Monthly Archives: Octombrie 2012

Ca să vezi…

Se zumzăie tot mai insistent pe tema existenței unor resurse materiale (gaze, petrol, minerale) foarte bogate pe teritoriul României (inclusiv zona maritimă exclusivă). De mirare nu ar fi, structura geologică și „semnele” obținute prin investigațiile făcute de-a lungul anilor arată că există această posibilitate.

Nu comentez dacă anumite discuții pe marginea subiectului au rost de îmbrobodire, de trezire de speranțe ulterior dovedite ca nejustificate, etc.

Pun doar întrebarea logică. La ce ne-ar folosi existența respectivelor resurse dacă statului român, singurul reprezentant al națiunii în condițiile absenței totale a companiilor cu capital românesc, i-ar reveni doar un procent mic din profitul posibil de realizat ? Da, știu, s-ar vorbi din nou despre păguboasa (lipsă de) perspectivă a lui „mai bine decît nimic”, ar reveni povestea idioată a locurilor de muncă create de companiile străine care ar urma să exploateze resursele.

Aritmetica însă se va încăpățîna să arate că ar fi mult mai profitabil să exploatăm și să prelucrăm noi resursele. Experiența și logica simplă ar arăta că s-ar obține mult mai multe locuri de muncă, mai bune, că ar fi mai numeroși cei cu grad ridicat de educație, necesari pentru poziții de concepție și organizare, că nivelul de așteptare, înțelegere, implicare al unor oameni pregătiți și conștienți de rolul și importanța lor ar ajuta la stabilizarea și întărirea societății pe ansamblu.

Dacă am sta pe un munte de bogății naturale și am fi doar un teren de descopertare, o mină, un puț de extracție la care se conectează ventuzele străine nu ne-ar fi în mod necesar mai bine.

Olandezii întreabă și ei unde este aurul

In a petition the citizens committee demands “full openness on the quantity and storage location of the Netherlands’ physical gold, and on the extent and nature of the gold claims.” – cer transparență totală cu privire la cantitățile, locurile de depozitare și cu privire la extensia și natura pretențiilor asupra aurului (menționam despre suspiciunea conform căreia isăreștii au vîndut de mai multe ori, la clienți diferiți, același aur, bazîndu-se pe faptul că aproape nimeni nu vine să ridice aurul fizic, mulțumindu-se să dețină dreptul de proprietate – hîrtie inutilă după cum se observă din șirul de scandaloase escrocherii bancherești al ultimilor ani).

Netherlands’ Citizens Group Demands Central Bank Reveal Location of Country’s Gold Reserves

„So now I have contaminated the brain with the java stuff like interface, class, constructor, method, object things I already knew from a dozen other languages just to create my own brilliant android app, and now what? Try to play with some examples to get a feel and what do I see? First zillion lines about the copyright in my way, and then: import shit, import more shit. Then the first actual line of code: new public class main extends activity implements renderer something like that. Allright. Do I now have to learn all classes and methods and the whole tree with all branches. How am I supposed to use a function if I don’t know of it? Don’t know where it is. Just adding two numbers takes me a ten year course to get that done. I can’t even write my own function because the ingredients are hidden somewhere in the tree.” (semnează  cineva cu bine alesul goal oriented programmer – într-un comentariu de pe un site obscur)

Perfect adevărat. Dogma e la fel de cretină, la fel de hotărît îndreptată împotriva eficienței individuale (cea necuprinsă grupului care aderă la dogmă), la fel de parazitară în toate domeniile. De asta va pieri modelul occidental, decăderea și închistarea în plan intelectual sînt fără precedent.

USLiști tîmpiți ?

Oare chiar nu înțeleg sau acesta le este planul ?

O condiție absolută pentru a putea fi luați în calcul, fie și pentru poziția de rău mai mic, stă în loialitatea lor față de republică.

Oficina principală de propagandă pro-USL dă pe afară de regalism. Ministrul liberal(USL) al armatei forțează trupele române să prezinte onorul trădătorului de țară Hohenzollern. Trădător ale cărui acțiuni au lovit direct și în modul cel mai dur exact în armata română a timpului, lăsată fără posibilitate de reacție în fața inamicului, rămas inamic în absența unui armistițiu concret, negociat și semnat de ambele părți. În consecință, printr-o acțiune unilaterală, între 100 de mii și 170 de mii de militari români (depinde cum calculezi) au pierit sau au luat drumul Siberiei, după capturarea de către „aliatul” care nu exista nici măcar pe hîrtie. Perfect degeaba, în urma unui act abject de trădare a interesului românesc, complotiștii regali știind prea bine că armistițiul concret, negociat de guvernul lui Antonescu, s-ar fi semnat în decurs de cîteva zile. Acestea au fost faptele, acestea au fost consecințele actului comis de Hohenzollern și orice speculații de tip „dacă nu s-ar fi acționat astfel…”, nu numai că prezintă un grad ridicat de stupizenie, dar sînt cusute cu ață albă cînd ținem cont de contextul vremii, informații suficiente sînt bine cunoscute astăzi.

Credibilitatea USL în privința menținerii republicii se apropie de zero, ca să nu amintesc cît de ofensatoare este o acțiune de tipul celei petrecute de ziua armatei pentru cineva care nu își învață istoria de la A3.

Ce riscă USL ? Doar unul ca mine tot nu ar vota cu răul, mic sau mare (mi-am plătit imunizarea cu destulă dezamăgire). Riscă o mobilizare contra lui, de partea, probabil, a PPDDului, oaste de strînsură, rostogolită la înaintare într-o improvizație pestriță, dar care nu poartă pecețile stricăciunii profunde ce macină, pare-se iremediabil, tentaculele triadei, recompusă acum în binomul-blestem. N-or fi (și nu sînt) toți usliștii dispuși să dea, cu adevărat, o lovitură de stat, eu însă m-am săturat de batjocura pro-regalistă (cu atît mai mult cînd e pro-Hohenzollern), comandată și întreținută interesat. Faptele vorbesc și  tonalitatea lor devine tot mai îngrijorătoare.

Mai brutal spus, USL o fi lovit de tîmpenie, dar să nu creadă că, fie și sub cea mai grozavă amenințare, un român cu ceva scaun la cap ar putea vedea în Hohenzollerni o „salvare”, o variantă măcar menționabilă.

„Aiasta nu se poate!” – singurul răspuns pe care îl poate da orice autoritate constituțională, în numele poporului suveran, din republica România acestor intrigi și sforțări tot mai deranjante. Iar dacă nu sînt capabili să-și curețe propria ogradă de partid, guvernamentală sau propagandistică de coloana a 5-a a monarhiștilor, atunci cu ce pretenții se tot vîntură în fața publicului. Republica reprezintă realitatea (inclusiv legală) a țării, abuzurile pro-monarhiste trebuie sancționate, nu preamărite.Păcat că armata română iar devine victima sforarilor (sau marionetelor acestora).

Isărescu, unde se află aurul Băncii Naționale ?

Întrebare legitimă, urmată imediat de alta: cine și cînd va verifica activitățile lui Isărescu ?

Auditul este obligatoriu și trebuie făcut cît mai rapid, suspiciunea conform căreia bandele bancherești au golit băncile centrale de rezerverele de aur crește.

Aurul rezervei federale americane și al altor bănci centrale se mai află unde ar trebui să se afle ?

Chiar dacă fizic s-ar putea ca o mare parte a aurului să mai existe în seifurile băncilor centrale, se pare că aceasta a fost vîndut de mai multe ori și, de fapt, există multe titluri de proprietate asupra lui, escrocherie criminală de cea mai joasă speță… adică tot ce poate fi mai tipic pentru bancheropode.

Audit pentru Isărescu

Haideți, domnule Văcăroiu, procedați la fel precum omologii din Germania. Cît mai e timp.

GERMANY TO REPATRIATE & AUDIT 150 TONS OF GOLD RESERVES FROM NY FED

Carne de porc

Ziua în care trădătorul fără/de țară M. de Hohenzollern îl „decorează” pe trădătorul de/fără țară M. Isărescu.

Ziua în care îi înțeleg pe toți, deodată, pe globaliști, pe masoni, pe extratereștri, pe republicanii-regaliști, pe sfinți, pe posedați, pe toți.

Ziua în care nu ne-a mai rămas decît să dănțuim.

În/(cel puțin cu) Google Chrome se poate asculta melodia dedicată… lor, tuturor: Carne de porc. (cînd va dori box-ul să o treacă în listă)

I don’t like honors

Să ascultăm ce zicea Richard Feynman (și) despre premiul Nobel. Nu de alta, poate ajută la ofuscarea suplimentară a diverselor caricaturi UEiste.

Strepezeli

Ușa se deschise.

Mînuel Bîrrrusu e aici ? întreabă figura acră a unui chelios, cu un inconfundabil accent belgian ce încearcă zadarnic să imite unul portughez.
Nu e aici, te oftici ? răspunde-întreabă reflex o tipă cu bot, țîțe, aparent blondă și cu sechele.

Rompuy nu se oftică, obișnuit să fie luat tare a) în calitate de belgian b) în calitate de el însuși.
Știi cine sînt eu ?
Ești cetățean european și ai drepturi, domnule van Rupmui, răspunde automat presupusa blondă (cu bot, țîțe, sechele).
Rompuy nu se supără nici acum, obișnuit fiind a) ca belgian b) ca el.
Herman, pentru apropiați, schițează și un fel de zîmbet.
Nu văd niciun apropiat prin apropiere, i-o taie bot (țîțe, sechele, probabil blondă).
Rompuy (tot belgian… etc) se irită, totuși:
Lesbiană, murmură abia audibil.
Ba nu, doar Nuți mi-o mai trage uneori, cînd o dezamăgesc prea mult bărbații din vai de viața ei, răspunde prompt (bot, țîțe etc). Accept numai pe linie de partid, în așteptarea unei partide bune. Rompuy e măsurat din cap pînă-n picioare într-un timp foarte scurt. Dezgustul evident îl deranjează, cît e el de el (și belgian).

A venit momentul să menționăm urechelnițele Babel, copii aparent îmbunătățite ale peștișorului Babel din scrierile lui Douglas Adams, care asigură traducerea fără greș (nu și pentru accente, nume proprii sau denumiri improprii). Echipamentul a fost furnizat de MeReU și Felix, într-o perfectă colaborare și coabitare inter servicii. Mereu aproape de cei prea burdușiți de informații și care simt nevoia să-și descarce (download) sufletul. PricewaterhouseCoopers au activat doar în calitate de consultanți pentru parlamentul României care, astfel, nu a contribuit cu fonduri la organizarea congresului. De asemenea, PricewaterhouseCoopers au fost consultați și de „parlamentul” ueuropean pentru a confirma că nu e cazul să contribuie cu fonduri. Nu știm dacă președinția și guvernul României, președintele Belgiei (dacă nu azi, cînd va fi), cancelaria Germaniei, și alții, au apelat la PricewaterhouseCoopers pentru a fi consiliați în această materie. Dacă nu, atunci pentru alte probleme. Problemele nu trebuie în mod necesar să fie reale.

Pe culoar forfota e înlocuită, împinsă ar fi descrierea mai potrivită, de o mișcare  ce se desfășoară aproximativ în ritmul melodiei lui Mihai Mărgineanu Melci, scoici, raci, craci, doar ceva mai sacadat, mai în pas de gîscă. Se aude o voce guturală, în traducerea urechelniței Babel, care rostește evrei, comuniști, homosexuali, slavi (să fie Rus pe acolo!?), în vreme ce pe fundal auzim o serie de clic, clic, clic, boc, clic, clic, he-he-he, clic, heil (M. Neamțu), clic, Feldman, Radu Alexandru F, clic, clic (în sfîrșit identificate drept pocnituri din călcîie). Pe ușă dă năvală o… persoană, urmată de o uniformă gri-închis, cu breton.
Rompuy, ce cauți aici, marș în prezidiu !
Meine Frau kanz
Schnell, schnell ! Rompuy dispare în goană.

Barrrossso e aici ? se răstește Merkel.
Nu e aici, te oftici ? replică imperturbabil blonda (?) cu bot, etc.
Știi cine sînt eu ? răcnesc simultan Merkel și uniforma cu breton.
Sînteți cetățeni europeni și aveți drepturi, dar cam trecute, le-o întoarce tipa blondă(!?), trecînd suveran printre ele, cu tot cu bot, țîțe, sechele.

Unde o fi Barroso ?
(Corul, în traducerea urechelniței Babel: who the fuck is Barroso ?)

UEa a luat Nobelul pentru pace (!?)

Sper că va fi înmînat criminalilor de război Blair și Sarkozy, ca autentici și avizați reprezentanți ai pacifismului ueist de intervenție umanitară (vezi recenta aplecare dezinteresată asupra Libiei) sau împotriva proliferării armelor de distrugere în masă imaginare. Barroso, Rumpuy sînt prea cruzi, fără experiența unui Kouchner, Ahtisaari sau altor măcelari de pe vremea cînd se pacificau bucățile fostei Iugoslavii produse de abatorul germano-american. Nu înțeleg de ce Merkel nu primește nimic, chit că Germania ucide indirect ? Poate de aia mușcă rău. Să-i dea cineva ceva și ăsteia.

Chuck Lorre – Vanity Card #299

Keeping in mind that decades are arbitrary divisions of time, I thought  it might be nice to take a moment to look back and reflect on some of the  major events that took place in America during the first ten years of the  twenty-first century.

We began the 0’s, ominously, with the dot com meltdown, followed  by the tragic suicide of the pets.com sock puppet dog.

Except for the nineteen scumbags dying in several plane accidents,  nothing good happened in 2001. (If they’re spending eternity having  sex with virgins, we can only hope they’re catching, not pitching.)

Shortly afterward, we knocked over a statue, accomplished a mission   and shared the gift of democracy because that’s just how we roll.

Except for Jon Stewart, nothing much good happened for the next few years.

Balloon mortgages for poor people turned out to be a bad idea.

Steve Jobs brought us the iPhone which, other than being a lousy phone,  is extremely cool.

The last presidential election proved that we are capable of change.

The following two years proved that while we are capable of change,  we won’t.
http://www.chucklorre.com/index-mnm.php?p=299 )

După încă 2 ani, în prag de alegeri la ei și la noi, putem fi siguri că nu se va schimba nimic. Nu așa. Tic, tac…

Cu ce gangsteri ne putem înhăita !

Assassination, defection could topple Assad: Carr

După bolnavul din Canada, anormalul din Australia.

The Grand Default – comparații asupra cărora merită meditat

Se aplică și în România

Wednesday night’s debate between Barack Obama and Mitt Romney underscored a core truth about America’s presidential election season: the vast majority of the most consequential policy questions are completely excluded from the process. This fact is squarely at odds with a primary claim made about the two parties – that they represent radically different political philosophies – and illustrates how narrow the range of acceptable mainstream political debate is in the country.

In part this is because presidential elections are now conducted almost entirely like a tawdry TV reality show. Personality quirks and trivialities about the candidates dominate coverage, and voter choices, leaving little room for substantive debates.

But in larger part, this exclusion is due to the fact that, despite frequent complaints that America is plagued by a lack of bipartisanship, the two major party candidates are in full-scale agreement on many of the nation’s most pressing political issues. As a result these are virtually ignored, drowned out by a handful of disputes that the parties relentlessly exploit to galvanise their support base and heighten fear of the other side.

( The US presidential debates’ illusion of political choice )

At the end of the day reality matters and if the system is breaking down whatever people’s ideologies are they come to a point where they have to wake up and smell the coffee: the system is coming apart.

un interviu reușit

Normal că se vrea (și) ruperea Spaniei

Un articol scris de un tip ciudat de felul său, după mine un fel de agent globalist care face pe conservatorul în aria economicului, o minte cam încîlcită, dar care simte pulsul evenimentelor (sau i se anunță, nu contează prea mult).

În legătură cu secesiunea Catalaniei, războiul civil din anii 30 a fost întreținut și de diferențele etnice. Baza de aprovizionare, ultima rezistență și principala susținere teritorial-demografică pentru tabăra republicană s-au găsit în Catalonia, infiltrarea ideologică și cu activiști străini s-a suprapus sau împletit cu (re)sentimentul etnic de acolo. Adevăr puțin popularizat de istoria scrisă după războiul mondial, istorie interesată să dea în inamicul (fascist sau comunist) ideologic. Franco era un naționalist, dar unul care apăra o idee de stat (Spania) construit politic, fără omogenitate etnică. Castilienii, cu limba, cu influențele culturale reprezintă ramura dominantă, însă organizarea Spaniei se dovedește tot mai periculoasă pentru ideea de unitate, aspectul mai subtil al convergenței culturale nu pare capabil să controleze rivalitățile generate constant de separarea politico-administrativă. Diferențele obiective, reale, rădăcinile istorice trebuie luate fără îndoială în calcul, dar regionalismul, autonomia regională masivă, nu au rezolvat tensiunile, care în vreme de criză tind să destrame șubreda (după mine) alcătuire.

Nu sînt eu în măsură să mă pronunț în privința dorinței catalanilor pentru independență, cu atît mai mult cu cît nu există un stat catalan așa că putem vorbi de o minoritate doar în sens matematic, aspirațiile naționale nu trebuie pasate ca nesemnificative. Cît de dorite sînt aceste frămîntări prin alte părți, acolo unde se lucrează pentru fărîmițarea regionalistă cu scop evident de a slăbi statele ce s-au băgat în malaxorul ueist, reprezintă însă o problemă serioasă care ne privește și pe noi.

Be Very Careful, Beloved Spain

Vrei un milion de dolari ?

Want a million dollars? Just ask for it

Un tip, un fel de actor, a cerut 1 milion de dolari pe internet. Cineva, a cărui identitate va fi dezvăluită în februarie, s-a oferit să-l dea.

Simplu.

Perhaps the most interesting aspect of Rowin’s plea is his lack of justification. In each of the videos, he reiterates that he has no concrete plan for the money. In the first, he simply says, “I don’t need it for anything specific, but I think it would be awesome.”

Mda. Eu am justificare.

Vreau 60 de milioane de dolari. Le voi da lui Dan Diaconescu să cumpere Oltchim. Tot îl vor distruge supușii FMIUE peste 6-7-8 luni. Un nebun ar putea să-mi dea banii, alt nebun (subsemnatul) îi dă mai departe, fără condiții, lui DD și poate că nebunia se generalizează. Peste neputincioșii în genunchi, incapabili să protejeze averea românilor, foarte capabili să dea 70 de milioane de dolari (sau euro, am uitat) pe 1 avion barrosian, numai un suflu de nebunie mai poate răzbi de atîta ticăloșie proastă.