK, Abdullahi Alazreg on Monday whether Sudan will hand over the country’s president, Omar al-Bashir, who has been indicted for war crimes by the International Criminal Court. Alazreg responded by saying that Sudan is “willing to hand over whomever, provided that America hands over Bush and the United Kingdom hands over Blair.”

Livrăm pe oricine cînd îi livrați pe Bush și Blair. Bine, băiatu ! Amanpour cere răspunsuri de genul ăsta, are ceva în ea care trezește dorința. De a o plesni peste ochi, vreau să zic.

Suspectul Ponta

Întreb atît. De ce nu a preluat funcția de ministru de interne Liviu Dragnea după încheierea alegerilor locale ? Nominalizat ca ministru al administrației și internelor, înțelesesem că nu era în avantajul PSD/USL să-l extragă din implicarea în campania pentru locale. Dar după aceea ?

Suspectul Marga

tace în păpușoi. Gittenstein iar a dormit prost, a deschis gura, chestiile cunoscute. Marga tace. Nici o mirare.