Eroarea celor două greșeli

Un titlu cam ciudat. Să încerc o explicație.

Așteptarea, rațională sau nu, spune cam așa. Vină alegerile de la toamnă-iarnă, cu un USL care să cîștige destul peste 50% din locurile din parlament, pentru ca să nu mai existe posibilitatea blocajului din lipsă de majoritate. Atunci nu numai parlamentul va putea adopta legi rapid și după placul noii majorități, dar și guvernul va putea funcționa eficient, destul de nepăsător la șicanele Băsescului rămas să-și roadă unghiile, relativ neputincios.

Prima greșeală constă într-o sumă de presupuneri de natură tehnică. Se presupune că, fie și cu majoritate absolută inițial, structura forțelor din noul parlament se va menține așa pentru o durată suficient de lungă. Adică nu va exista fugă de parlamentari și USL va putea acționa ca un întreg. Pe ce te bazezi, ar putea veni întrebarea. Pe nimic. Fără legarea parlamentarului de partidul care l-a susținut în alegeri, migrarea nu va putea fi oprită. Mai mult, cu un sistem electoral uninominal, cu un candidat teoretic ales prin încrederea față de persoană, nu pentru partid, nu prea poți introduce o lege de legare a parlamentarului, iar dacă, totuși, se va face, ar trebui recurs la alegeri parțiale în caz de fugă, chestie consumatoare de timp și nervi, care nici nu oferă garanția că va cîștiga tot un reprezentant al partidului preferat inițial. Legarea parlamentarului de grupul partidului ar trebui însoțită de o lege electorală care să readucă reprezentarea proporțională, mult mai corectă, dar care ar permite unor partide mici să intre în parlament, cu riscul micșorării majorității USListe. Vezi să nu !

A doua greșeală. Presupunerea că USL va exista și se va menține ca atare. Nu am de ce să zăbovesc prea mult aici. Cine crede că Hrebenciuc, Rus, Tăriceanu, Chiliman, de exemplu, vor dormi în post, trăiește în vis.

Acum, despre eroarea care se bazează pe inexistența celor două greșeli ale optimismului nejustificat. Orice majoritate parlamentară solidă are sens dacă se dorește o modificare de substanță a legilor, guvernării, strategiei naționale (trebuie să existe una, evident). Mai concret, e nevoie de majoritate stabilă pentru a ne putea extrage din ghearele puterilor și mecanismelor coloniale. E nevoie de majoritate, dar și de voință. Din 2000 încoace, comanda, executată eficient de tagma hrebenciucilor, a fost una singură: împiedicați să se exprime voința națională. Pentru asta distrugeți dialogul de substanță, aruncați în atenție priorități false, calomniați ideile și persoanele care îndrăznesc să conteste adevărul unic, zăpăciți sistemul de legi pentru a submina încrederea și a induce deznădejdea. În paralel, aderarea la organizația antinațională, antidemocratică și anticreștină denumită UE a dublat cercul de fier al neo-colonialismului economic. Speranțele nejustificate au fost înlocuite treptat cu amenințări pe față.

Ne aflăm într-un moment în care drogul începe să se disipeze, dar tot ne atacă. Am un criteriu absolut de evaluare al gradului de narcoză, criteriu despre care amintesc frecvent. NU există transfer de fonduri comunitare către România, există un transfer net de peste 6 miliarde de euro către UE dinspre România. Pe lîngă confiscarea surselor principale de venit ale națiunii de către străini, România își plătește torționarii direct, vărsînd de la buget, automat, o sumă infernal de mare. Dacă nici asta nu mai e dovadă că ne aflăm încă sub narcoză, cînd pe orice post TV ai muta nu se discută decît despre absorbție de fonduri, fără să se spună vreodată ce am fi putut face cu banii pe care i-am dat degeaba monstrului, bani pe care îi puteam folosi fără condiții.

O majoritate clară ar deranja, mai ales că mesajul, în parte transmis, în parte sugerat, este (nici nu poate fi altfel) unul național. Dar o majoritate clară care să și treacă la fapte ar produce turbare în cancelariile (eufemism pompos pentru cloace de intrigi, lăcomie și corupție) străine. Problema, pentru noi, stă în inevitabilitatea reacției de aici, a reacției noastre. Vor nu vor, le place sau nu, sîntem o națiune și nu vom rămîne cu capul plecat la nesfîrșit. Ne facem mult prea multe griji cu reacțiile colonizatorilor. E și asta o componentă a otravei pe care ne-o strecoară în minte, să nu uităm.

Din greșeală în greșeală spre victoria finală, se glumea amar. Se mai spune că o greșeală poate să o anuleze pe alta. Singura greșeală de acest gen la care pot spera în viitorul imediat ar fi ca mesajul de nevoie cu care se înfățișează USL să scape de sub control, greșeală necuprinsă în titlu, cum e și normal cînd scrii dintr-o țară aflată sub ocupație.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: