Monthly Archives: Septembrie 2012

„Moartea Oltchim reprezintă, la scară românească, o tragedie!”

Ilie Șerbănescu : Oltchim – patru adevăruri într-un cerc închis  (via Prioritate de dreapta )

„Dupa  propria expresie, preluarile ar urma sa se faca in numele poporului,  dar si cu bani poporului. Un fond, constituit prin subscriptie publica,  ar urma sa preia aceste active. In varianta unui asemenea proiect,  preluarea Oltchim ar avea sens. S-ar reconstrui, cel putin in aval,  intregul lant care asigura desfasurarea activitatii la Oltchim si  performanta acesteia. Mai mult, s-ar reconstitui o osatura de reinviere  macar partiala in distrusa industrie romaneasca.

Proiectul are  darul de a vehicula macar ca speranta ca ceva-ceva s-ar mai putea face  in cvasi-demolata economie romaneasca. Evident insa, daca statul roman  ar pune carul in pietre pentru asta si partidele si-ar uni fortele  intr-un asemenea scop si nu s-ar stradui dimpotriva, precum in prezent,  sa nu faca altceva decat sa raspunda presiunii FMI de a lichida tot,  absolut tot din ceea ce a mai ramas romanesc in economia din Romania.

Sa  atragem insa atentia ca acest lant de forta a fost distrus cu  prioritate de catre capitalul strain si ca acesta, prin agenturile sale  de vanzari si presiuni (FMI, Banca Mondiala si Comisia de la Bruxelles),  se va opune integral respectivei refaceri.”

Ponta e gol

Nimeni, nici un vrăjitor media sau de PR nu poate ascunde monstrul dezvăluit în spatele hlizelii lui Ponta. El și toată gașca afiliată au deraiat complet. Atît de clară, poate mai limpede ca oricînd, apare trădarea de țară în cazul Oltchim, atît de evident apare simplul adevăr că nu au de gînd să schițeze cel mai mărunt gest de apărare a interesului românesc, încît aproape nu mai are rost mascarada scuipăturilor veninoase către Diaconescu, Videanu sau care o mai fi. Cred sincer că nu au avut nici un moment intenția reală de a-l debarca pe Băsescu, totul a fost un show pentru fraieri (inclusiv unul ca mine), în vreme ce regulile trădării nu au fost suspendate nici pentru o secundă.

Ba, mai mult, Ponta arată că vrea să „scape” cît mai repede, să execute cît mai rapid și „eficient” ordinele venite din afară, el a închis, el a semnat un nou memorandum și a impus zelos respectarea unor termene inadmisibile pentru un guvern al românilor. Nu a vrut și nu vrea să păstreze Oltchim pentru statul român, nu e absolut nici o diferență față de Boc & co, dar Ponta îl cedează, nu Boc, să nu avem discuții.

Cupola UE (nu mai revin aici asupra detaliilor, dar o voi face) operează ca un grup criminal organizat, fapt cunoscut. Victimele, cum ar fi o țară ca România, nu au decît o șansă: eliminarea complicilor interni.

Există o singură concluzie cu privire la procesul „democratic” și la cel „electoral” pentru cine mai păstrează un mic număr de neuroni operaționali.

Cîtă ură împotriva lui Dan Diaconescu

Ponta-USL-A3 spumegă. De ce oare ?

Ursu-A3, etalon perfect, turbează. De ce oare ?

Ponta-impotentul, cel care face poante după ce vine în genunchi de la Barroso, cel care se hlizește cînd desanturile procurorilor cară români cu duba, el fiind ministru de justiție, Ponta care nu poate face absolut nimic, inclusiv în cazul de față – Oltchim, care acceptă diktatul FMI-UEist abject prin care statul român, proprietar și administrator pentru poporul român al Oltchim, nu are voie să exploateze o firmă profitabilă și strategică, acest Ponta absurd amenință violent pe un investitor ca oricare altul, vinovat deocamdată doar pentru că spune adevărul cunoscut de toți, anume că înstrăinarea combinatului e un act de trădare a intereselor românești.

Sînt dispus să particip imediat, cu cel puțin 100 de euro, la un fond care să împrumute Oltchim  pentru capitalul de lucru, cu dobîndă minimă și cu garanții favorabile. Chiar dacă voi pierde toți banii sau o parte din ei, nu-mi pare rău. Încerc măcar, acolo unde alt guvern trădător cedează în fața lăcomiei cinice a străinilor.

Poate Dan Diaconescu nu are bani, oricum riscă cel puțin cîteva milioane de euro care acum sînt gaj. Oltchim, sabotat începînd cu criminala vînzare operată de guvernul Năstase, cînd nu numai petrolul românesc a fost dat de pomană jegurilor din Austria, dar și o componentă vitală pentru funcționarea lui a fost făcută cadou bandiților, merită să ne batem pentru el în ciuda guvernărilor succesive de vînduți.

Oltchim e plin de datorii inventate, după tipicul început în anii 90 de criminalul Isărescu, sistem perfecționat cu trecerea timpului, dar e profitabil ca atare și vital pentru menținerea prețurilor multor alte produse cumpărate de toți.

Pînă azi, A3 se făcea că plouă, se ocupa la nesfîrșit de sulimanurile nulității MRU, de un fleac de 250 mii de euro pentru un protocol stupid, azi face spume, azi a descoperit că Oltchim e falimentar, de aia cică nu vin investitorii serioși. Păi, dacă tot nu vin cei serioși, ce mai contează, haimanalelor! Le e frică de popularitatea lui Diaconescu cînd maimuțoi lor nu numai că nu fac nimic, dar trădează pe față interesele românești. La ce ne trebuie guvern, uslist sau altfel, dacă fiecare guvern devine automat un ghem de căcăcioși tremurînd în fața, hai să nu ne ascundem, adevăraților lor stăpîni – străinii ?

Fidelii lui Ponta, primăvara

Subtitrarea (din usleză în română) discursului mobilizator e posibilă, dar improbabilă.

Ursul e strict protejat, omul nu

Ce vremuri de stupizenie lașă trăim !

Un urs omoară un om. Peste cîteva ceasuri, în aceeași zonă, atacă (dacă nu e același urs, atunci e și mai grav) o femeie și o rănește serios. Mai trece puțin și aflăm că un alt bărbat s-a dus la un spital din aceeași zonă după ce a primit, doar, o labă peste față și s-a ales cu zgîrieturi. Urs care a mai omorît cai și alte animale. Urs provenit de la o rezervație de vînătoare vecină cu satul în care a fost ucis un om, pe proprietatea sa.

Interminabile mestecări de vorbe la televizor. Vai, dar ce-o fi cu ursul, poate e turbat, poate e flămînd. Vai, să nu cumva să ne atingem de el, e protejat, trebuie aprobare ca să fie săltat și transportat în alt loc (!?). Doar 10 secunde, poate nici atît, pentru părerea unui localnic „trebuie să omoare jumătate de sat ca să-l împuște cineva ?”.

Nu se poate, omule! Doar bandele de măcelari ale lui Charles sau Țiriac pot să-i omoare cu zecile, pe domeniile lor, cu îmbuibații lor de rahat. Ursul e strict protejat față de tine, fraiere. Altfel reprezintă un trofeu pentru nobilime.

Iar tu, trăitor într-o zonă în care s-au perindat generații de oameni liberi, de ce nu ai pușcă ? Te atacă pe pămîntul tău, îți omoară animalele, pune mîna pe pușcă și apără ce e al tău.

Jegoșenia de ecologism parazitar a tîmpit masiv oamenii, îi timorează sistematic, alături de tot felul de alte imbecilități cu scop, cu alt scop decît cel declarat, desigur. Toate acestea se întîmplă la 2 zile după ce hlizitul Ponta, incapabil să protejeze averea românilor, dacă nu e chiar trădător de țară, anunță că idioțenia de partid pe care o conduce va lăsa/da cîteva locuri și pentru ecologiști, că așa se poartă în ueime, socialiștii se pupă cu ecologiștii. Eu aș da toate locurile, ce mai contează pînă la primăvară cînd, după ce se scutură de ei UNPR, după ce mai pleacă vreo cîțiva independent, se vor vedea cu un număr de parlamentari mai mic decît al fantomei PDListe. Sper, totuși, că locurile lui Hrebenciuc și Rus sînt asigurate.

Unde e speranța ?

(din 12 septembrie 2012 – o zi nefastă pentru națiunile europene)

„Am subestimat total fanatismul dumneavoastră, d-le Barroso, al colegilor dvs comisari și al băncii centrale ueuropene.

Ne dați de înțeles că, în vreme ce vă gîndiți că statul național ar continua să existe, acesta nu trebuie să mai dețină nici un fel de putere democratică, întreaga democrație trebuie îndrituită aici, sub ceea ce numiți metoda comunitară, ceea ce desigur înseamnă că doar comisia dvs nealeasă deține dreptul  exclusiv să propună legi, așa că nu vă cred cînd spuneți asta [că statul-națiune va continua să existe] și găsesc că multe din cele ce au fost spuse și făcute în ultimele zile prezintă o caracteristică foarte îngrijorătoare.

Mario Draghi s-a exprimat foarte clar intenția de a lupta pînă la ultimul plătitor de taxe german pentru a păstra țările mediteraneene în euro.

Îl avem, desigur, și pe premierul Italiei, care poate ar trebui denumit monstrul Mario, cel care a afirmat săptămîna trecută cum că se teme că democrația statului-națiune ar putea dărîma UE, așa că trebuie să ocolim democrația din statele-națiune și să transferăm toată puterea aici. Acolitul vostru Olli Rehn s-a aflat chiar azi aici îndrăznind să le spună statelor cînd să organizeze sau nu alegeri generale.

Și mă întreb, de unde vine speranța pentru cei ce cred într-o democrație a statului-națiune, cînd auzim că, dimineață, curtea constituțională germană a decis că ESM-ul (pactul de stabilitate monetară) e ok ? Poate că finlandezii vor spune că s-au săturat, poate că germanii, ca țară, vor spune nu vom mai continua să ne simțim vinovați și rușinați pentru cele făcute de generația bunicilor noștri și ne vom ridica pentru a ne apăra propriul interes economic. Nu știu, dar bănuiesc că cea mai bună șansă pe care o avem vine din partea Angliei, unde cererea pentru un referendum este acum mai puternică decît oricînd.

Și cred, d-le Barroso, că poporul britanic, auzindu-vă azi cum faceți apel ca UE să devină o putere globală, nelăsînd niciun dubiu că statele membre trebuie să se supună, trebuie să se supună la tot ce le spuneți, fie că sînt în nordul relativ prosper fie în sudul mai sărac, cred că aceste comentarii, această dictatură care se naște, se strecoară, va părea respingătoare pentru milioane de britanici, și cred că singurul lucru bun pe ziua de azi a fost că ați reușit să aduceți acel referendum un pic mai aproape.”

Democrația contra statului național

Observ, tot mai des, cum statului național i se opune democrația, cum aceasta devine dintr-o metodă de organizare a societății o condiție de existență a statului. Societate/stat ce ar urma să dea permanent socoteală în fața unui for nebulos, singurul care ar păzi, în mod misterios, criteriile de evaluare a „gradului” de democrație. For „inevitabil” exterior statului național.

A union for the citizens of Europe”, zice Barroso. Numai că eu nu sînt cetățean al Europei, eu sînt al statului român, stat care, tocmai pentru că îi sint cetățean și nu sclav, nu mă poate „transfera” altui stat, fie el și supra-stat. Nu o poate face nici măcar prin decizia majorității absolute a celorlalți cetățeni români. E o condiție implicită, la fel cum e implicit dreptul unui stat suveran de a ieși din orice tratat, alianță, uniune, etc din care face parte la un moment dat.  Contractul e numai între mine și statul recunoscut de mine, nu are nicio legătură cu majoritatea, deci cu „democrația” (redusă, de fapt, la ideea de vot majoritar, dezbaterea neavînd suport – după cum vreau să arăt). Fiecare cetățean e la fel de suveran ca și celălalt cetățean, nu formăm o societate pe acțiuni în care votul majoritar poate decide orice. De exemplu, nu poate decide renunțarea la suveranitate.

Faptul că afinități și interese comune ajută la apariția unui act constitutiv asupra căruia să cadă de acord o majoritate, impunînd (e drept) o constituție pentru toți locuitorii unui teritoriu, nu anulează esența oricărui act de acest gen, anume declararea suveranității ca o expresie a voinței fiecărui individ și care nu poate fi în nici într-un fel diminuată. Nu pot decide ca singur individ textul constituției, dar suveranitatea statului pe care l-am înființat astfel se răsfrînge asupra mea. Sigur că, din motive practice, avem de a face și cu un act de forță, dar la nivel de principiu statul respectiv există numai pentru că vine și confirmă suveranitatea individului. Din acest punct de vedere, constituția nu e un act flexibil, nu se supune interpretărilor.

Evident că statul respectiv nu apare din neant și că nu este întîmplătoare consolidarea statului modern pe temelia statului național. Dar conceptul modern de cetățean, cu drepturi naturale, pe care îl invocă și ueiștii, încearcă să țină cont de libertatea individului de a se recunoaște în statul din care face parte. Iar criteriul nu a fost și nu văd cum ar putea fi cel al gradului de democrație. Evident că nu construiești un stat pentru a-ți merge mai rău în el, cum nu-ți întemeiezi o familie pentru a fi nefericit sau o afacere pentru a pierde bani. Dar nici nu-l construiești pentru că vrei poliție, armată, drumuri, școli și fără stat nu le-ai putea avea. Ba se poate. Doar că nu ai avea coeziunea aceea „de-a gata”, care nu provine din… democrație. Coeziune pe care nu o întîlnești la imperii, iar lipsa ei, mai devreme sau mai tîrziu, duce la un singur rezultat, confirmat sistematic în istorie: destrămarea imperiului.

Noțiunea de democrație, cel puțin în varianta comunitaristă, dincolo de șantajul cu imaginea și alte prostii similare, ajunge să fie folosită (destul de perfid, recunosc) ca armă împotriva conceptului de stat național (ca expresie aproape universală a statului modern).

Există „contrargumente” la care mă pot gîndi – vezi cazul minorităților etnice – dar aici intervine existența și delimitarea unui teritoriu. La limită, dacă decid că rup contractul cu statul român, s-ar părea că aș fi îndreptățit la cotă parte din orice, inclusiv o bucățică de teritoriu. Doar că suveranitatea nu coincide cu dreptul de proprietate comun, tocmai pentru că suveranitatea e indivizibilă. Nici parlamentul nici referendumul nu pot hotărî altfel.

E absurd însă să mi se amintească de o „cetățenie europeană”, mult mai puțin legată de noțiunea clasică de teritoriu, deci o cetățenie teoretic mai apropiată de un principiu, dacă nu i se recunoaște actualei cetățenii naționale aceeași valoare de principiu. De fapt, cetățenia „europeană” ar sărăci individul, neaducînd nimic suplimentar în plan abstract, lipsindu-l în schimb de partea organică, manifestată prin apartenența (cu motivațiile interioare necuantificabile), poate în mare parte involuntară, însă plină de substanță, la o națiune.
.

De unul singur împotriva haimanalelor globaliste

În vreme ce la noi se bate apa în piuă cu stările, hăhăielile și milogelile Băsescului, în structura ilegală a „parlamentului” ueuropean începe un asalt diabolic la adresa existenței națiunilor captive în UE.

(Suveranitatea națiunii, consemnare de căpătîi în constituția României și rostul principal al existenței unei constituții, împiedică la modul absolut orice transfer permanent de suveranitate către o structură supranațională. Acesta este răspusul care trebuie dat netrebnicei intervenții a lui Schulz. După care se poate continua cu descrierea situației de fapt. Într-adevăr, alegerile pentru așa-zisul parlament ueist și prezența acolo în calitate de „parlamentar” ueuropean nu se pot justifica pe cale de interpretare a dreptului constituțional. Absența din această organizație ar ușura însă, în actualele condiții, operațiunea de desființare a statelor naționale prin lucrarea unei structuri ilegale, dar asupra căreia, datorită trădării majorității clasei politice din toate țările membre UE, nu se poate acționa decît din interiorul ei. Situație la fel de aberantă ca întreaga construcție ueistă, dar asta e. Așadar, Schulz nu are nici o cădere, legal sau moral, să întrebe ce caută Farage în bîrlogul infracțional pe care îl prezidează chiar dumnealui. Cu atît mai puțin în calitatea de președinte al adunării. Să observăm totuși, dincolo de orice partizanat, cu ce specimene avem de a face – Barosso, Schulz – și să ne îngrozim.)

Întrebare pentru cei 7,4 milioane

Dacă  în materie de opțiuni vitale pentru România (exemple: acceptarea pactului fiscal; neaderarea la euro văzută drept catastrofă, nu ca o șansă; continuarea vărsării de bani către UE cînd ni se închid explicit posibilitățile de a-i recupera) opiniile președintelui demis coincid cu cele ale stăpînilor occidentali care l-au impus împotriva voinței voastre, dacă mai coincid și cu cele ale taberei politice care a vrut să-l debarce mobilizîndu-vă în acest sens, să înțeleg că ar coincide și cu ale voastre ?

Joaca cu focul

Rămîn la părerea mea din vremea primelor revolte anti-Mubarak. Occidentul se joacă cu focul în lumea arabă.

Nu există revoluții controlate, nu poți anticipa ce vor aduce energii dezlanțuite pe o scară mult peste posibilitățile oricui de a interveni eficient.

Poate că unora le place sau le convine fierberea de acolo. Nu îi vor face față pe termen lung. Dominația occidentală se erodează cu fiecare intervenție, indiferent de care tip. Fie că stîrnesc ceva pentru a încerca să dea drumul controlat la presiune, fie că intervin pentru a stinge un incendiu, uzura crește, dronele nu văd și nu pot ucide în mințile și sufletele oamenilor.

Noii dictatori „democratici” pe care și-i dorește occidentul, eventual ramplasabili prin „alegeri”, nu au cum să țină capacul pe oală. Singura soluție „funcțională” se arată a fi cea din Irak – război între toate facțiunile. Într-o singură țară poate că ar merge, lasă-i și ajută-i să se omoare între ei. Într-o zonă atît de întinsă, cu tot felul de puncte strategice dpv militar sau economic, nu ține.

Deocamdată, erodarea dominației occidentale nu duce la apariția unui concurent, local sau din exterior, care să termine monopolul. Dar nici semn de forță nu se arată a fi. Schimbarea, cu sau fără ghilimele, dacă a fost premeditată în laboratoarele occidentului, a fost gîndită ca răspuns la o nevoie obiectivă, sesizată, evaluată chiar de către tehnicienii colonizatorilor.

În termeni istorici, ce vedem acum se numește declin. Occidentul nu și-l poate asuma. Dar ce imperiu a putut vreodată?

The truth is extreme

to make it moderate is to lie.

Drumul spre cel de-al 3-lea război mondial

Oltchim hăcuit la ordin străin = trădare de țară

Victor Ponta, Florin Georgescu, Chițoiu (nu mă obosesc cu prenumele), Pop (un dobitoc agresiv), Remus Vulpescu (un șarpe periculos) și alții, ale căror semnături și acțiuni îi pot incrimina, riscă închisoarea pe viață pentru acte de trădare. Nu este o exagerare și nu scriu cu ușurință aceste rînduri, cu atît mai mult cu cît am o opinie foarte bună despre Florin Georgescu, dar nu mai poate fi acceptată o capitulare atît de criminală.

Nu rezistă nici o „apărare” sub pretextul că așa dictează FMI, UE, regula nu-știu-care sau înțelegerea-lui-pește din vreo fițuică ueistă sau țidulă „acord” cu FMI.

Pedepsirea României prin dezindustrializare și raptul acelor capacități productive rămase nedistruse, programată din exterior și executată cu o perseverență demențială în complicitate cu tot felul de neaveniți din interior, trebuie să înceteze acum. Gata, aici se trage linia. Dacă prin cei cărora le-am încredințat administrarea averilor naționale pierdem din nou, sîntem deposedați din nou, într-un mod aproape ostentativ, atunci cei direct responsabili trebuie să știe, să fie convinși că vor fi pedepsiți cu aceeași măsură. Șmecheri, boi sau lași, vina le va fi egală.

Iar noi, proștii (fără ghilimele) care nu facem nimic, nici cînd mai știm cîte ceva despre rostul și funcționarea sistemului colonial UE-FMI, efectele oricum le simțim toți, să nu ne mirăm și să nu ne văităm degeaba. Avem dreptul să cerem socoteală guvernanților, avem dreptul să ne apărăm de tîlharii străini, avem dreptul să ne recuperăm averile țării, niciunul dintre aceste drepturi nu dispare, efortul însă trebuie să vină și de la noi, nu numai printr-un vot tot mai lipsit de semnificație. Sigur, e posibil să dispărem ca națiune, mai probabil însă vom reacționa, la un moment dat, violent. De nevoie. Nu e stupid să așteptăm pînă vom ajunge cu spatele la zid ?

Apropo de zid… retrimit la titlu pe cei vizați.

Coabitare

Referendum pentru ieșirea din UE

Sînt oare singurul care gîndește astfel ? Nu cred.

Doresc organizarea unui referendum prin intermediul căruia opțiunea părăsirii organizației să poată fi prezentată, dezbătută și activată.

La ora actuală, consider că niciun partid parlamentar nu reflectă și nu reprezintă voința unei posibile majorități a cetățenilor români care ar sprijini acest demers. Mai mult, afirm că niciun partid parlamentar nu este dispus să ia act de existența unei asemenea opinii.

Niciun sondaj de opinie sau orice altă formă de investigație sociologică nu se poate substitui exprimării suveranității poporului român. A venit vremea să cîntărim și să reevaluăm starea României după 6 ani de apartenență păguboasă într-o organizație care se manifestă tot mai ostil față de interese românești vitale. Cum nu pare posibilă exprimarea pe cale parlamentară, singura variantă rămasă ar fi cea a unei inițiative populare care să conducă la un referendum național. Ocazie ce ar permite o dezbatere de amploare, dezbatere evitată în mod suspect în acest moment, în ciuda unor evenimente de mare gravitate care au afectat și amenință în continuare foarte serios atît suveranitatea cît și integritatea teritorială națională.

Operațiunea „Mica speranță”

Prieteni, parteneri, aliați… vezi să nu !

But even today, the governments of Greece, Romania, Slovakia, Spain and Cyprus see things entirely differently.

But why do these countries in particular hold back from recognizing Kosovo? In July, Kosovo’s President Atifete Jahjaga said it has nothing to do with Kosovo itself, but with countries’ own domestic politics.

She might be right. All five countries withholding recognition of Kosovo’s independence have strong minorities within their own borders and fear they, too, might seek independence. ( Kosovo question still divides EU )

––

UEa Merkelei nu va păstra niciun statu-quo teritorial, nu este construită pentru așa ceva, dimpotrivă. Oficina DW nici nu se obosește să constate existența unor minorități mult mai babane în propriile ogrăzi – Germania, Franța, Marea Britanie, Suedia. Nici țările respective nu vor fi scutite de la destrămare, dar mai încolo. Acum a venit vremea proștilor, a țărănoilor. Din cauza asta, tot prin gură germană, i se cerea Greciei să-și vîndă insulele, de asta se așteaptă falimentul Spaniei, de asta a fost sfîrtecată Serbia.

Probabil aici se află secretul nu prea bine ascuns al fanatismului cu care este susținut Băsescu împotriva oricărei evidențe sau logici. Americanii (cei de mai există altfel decît unelte pentru sorosii de tot felul) nu vor ține partea unor mărunței împotriva Germaniei și a forțelor globaliste ce o zidesc în centrul mausoleului în care va fi îngropată alături de națiunile europene. Sau o vor face doar dacă vor primi semnale suficient de puternice că se va lăsa cu război adevărat și cu prăbușirea oricărui echilibru strategic.

Pînă atunci, să băgăm bine la cap că Germania Merkelei și cu maimuțoii ei din UE ne sînt dușmani. Nu noi am vrut așa ceva, nu noi i-am provocat, nu noi i-am atacat în vreun fel. Hitler, Merkel, tot un drac.

Să ne pregătim de tot ce poate fi mai rău. Pentru că șovăitorii temători de umbra lor nu ne vor apăra cu poanta scremută, cum nici potrivirea de nume cu un om providențial la vremea lui nu reprezintă nimic, dacă am ajuns din nou tot pe drumul de fiere al diktatului.

––

Ha, ha. Pe cuvînt de onoare că nu aveam habar de știrea asta cînd scriam rîndurile de mai sus:

Barak told IDF to consider Greek island purchase

Ne-am fi scos dacă aveam mai multe insule, dar am avut doar una și am făcut-o cadou. Așa că trebuie să parcelăm Ardealul, nu? Aștept cu nerăbdare răspuns USList, PDList, UDMRist, ș.a.

Că mi-e pușca hultuită
Și mi-e ghioaga țintuită
Și mi-e inima-ncolțită…

Trebuie oprită plata taxei către UE

Bugetul pe anul 2013 nu trebuie să mai cuprindă la capitolul cheltuieli birul trimis organizației antinaționale UE.

La limită, s-ar putea transfera cel mult o sumă egală cu banii „absorbiți” în anul anterior și o sumă echivalentă cheltuielilor cu acele posturi din birocrația ueistă ocupate de români.

În aceste vremuri de criză și austeritate tot mai pronunțată, „creditarea” netă a monstrului ueist, pe care România o face an de an începînd cu 2007,  nu are nici o logică. Creditare e un fel de a spune, acești bani sînt pierduți. Peste 6 miliarde de euro, net, cu care România putea cumpăra cel puțin 2 bănci de calibrul BCR sau putea rezolva toate problemele de recapitalizare, restanțe sau datorii ale firmelor proprietate de stat.

Pe lîngă rezerva valutară disproporționată care atîrnă ca un balast, în loc să fie plătite din ea acele credite scadente luate cu dobînzi oneroase, mai sîngerăm și prin această taxă abjectă dată mafiei instituționalizate a UE. Rezerva valutară, în bună măsură ținută gaj în străinătate, precum ostaticii trimiși la înalta poartă altădată, depășeste cu mult taxa către UE, dar aceasta din urmă reprezintă categoric bani aruncați, pierduți.

Chiar sîntem cretini ?

Prime Minister Viktor Orban said in a video message on his official Facebook page that Hungary could not accept pension cuts, the elimination of a bank tax,  fewer public employees and other conditions in exchange for an IMF loan that other officials have said could be about €15 billion ($18.9 billion).

The IMF’s list of conditions, Orban said, “contains everything that is not in Hungary’s interests.”

link

Pe surse

Grupul de incursiune indubitabilă în interacțiunea inefabilă (Giiii) avertizează, în urma unor laborioase investigații insondabile în care au fost depășite insurmontabile invariabile din imaginarul imprevizibil, că

în ciuda opiniei comune, dar facile

Rus nu este agentul Rusiei, Ungureanu nu este agentul Ungariei și Neamțu nu este agentul Germaniei.

Orice alte permutări nu au fost investigate cu rigurozitatea cunoscută, drept pentru care Giiii nu-și asumă și nu recomandă concluzii pripite. Odată permutările epuizate, după ce vor fi analizate aranjamentele și combinațiile, Giiii s-ar putea să revină cu noi.

Începe sau nu războiul ?

Șeful statului major general american s-a exprimat destul de sec, dacă Israelul atacă Iranul o face pe cont propriu, iar SUA nu pot fi puse în fața faptului împlinit și transformate în complice la un act de agresiune.

La cîteva zile, după un moment de panică în guvernul lui Bibi, iată că și-au activat, la disperare aș zice, pe unii mai fideli, mai docili, mai mititei însă, mă refer la acel experiment multicultural extrem botezat Canada, care s-a trezit că trebuie să rupă relațiile diplomatice cu Iranul, pentru că ar reprezenta o „amenințare la securitatea globală” și ca un răspuns la „ostilitatea Iranului față de Israel” (!?). Ei, nu mă-nnebuni, neicusorule !

Nu prea se compară niet-ul șefului militar al forțelor SUA cu zvîcnirea guvernului din care face parte individul din fotografie (hai că oricare dintre miniștrii noștri de externe, surpins în chiloți, scobindu-se în nas cu degetele de la o mînă, în timp ce o folosește pe cealaltă pentru gesturi obscene, tot ar arăta mai demn decît măcelarul respectiv).

Totuși, mișcarea e aproape fără precedent, exagerată chiar pentru o țară ca Canada (cacofonie acceptată?).

Aș înclina spre interpretarea conform căreia se aruncă astfel un colac de salvare guvernului bibiesc, aflat într-o situație tot mai delicată în propria țară.

Dar nu se știe niciodată, iar vremuri mai tulburi ca astea de acum sînt greu de găsit.

Nu ne știți voi viitorul, janghinelor !

Scriam cu cîteva postări în urmă despre  revenirea la „normalul” în care ar trebui să aducem ode perfecțiunii ueiste. Alaltăieri, prin intermediul televizorului, am primit o flegmă în ochi exact de acest tip, de la musiu Blănculescu. Zice așa. România a fost, este și va fi un stat vasal, România a fost, este și va fi doar piață de desfacere. În plus, de acum încolo trebuie să acceptăm amestecul de la Bruxelles ca pe un fapt, ați ghicit, normal.

(după necesarul… ba pe-a mă-tii!..)

Avem de a face cu o multiplă minciună. Nu am fost întotdeauna vasali. Acum sîntem colonie, adică sensibil mai rău decît un vasal (care poate fi doar cu numele), de aia i s-a și cerut să avanseze cuvîntul-temă. Nu am fost întotdeauna piață de desfacere, ba, mai nasol pentru mincinosul cu mesaj teleghidat, Ceaușescu, precedentul istoric cel mai apropiat, a fost lichidat în special pentru că devenisem o anti-piață de desfacere, cu pretenții la o felie din piețele altora.

Cel mai sinistru, dar și penibil, sună „verdictul” conform căruia așa ne va arăta viitorul. Nu, așa doresc unii, iar demersul unui mestecău de vorbe comandate stîrnește doar o acută senzație de greață. Ca să nu amintesc despre ura pe care ne-o poartă stăpînii ce transpare din mizera încercare de demoralizare (ca să ridic găunoșenia la mai mult de o scrîșnire înveninată, deși nu merită).

Nu numai că nu sîntem condamnați la un statut de servitori, dimpotrivă, ar cam fi cazul să distingem în înverșunarea rea, transmisă prin tot felul de agenți de influență (sau tembeli cu creierul bine frecat, diferența nu merită dezbătută), frica față de răspunsul românesc. Cu toții știm sau intuim că nu au ce să ne facă, dacă va exista o reacție unitară și suficient de bine conștientizată în materie de scopuri, limite și metode.

Mai mult, a venit categoric vremea să aruncăm la gunoi scîrboasa, insidioasa condiționare sub imperiul căreia ne-am aflat ani de zile. Astăzi, aproape nimeni nu mai crede în uepovești frumoase, majoritatea înțelege că doar șantajul și amenințarea operează în marea minciună UE. Așa este. Să o spunem atunci răspicat ! Iar în secunda următoare să începem să observăm că în spatele șantajului și amenințării nu există o forță reală. Da, ne pot face probleme, mai ales pe termen scurt, dar atît. Odată desprinși din lațul odios, vom fi mai liberi și mai prosperi. Altfel rămînem blănculești, un „blestem” în care nu avem de ce ne complace.

Guvernul nu vrea să păstreze Oltchim pentru România

E clar. Un nou act de trădare al interesului național din lunga serie a dezindustrializării și deromânizării (acolo unde se mai păstrează capacități de producție) comandată din exterior și executată cu umilință în interior.

Preaplecați în fața jefuitorilor străini, nu e nici o diferență față de ceilalți trădători care i-au precedat. Toate bîlbîielile și încercările de prostire pe față nu contează, guvernul nu are voie să avanseze niște sume mici de bani pentru capital de lucru și pentru răscumpărarea rafinăriei de la Pitești, condiții necesare funcționării profitabile (rafinăria, aflată acum în proprietatea bandiților de la OMV, e parte a unei structuri integrate – împreună cu Arpechim și Oltchim – și a fost legată prin conducte de Oltchim din start tocmai pentru că a existat o logică productivă clară; rafinărie închisă acum de OMV).

FMI interzice guvernului român să-și gospodărească proprietățile deținute în numele națiunii române, adevăratul proprietar, iar guvernanții se execută invocînd acest diktat ca și cum responsabilitatea lor ar fi zero.

Pentru că m-am plictisit de canalii, trădători și imbecili, afirm răspicat că deja nu se mai pune problema naționalizărilor cu despăgubire. Va trebui să confiscăm toate capacitățile de producție de la toți gangsterii planetari care s-au năpustit asupra țării.

Cît despre noua guvernare „patriotică”… m-am lămurit.

Calea „americană” a agoniei

Bani calpi generați fără limită de o bancă nesupusă vreunei supravgheri naționale, vampir ce se va hrăni din imaginea de economie funcțională pe care prostul de rînd german ar trebui să o mențină veșnic așa, cu mult peste puterea reală a economiei adevărate, aia în care se muncește concret, în care se fabrică obiecte palpabile și se utilizează resurse din universul fizic, nu cel imaginar al speculatorilor financiari.

Cu 6 zile înaintea deciziei curții constituționale germane, care în mod foarte probabil va încălca constituția lor și va termina suveranitatea germană odată cu stabilitatea financiară (a Germaniei) pe termen lung, Mario Draghi ne anunță că euro e ireversibil. De ce oare îmi vine automat în minte imaginea lui Adolf Hitler (același număr de litere în nume și prenume) ascuns în bunker într-un Berlin asediat de ruși mutînd divizii imaginare pe hartă, acaparat de nebunia disperată a unei victorii imposibile.

Amînarea va fi obținută. Pentru cît timp ? Nu se știe. Observam însă în discursul bancheropodei cum „termen mediu” a devenit un orizont de timp aflat undeva spre sfîrșitul anului 2013. Mda.

Șomajul va fi cel puțin la fel, creștere economică ioc, perspective zero. Euro e ireversibil. O fi, dar nu te poți șterge eficient la fund cu el și va deveni obositor să te duci cu roaba de euro ca să cumperi suluri de adevărată hîrtie igenică.

Deocamdată, Germania va fi legată cu bolovani de picioare, cel mult în favoarea unei oligarhii desțărate, bramburindu-se orice discuție normală despre ieșirea reală din marasm. Trebuie să fii bancher tîmpit să speri într-o reașezare, în jos, relativă, prin intrarea într-o criză și mai dură după ce China va încetini motoarele dramatic. Să speri că prin asta puterea ta va fi amenințată mai puțin. Altceva nu se schițează. Iluzia puterii virtuale financiare, singura care trebuie menținută cu orice preț, domină în continuare psihicul bancheropod. Supușii pot să mai sufere, cred ei, mai există rezerve de suportabilitate. Amăgirea de breaslă dominantă, necontestată, va duce inevitabil la prăbușire.

De ce așteptăm să ne cadă-n cap grăsanii ăștia proști de lacomi în loc să-i scuturăm preventiv ?

Gangsterul M. Draghi vrea să pună zegrenii germani în fața faptului împlinit, le comunică, precum Băsescu din fața garajului, ce s-a decis peste capul lor și al nemților (doar nu credeați că românii ar fi singurii călcați în picioare). Oare nemții obișnuiți au chef de plimbare prin jurul… știu ei ce traseu să aleagă sau vor rămîne pasivi, îmbrobodiți, poate o parte legănați în iluzii imperiale ? N-are mare importanță, scadențele grave vin, cu 3 luni sau cu 1 an și 3 luni de amînare nu rezolvi nimic.

Concluziile

(din emisiunea 100 de minute3 septembrie 2012)

Ilie Șerbănescu: Băieții ăia din occident au călcat în picioare… povestea pe care o tot pun pe tapet, povestea asta cu democrația, ei au dovedit că sînt mai rău decît sovieticii, sovieticii… au făcut în numele dictaturii, ăștia fac povestea asta în numele democrației, e ceva abject, ceva abject, să fie foarte clar… Băieții ăștia n-au cizme, au pantofi  subțiri, asta-i singura deosebire. În 46, tot așa, au cîștigat partidele istorice, n-a contat, s-a impus un alt partid în care puterea străină s-a bizuit. Despre asta vorbim.

Nu văd nici o deosebire, aceeași presă care pînă acuma a contribuit, aceea din occident, vine acum și cîntă prostii, că stai puțin, să vedem, că nu-i chiar așa, ne mai schimbăm… ce să schimbi, au călcat ca pe o gînganie și s-a terminat. Din punctul de vedere românesc ar trebui să fie foarte clar, n-ar trebui să ne mai afumăm, dar văd foarte mulți că se aburesc în continuare, s-aburesc ei pe ei, că altfel n-are cine să-i aburească.

Mircea Coșea: Noi, ăștia de o anumită vîrstă, trăim o deziluzie extraodrinară…

Alessandra Stoicescu: Coabitarea ar fi posibilă doar dacă ar exista interes pentru România, or dintr-o tabără s-a văzut clar că nu există, pentru că România a fost denigrată…

Petre Roman: A fost îngenuncheată

I. Șerbănescu: Doamnă, n-a fost decît tratată cu ceea ce este ea, o colonie, mă străduiesc de 5 ani să spun acest lucru.

Mircea Coșea: De ce cei din exterior au procedat așa ? Da, sînt de aceeași părere cu domnul Șerbănescu de mult timp, am și scris lucrul ăsta, pentru că ăștia sîntem, nu putem cere mai mult, pentru că sîntem o țară aflată într-o situație de neocolonialism, pentru că n-avem capital autohton, pentru că sîntem legați de o metropolă 70% cu importul și exportul, pentru că nu ne valorificăm în interes propriu resursele, pentru că nu trăim decît din împrumuturi. … Nu putem să avem nici un orizont de timp, nici o expectație pozitivă, toată populația asta e stresată în așteptarea a ceva ce nu se vede.

A. S. … cei care ne-au colonizat, șefii noștri de acolo…

M. Coșea:  Nu sînt șefi, doamnă, sînt stăpîni.

A.S. …de ce au hotărît că România, colonia România, trebuie să fie condusă de Băsescu… ?

I.Șerbănescu: Au de luat un tain de aici.

M. Coșea: Doamnă, dumneavoastră vedeți că Bulgaria e o țară cu succese, între ghilimele, de ce ? Că-i săracă, nu mai are ce da

I. Șerbănescu: Sigur.

M. Coșea: nu mai are nici sare, nu mai are nici poștă, nu mai are nici cupru, n-are nici aur, n-are nimic și atuncea lucrurile merg „bine”. Dacă e ceva de luat de aici trebuie să existe o presiune  și presiunea am văzut-o acum. Poate să zică oricine ce-o zice, că sîntem nostalgici, că sîntem orice, trebuie să vedem lucrurile în față, ne-am întors la o epocă pe care credeam toți că am depășit-o, este epoca sovrom-urilor, numai că acum se cheamă altfel, adică a societăților mixte sovieto-române prin care se lua tot din România.

A. Stoicescu: Deci să spunem lucrurilor pe nume, lucrurile acestea au fost decise acolo pentru că pe masă mai sînt lucrurile care mai sînt valor… acele bijuterii pe care le mai are încă România, și cine vroia să le ia știa că le ia de la un singur om… asta îmi spuneți?

M. Coșea: Doamnă, zilele trecute s-a refuzat mărirea capitalului social la Hidroelectrica, s-a coborît valoarea, și cine este principalul, care licitează pe primul plan, o societate din Germania. Sînt lucruri pe care trebuie să le punem cap la cap. De ce să nu ne uităm la ele, de ce să ne uităm numai la lucrurile astea de suprafață…

I. Șerbănescu: Doamnă, să fie foarte clar, americanii așteaptă șisturile, nemții așteaptă Hidroelectrica și ungurii Ardealul. Asta este clar, fără brizbrizuri și parbrizuri.

M. Coșea: Dacă nu se spun lucrurile astea de către cineva, chiar dacă o să fim condamnați de nu știu ce… dar lucrurile astea trebuie spuse, e evident că sîntem în situația în care putem pierde lucruri vitale pentru țara asta.

N-am ajuns încă la o întrebare pe care eu mi-o pun și nu am răspuns, cei de la Bruxelles dau dovada că guvernul Ponta este un guvern care nu va ceda, nu?

I. Șerbănescu: Eu nu am decît indicii că el cedează la tot, a început făcîndu-se preș în fața FMI-ului, păi toate nenorocirile economice vin de la programul FMI. Vine Ponta și zice că ăsta este cel mai bun, îl vom continua. După care s-a dus la Bruxelles cu părerea lui și a venit cu părerea altora. Eu mă întreb altceva, cu ce s-a legitimat guvernul Ponta ca fiind un pericol pentru ăia ?

M. Coșea: Exact, asta mă întreb și eu. Și cu ce domnul Băsescu, ce garanții a dat că se va întîmpla ceea ce vor ceilalți.

I. Șerbănescu: și pe care nu le-ar fi dat domnul Ponta ?

M.Coșea: Exact. … Dacă domnul Băsescu nu mai are puterea, pentru că guvernul este cel care face reglementările astea, pentru privatizări sau altceva, de ce acest guvern nu a putut să intre într-un dialog, să zicem, între ghilimele, constructiv cu UE, ce garanții n-a putut să dea ?

I.Șerbănescu: Hai să nu ne mai amăgim, comisia de la Bruxelles este o biată agenție de vînzări a marilor corporații vest-europene. Asta face, nu face altceva decît să toace interesele marilor corporații.

Cum văd eu chestia cu Schengen-ul, nu va lăsa UE, respectiv cu Germania în frunte, 2000 și ceva de kilometri de graniță exterioară a UE pe mîna, economică și de emigrare, românilor. Această chestiune este întîrziată special pentru a aduce aici polițiști și vameși europeni. … Dar chestiunea nu-i așa simplă, de ce i-ar aduce aicea și nu i-ar aduce și în Scoția? Pentru că Scoția nu ar accepta. Și se așteaptă așa, să se ajungă la disperare, că proștii ce să facă, stau acolo în mocirlă și mai ridică și ei capul și-atunci le pui talpa și-i bagi în noroi.

Soft language

Sunt sătul de Europa!

(Un alt articol din Tricolorul – preluat de pe un blog? – cu care rezonez. Deci se poate.)

Si nu pot sa o repet destul: m-am saturat! Sunt satul de ipocrizia unor asa zisi domni, care ne tot invata de cateva decenii incoace cum trebuie sa traim. Sunt satul de valorile lor, pe care ei ni le impun, desi nici macar ei nu le respecta. Sunt satul sa mi se spuna ca modul in care au trait parintii, bunicii, stramosii mei, este gresit, ca Dumnezeul meu este gresit si ca tara mea nu este a mea.

Sunt satul sa vad tigani burtosi petrecand in curtile manastirilor, doar pentru ca asa vor ei. Sunt satul sa le tolerez excesele, mizeria, si sa privesc cu dezgust in alta parte, pentru simplul fapt ca si ceilalti o fac.

Sunt satul sa ii tolerez pe tigani cu furturile, inselaciunile, infraciunile lor de tot soiul, pentru ca Europa imi spune ca trebuie sa o fac, in timp ce Europa (prin vocile parlamentarilor) emit legi care cer renegociere tratatului de aderare al Romaniei, in asa fel incat ei sa poata expulza tiganii dupa bunul lor plac.

M-am saturat sa vad cum trebuie sa ne justificam toate deciziile politice interne unor politruci trimisi de Bruxelles, pe care, printre altele, tot noi ii platim. Tot noi ii tinem in fotoliile lor moi, cu salariile lor de mi de Euro si cu scutirile lor de taxe. Si asta doar pentru a veni si a ne predica valori, pe care nici ei nu le respecta.

Eu de ce sa platesc taxe, daca ei nu o fac? Cand am ajuns eu sclavul lor? Cand am acceptat sa ii urc pe acest piedestal, pentru a le asculta apoi minciunile?

Sunt satul sa ii vad cum accepta amestecul guvernului maghiar in Romania, cum il preaslavesc, ca pe o valoare a multiculturalismului, in timp ce eu, care vreau doar tara stramosilor mei, sunt infierat ca xenofob. Sunt satul sa fiu pus la perete de oameni platiti si din taxele mele si sa fiu obligat sa asist cum altii sfasie trupul Romaniei, pentru care bunicii si strabunicii nostri si-au lasat sangele si chiar oasele.

Asa ca, domnilor europeni, eu vad doar urmatoarele posibilitati:

Ne acceptati asa cum suntem, cu bunele si cu relele. Atata timp cat ne acceptati banii, care va platesc salariile si va mentin stilul aristocrat de viata, taceti din gura, ingenunchiati in fata acestui popor si multumiti-i.

Renegociem trataul de aderare. Acceptam sa ne trimiteti tiganii inapoi, dar nu va mai platim nici un ban. Ne vrem minele, petrolul, pamantul, pe care vi l-am daruit, inapoi!

Iesim din UE! Terminam acest balci, si aceasta mascarada infecta. Parasim odata pentru totdeauna aceste pseudo-valori si ne intoarcem la valorile parintilor nostri. Uitam de multiculturalism odata pentru totdeauna si ne aducem aminte de ce am rezistat ca un neam crestin-ortodox la rascrucea dintre atatea imperii si ne indreptam din nou coloana. Si ne vrem minele, petrolul, pamantul, pe care vi l-am daruit, inapoi! (De pe Agonia Natiunii)

––

În vremea asta, România supărată scandează pe la garduri de nunți boierești, unde beizadelele protejaților imperiului ueist se lăfăie în luxul permis de cota de pradă pe care o rețin, ca slugi plecate, din complicitatea la jaful la care e supusă țara. Doar o notă de subsol. Nunta e nuntă, problema sînt nuntașii cînd revin „în civil”. Aristocrația nouă își consolidează statutul. De neinvidiat.

––

Tot îmi place ceva, prezența lui Paul de Hohenzollern la evenimentele din familia Băsescului. Așa de mult îi oftică pe regaliștii de doi bani aciuați pe la A3 încît pe mine, evident, mă binedispune. Apropo, într-o imposibilă restaurație, moștenitorul legitim al dinastiei Hohenzollern din România ar fi chiar acest Paul. Iar regaliștii Mișului (celălalt) știu bine asta.

Cercul închis

„Întâlnirea cu liberalismul  clasic din scrisul luminos al unor gânditori ca Andrei Pleșu sau  Horia-Roman Patapievici… m-au edificat asupra caracterului  pernicios al etnocentrismului”: citat din „apărarea” lui M. Neamțu – neo-fascistoidul care se screme să încropească ceva (sau un partid) – articol apărut la DeCeNiuzul lui Chireac cel „antibăsist”, articol preluat integral și necritic în Tricolorul lui Vadim.

Neo-dreapta lui pește, antinațională, antiortodoxă, pro globalistă. Perfectă.

Mărturisirea transpirată, fricoasă, penibilă se poate citi aici: Mihai Neamtu povesteste cum s-a DESPRINS de ideile LEGIONARE

PRM nu prea mai reprezintă nimic. După cum se arată poate ajunge și mai rău. Ar fi păcat. Ce naiba nu se pot limpezi odată, să-și aleagă drumul lor, cu orice risc. Frecușul cu papagali  teleghidați, „de dreapta” sau „de stînga”, nu duce decît la o pagubă garantată.

Cît despre alternative politice… vai de noi !