Autodesființarea actualei curți constituționale

OUG 95/2009 invocată de CCR, ordonanță care modifică Legea 370/2009 pentru alegerea președintelui României, menționează în art. 2 că se introduce în lege un nou articol care, la punctul c) cuprinde următoarele:

c) liste electorale permanente – listele cuprinzand cetatenii romani cu drept de vot care au implinit varsta de 18 ani pana in ziua alegerilor inclusiv

În continuare, prin articolul 7 al ordonanței, se modifică un alt articol din legea 370 cu următoarele:

(1) Listele electorale permanente se intocmesc pe comune, orase si municipii, dupa caz, si cuprind toti alegatorii care domiciliaza in comuna, orasul sau municipiul pentru care ele au fost intocmite.

Curtea constituțională ne obligă să ignorăm prevederile acestui articol al ordonanței și să acceptăm doar prima parte.

În logica băsistă, pe care ar trebui să o acceptăm fără crîcnire, orice cetățean român care a împlinit 18 ani și domiciliază în țară (altfel nu există autoritate care să-l poată înregistra în lista electorală permanentă) va rămîne veșnic pe lista respectivă, indiferent de modificările de statut survenite în viața respectivului. În această logică absurdă, orice cetățean român care împlinește 18 ani aflîndu-se în străinătate, unde locuiește cu părinții,  e cuprins automat în lista electorală permanentă, dar nu există pe lista electorală permanentă pentru că primăria din Pamplona, de exemplu, nu-l poate înregistra ca atare. Evident că nu va fi pe listă, pentru că dreptul de a vota și, pe cale de consecință, dreptul de a putea figura pe lista electorală permanentă, nu sînt echivalente cu înscrierea pe respectiva listă, al cărei rost este tocmai să înregistreze statutul respectivului cetățean în dinamica existenței lui (poate a fost condamnat cu suspendarea dreptului de vot, poate că a înnebunit și este pus sub tutelă, poate a murit, dar, mai probabil, poate că nu mai îndeplinește condiția implicită, cea de rezident într-una din unitățile administrative asupra căreia are autoritate statul român – comună, oraș, municipiu). Nu-i ia nimeni dreptul de vot, doar va fi trecut pe liste separate.

Problema este mai complicată din alte motive. Monitorizarea statutului persoanei respective nu poate fi făcută de primării, singurul care deține posibilitatea de a pune cap la cap informațiile privind situația cetățeniei, reședinței, validității actelor de identitate (obligatorii pentru a putea exercita dreptul de vot și pentru a fi cuprins pe liste electorale de orice fel) este ministerul de interne. Treaba nu e ușoară, dar în niciun caz cei de acolo nu se pot spăla pe mîini sub pretextul că întocmirea listelor electorale permanente revine primăriilor. Fals. Reședința și validitatea actelor de identitate poate fi stabilită doar de cei ce țin evidența populației – statistică necesar anterioară statisticii care cuprinde prezența pe liste electorale exact a celor despre care trebuie să se știe dacă au domiciliul în jurisdicția comunei / orașului / municipiului în care se întocmește lista.

Existența monstruozității juridice numită UE complică și mai mult problemele legate de cetățenie, drept de reședință, înscriere pe liste electorale, prin intenția evidentă de a relativiza calitatea de cetățean al unui stat național. La fel, dubla cetățenie ridică probleme serioase, similare principial cu cele ale multiplei suveranități (o imposibilitate pe care sîntem forțați să o clamăm ca operațională, deși e respinsă de gîndirea logică). Un exemplu. Ministerul de interne poate elibera un pașaport CRDS (cetățean român cu domiciliul în străinătate), dar numai dacă respectivul cetățean cere un astfel de pașaport, altfel în pașaportul obișnuit îi va fi înscris ultimul domiciliu cunoscut din România (!?!).

În aceste condiții, domiciliul persoanei ar trebui stabilit prin confruntarea diverselor evidențe interne și externe la zi, independent de conținutul actului de identitate. Primăriile nu pot face poliție, nu pot decît să ia act de declarații subiective, inclusiv și mai ales cele referitoare la reședință (apropo, simpla deplasare peste 15 zile, în țară, dacă nu este făcută în scop turistic, ar trebui notificată, cine naiba face asta, să fim serioși).

În mod evident, listele electorale permanente, permanent actualizabile conform legii – ca să fac un joc de cuvinte, nu pot fi aruncate în sarcina unor instituții care nu pot, nu au cum, să verifice veridicitatea informațiilor furnizate lor. În schimb, instituția care are destule posibilități în acest sens, se face că plouă, ba, mai mult, știind bine cum vor fi folosite informațiile false (da, false) deținute de primării, le livrează inocent, prin Rus, complicilor lui Băsescu de la CCR.

Tot ce a încercat, în mod corect, guvernul să repare după acest episod a fost complet inutil, infractorii constituționaliști aveau acoperirea. De spate s-a îngrijit Gordon.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Asterisc  On 23 August 2012 at 7:43

    1) Un nebun a aruncat o piatră în apă și toți ne căznim s-o scoatem. Problema pusă în discuție, cea cu listele electorale permanente, n-ar trebui să existe în legătură cu stabilirea cvorumului. De ce? Din cauza tuturor incertitudinilor și dificultăților pe care le-ați semnalat. Dar, chiar presupunînd că legislația referitoare la aceste liste ar fi perfectă, chiar dacă sistemul computerizat de evidență ar fi perfect, intervine, totuși, eroarea umană (operator care greșește, funcționar delăsător, cetățean necooperant ș.a.m.d.) Ca urmare, orice fel de alegeri, orice referendum sau orice consultare a cetățenilor, dacă trebuie să aibă un cvorum, acesta trebuie stabilit pe date certe, fără posibilitate de tăgadă. Este preferabilă o cifră fixă, stabilită prin lege care să constituie pragul minim. De exemplu, în cazul referendumului de la noi, se putea stabili cifra de 5 milioane. Sau de 10 milioane, dar în orice caz s-ar fi evitat toate aceste contradicții și tot acest consum nervos. Și mai este o chestiune importantă. Cvorumul, la referendum, trebuie calculat numai în funcție de răspunsurile DA! O lege justă trebuie să evite ca un nevot să cîntărească mai mult decît un vot, adică să evite ca un cetățean care se deplasează la urnă să fie mai puțin luat în seamă decît unul care stă acasă. O lege justă trebuie, deci, să descurajeze boicotul, nu să-l încurajeze. E de bun simț, deci mă mir foarte mult de lipsa de logică a celor care fac legile. Toți politicienii din lume, de cînd mă știu, îi cheamă pe cetățeni la vot, doresc o prezență la vot cît mai mare. Numai la noi, ca la nimeni, prezența oamenilor la vot este descurajată. Inclusiv prin acțiunea procurorilor.

    2) Liste electorale trebuie să existe. Mai ales cînd avem de-a face cu alegeri locale sau pe colegii. Dar acestea trebuie să aibă doar caracter auxiliar, de ajutor în scrutin, nu trebuie fetișizate. Orice cetățean care vine la vot își exercită dreptul pe baza unui act de identitate valabil, indiferent dacă este trecut în prealabil pe listele permanente sau nu.

  • conumishu  On 23 August 2012 at 17:17

    De acord cu mai multe puncte, în special ideea stabilirii unei cifre fixe îmi pare excelentă, ciftă care să aproximeze un procent semnificativ (să zicem 50% – reper pentru alegerea din primul tur a președintelui și pentru referendum de amendare/modificare a constituției; mai mic pentru alte situații în care se dorește un plus de legitimitate) din populația cu drept de vot la un moment dat, cifră care poate fi corectată periodic.

    Nu sînt de acord cu delegitimarea boicotului (cu sau fără ghilimele). În cazul modificărilor constituționale varianta nouă trebuie să se impună clar, trebuie să fie extrem de vizibilă voința unei majorități suficient de mari încît să nu fie dubiu – după principiul „ce-și face omul cu mîna lui…”

    Constituția are și rostul de a asigura o inerție mai mare sistemului legal pentru a nu cădea într-o frenezie a schimbării. Nouă ne lipsește continuitatea și stabilitatea (în bine, evident), iar una dintre metodele prin care nu reușim să găsim binele stă în „fanatismul” interesat cu care „trebuie” să reformăm continuu ceva.

    E de dorit o dificultate mai mare în cazul amendării sau schimbării constituției. Nenorocirea în care ne aflăm acum vine în proporție covîrșitoare de la măcelărirea constituției în urma modificării din 2003 printr-un referendum organizat ilegal (și furat pe deasupra). Neparticiparea la vot a fost și rămîne legitimă, poate fi o formă de protest sau chiar o soluție eficientă. Am trăit acum, ca un corolar, experiența inutilității obținerii unei participări masive cînd instituții ale statului joacă murdar, dovadă că nu există garanția unor reguli care să facă imposibilă frauda de un fel sau altul.

    Eu cred, la un nivel teoretic, recunosc, în delegitimarea unui regim politic prin absenteism masiv, deși observ tot mai scîrbit cum se închid variantele pașnice, civilizate de a împiedica disturgerea nației și statului.

  • Asterisc  On 24 August 2012 at 7:46

    Atenție, că ați preluat greșit o idee de-a mea! Eu n-am vorbit de delegitimarea boicotului! Eu am arătat că nu este corect ca un nevot să cîntărească mai mult decît un vot. Ca să înțelegeți, voi da un exemplu. Să presupunem că din mulțimea celor care nu au votat luăm 1 milion de oameni și îi adăugăm la cei 8,5 milioane care au votat. Să presupunem că cei 1 milion votează toți NU. 8,5+1=9,5 milioane, se obține cvorumul și președintele este demis. Ce rezultă de aici? Rezultă că votul NU al celor 1 milion de oameni a contat mai puțin decît nevotul lor! Asta era ideea și asta nu este corect. În concluzie, regula trebuie să fie astfel încît orice vot fie el DA sau NU, să fie măcar egal, ca greutate în decizie, cu nevotul.
    De altfel, Gigi Becali, un om luat adesea în bășcălie de către unii pentru că nu este școlit, a sesizat această anomalie! Știți ce a zis el? Reproduc din memorie: „Bă, eu fraudez la referendum în favoarea lui Băsescu. Mă duc și bag 2 milioane de voturi ștampilate cu NU, ca să scăpăm de Satana”. Vedeți, omul s-a prins imediat de șmecherie! Păi, este just ca o lege să faciliteze șmecheria, înșelătoria?
    Problema pusă în discuție de mine se poate rezolva astfel. Să presupunem că la vot vin 50% cetățeni plus 1 și jumătate dintre ei plus 1 votează DA iar jumătate NU. Referendumul devine valid și aprobat la limită, cu un sfert de DA din total alegători. De aici, rezultă regula justă următoare: „Un referendum este aprobat cu majoritatea de răspunsuri DA dintre cei prezenți la vot, cu condiția ca numărul celor care au votat DA să fie cel puțin un sfert dintre cetățenii din liste…”. Această regulă păstrează esența actualei reguli, dar devine justă, descurajînd nevotul. Ea îi determină pe cei care se opun să vină la vot și să ștampileze buletinul pe NU.

    Ce se va întîmpla mai departe? Se vor ruga de noi să venim la vot pentru modificarea Constituției! Și, poate că, mulți dintre noi vom refuza să mai venim la vot! Cum să-i mai ceri cuiva să vină la urne cînd acel om a văzut cum votul lui nu este luat în seamă? Cînd cel care n-a votat nicicum este dat căștigător! Cîștigător prin neprezentare!
    Eu sunt împotriva obligativității votului, sunt de acord ca omul să protesteze prin absenteism, dar nu să fie, astfel, privilegiat.

  • conumishu  On 30 August 2012 at 23:03

    Hmmm. Regula prin care se introduce un prag (din timp, popularizată/explicată eventual, prag calculat în raport cu cifre incontestabile, etc) nu poate fi mai bună sau mai rea, mai justă sau mai nedreaptă decît altă variantă, cum ar fi cea propusă mai sus, în măsura în care nu există metodă prin care să se determine un set de reguli infailibile. Legile/regulile ca expresie a codificării într-un limbaj natural a unei voințe politice (umane) vor fi veșnic limitate la o interpretare subiectivă, indiferent dacă subiectivismul e motivat de rea credință sau rea intenție. Singurul criteriu pe care l-aș accepta aproape automat este cel al simplității. Reguli puține, cît mai scurt exprimate, fie că se constată existența unor drepturi (sau, rar, se conferă) fie, mai ales, cînd se vrea îngrădirea, ordonarea a ceva (chiar și ca metodă tehnică/practică).

    Revenind mai spre planetă, dacă s-ar fi evitat, cu bună credință, discuții partizane – acum sau în 2003, anul nenorocirii noastre – și în locul propagandei prin care se absolutizează votul (tipic, de altfel, cu cît realitatea începe să difere mai mult de dogmă, cu atît se încrîncenează să se facă apel la cea din urmă) s-ar fi menționat, fără patimă, că absența de la vot echivalează cu NU, poate chiar prezența la votul de acum ar fi depășit pragul după cifre băsiste.

  • conumishu  On 30 August 2012 at 23:43

    Modificarea constituției se va face doar pentru a ni se oferi un măr otrăvit. Poate se vor delimita mai bine niște atribuții, dar sigur se va umbla în text în sensul adîncirii denaționalizării și anulării depline a suveranității și pentru relativizarea controlului administrație naționale asupra teritoriului. În burta monstrului imperial nu va fi loc de inițiative de eliberare de sub controlul extern.

    Ne vor ajunge limitele disimulării patriotice. Scheme, altfel inteligente, chiar spectaculoase la vremea lor, prin care fentam imperii concurente, nu mai pot funcționa azi, cînd există un singur Leviathan. Vine momentul cînd nu vom mai putea să nu ne asumăm riscul rostirii răspicate a adevărului și al afirmării, fără cedări, a drepturilor noastre. Altfel vom fi dizolvați în burta balenei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: