Normal că se vrea (și) ruperea Spaniei

Un articol scris de un tip ciudat de felul său, după mine un fel de agent globalist care face pe conservatorul în aria economicului, o minte cam încîlcită, dar care simte pulsul evenimentelor (sau i se anunță, nu contează prea mult).

În legătură cu secesiunea Catalaniei, războiul civil din anii 30 a fost întreținut și de diferențele etnice. Baza de aprovizionare, ultima rezistență și principala susținere teritorial-demografică pentru tabăra republicană s-au găsit în Catalonia, infiltrarea ideologică și cu activiști străini s-a suprapus sau împletit cu (re)sentimentul etnic de acolo. Adevăr puțin popularizat de istoria scrisă după războiul mondial, istorie interesată să dea în inamicul (fascist sau comunist) ideologic. Franco era un naționalist, dar unul care apăra o idee de stat (Spania) construit politic, fără omogenitate etnică. Castilienii, cu limba, cu influențele culturale reprezintă ramura dominantă, însă organizarea Spaniei se dovedește tot mai periculoasă pentru ideea de unitate, aspectul mai subtil al convergenței culturale nu pare capabil să controleze rivalitățile generate constant de separarea politico-administrativă. Diferențele obiective, reale, rădăcinile istorice trebuie luate fără îndoială în calcul, dar regionalismul, autonomia regională masivă, nu au rezolvat tensiunile, care în vreme de criză tind să destrame șubreda (după mine) alcătuire.

Nu sînt eu în măsură să mă pronunț în privința dorinței catalanilor pentru independență, cu atît mai mult cu cît nu există un stat catalan așa că putem vorbi de o minoritate doar în sens matematic, aspirațiile naționale nu trebuie pasate ca nesemnificative. Cît de dorite sînt aceste frămîntări prin alte părți, acolo unde se lucrează pentru fărîmițarea regionalistă cu scop evident de a slăbi statele ce s-au băgat în malaxorul ueist, reprezintă însă o problemă serioasă care ne privește și pe noi.

Be Very Careful, Beloved Spain

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Prioritate de Dreapta  On 3 Octombrie 2012 at 21:55

    Francisco Franco – Manifestul din Las Palmas (18 iulie 1936)

    […] La spiritul revoluţionar şi inconştienţa maselor înşelate şi exploatate de către agenţii sovietici, care ascund realitatea sângeroasă a acestui regim care sacrifică pentru existenţa sa viaţa a douăzeci şi cinci de milioane de oameni, se adaugă răutatea şi neglijenţa autorităţilor de toate tipurile, care, protejate de o putere în descompunere, nu au nici autoritatea şi nici prestigiul ca să poată impune ordinea şi domnia libertăţii şi justiţiei.

    Mai putem consimţi fie şi o singură zi la spectacolul ruşinos pe care îl oferim lumii?

    Putem abandona Spania duşmanilor Patriei, acţionând în mod laş şi trădător, predând-o fără luptă şi fără rezistenţă?

    Asta nu! Să o facă trădătorii, dar nu noi, cei care am jurat să o apărăm.

    Noi oferim dreptate şi egalitate în faţa legii. Pace şi dragoste între spanioli. Libertate şi fraternitate, în locul desfrâului si tiraniei. De lucru pentru toţi. Justiţie socială, fără ranchiună sau violenţă, şi o distribuţie echitabilă şi progresivă a bogăţiei fără a distruge sau a compromite economia spaniolă.

    Dar, mai înainte de acestea, un război fără cruţare exploatatorilor politicii, înşelătorilor lucrătorului onest, străinilor şi înstrăinătorilor care în mod direct sau pe ascuns încearcă să distrugă Spania.

    În aceste clipe, întreaga Spanie se ridică cerând pace, fraternitate şi justiţie; în toate regiunile, Armata, Marina şi forţele de ordine publică se prezintă la datorie spre a apăra Patria. Energia în susţinerea ordinii va fi proporţională cu rezistenţa care se va opune.

    Impulsul nostru nu este determinat de apărarea unor interese ticăloase, nici de dorinţa de a întoarce din drum Istoria, deoarece instituţiile, oricare ar fi ele, trebuie să asigure un minim de convieţuire între cetăţeni, însă cu toate speranţele multor spanioli, au dezamăgit, în ciuda compromisului şi înţelegerii tuturor organismelor naţionale, dând un răspuns anarhic a cărui realitate este imponderabilă.

    Cum puritatea intenţiilor noastre ne împiedică să suprimăm acele realizări care reprezintă un progres în îmbunătăţirea politico-socială, şi spiritul de ură şi de răzbunare nu are niciun adăpost în noi, din gravul naufragiu legislativ vom păstra cât mai mult din ceea ce este compatibil cu pacea internă a Spaniei şi cu măreţia sa dorită, ceea ce va face să fie adevărată în Patria noastră, pentru prima dată, şi în această ordine, trilogia FRATERNITATE, LIBERTATE şi EGALITATE.

    Spanioli: TRĂIASCĂ SPANIA!!!

    TRĂIASCĂ ONORABILUL POPOR SPANIOL!!!

    Comandantul general al Insulelor Canare

    Santa Cruz de Tenerife, ora cinci şi un sfert, la data de 18 iulie 1936.

    http://riddickro.blogspot.ro/2012/07/francisco-franco-manifestul-din-las.html

  • Prioritate de Dreapta  On 3 Octombrie 2012 at 21:57

    Textul original, în limba spaniolă:

    http://www.generalisimofranco.com/discurso11.htm

  • Prioritate de Dreapta  On 3 Octombrie 2012 at 21:59

    Pseudoromânia. Conspirarea deconspirării

    Ion Varlam – Pseudoromânia. Conspirarea deconspirării
    Interviuri acordate lui Liviu Vălenaș, Editura VOG, București, colecția Controverse – Citate dintr-o carte publicată în 2002

    http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?1035-Pseudorom%E2nia-Conspirarea-deconspirarii

    • conumishu  On 4 Octombrie 2012 at 0:36

      Eu nu văd la fel lucrurile. Ideologia se lovește permanent de funcționarea concretă a statului. Un ideolog poate spera și acționa pentru transformarea realității din jurul său după credința din capul său. Cu organizare bună poate reușește o vreme, poate pune societatea să plătească un preț grozav pentru experiment, la un moment dat tot se fîsîie forța lumii dorite în contact cu cea reală (dacă diferențele sînt prea mari). România e desovietizată de mult, decomunizată complet, în parte chiar decomunitarizată. Mai mult, hainele ideologice se recroiesc constant, ideologul viu, doritor de putere prin definiție, nu încremenește în proiect, nu impune aceleași ritualuri mulțimilor dacă alte tehnici îl pot aduce mai aproape și mai repede de scopurile dorite. Invers, cel ce se află la primire, indiferent ce constante crede că apără, dacă nu identifică noua lor formulare în limbajul timpului său, nu va reuși mare lucru.

      Dacă națiunea, credința creștină, complexul mental-cultural construit în jurul unei limbi și în conexiune cu un anumit fel de receptare și transmitere a tradițiilor nu ar fi viabile dincolo de expresia rațională pe care le-o poate da un istoric, filozof, politician, teolog piereau de mult. Fiecare generație (poate mai mult de o singură dată pe generație) își identifică monștrii proprii. Pentru unele e mai greu să se desprindă din mrejele sau constrîngerile brutale ale unei ideologii dominante (impusă sau nu cu forța în mecanica societății). Răul e prezent permanent, nu cred însă că ține foarte mult la aceleași etichete, de fapt nu ține deloc, doar arma supremă e să se prezinte drept bine.

      Statul parazit actual (străin, neorganic, distanțat de normalul pe care îl așteaptă societatea – conștient și inconștient) se folosește de tot soiul de indivizi, ni se aruncă ideologii-varză, ni se prezintă ținte secundare. Faptul că o metodă de exercitare a puterii funcționează pentru un timp nu decurge din infailibilitatea unei ideologii și din vreo disciplină conceptuală transmisă prin generații de „inițiați”. Mult mai adecvată mi se pare imaginea unei replicări genetice cu apariția unor erori inevitabile în mesaj ]n ciuda cheilor de verificare. Iar disciplina umană e mult mai relativă decît condiționarea biochimică. Cred chiar că, fie că vrei să impui fie că vrei să te aperi, e mai avantajos să arăți către indivizi concreți, pe care să-i ții responsabili strict pentru acțiunile lor măsurabile. Executanții, iniferent dacă au o credință puternică în mesajul la modă, trebuie evaluați pentru eficiența lor în a face bine sau rău. Toți cred că trebuie să fie/m tratați astfel. Mai ales grupurile acelea de indivizi, mai mult sau mai puțin cunoscuți, care trimit în luptă ideologii la fel cum împing banii prin joc de degete pe taste. Răul lucrează prin om. Crezi, nu crezi într-o cărticică roșie sau în „adevărul” ascuns într-un pietroi de la Lisabona, totul depinde de felul cum te comporți. Faptele mărturisesc pentru tine, nu vorbele. Putem greși (și o facem frecvent), dacă ne înțelegem greșeala și totuși o repetăm conștient, nu ne scuză nici acceptarea rigorii ideologice nici deschiderea intelectuală cea mai relaxată.

  • Prioritate de Dreapta  On 4 Octombrie 2012 at 13:32

    Everac e mai plastic:

    Pidosnica deconstrucție

    Trebuie sa recunosc ca cel ce a inventat notiunea si trendul de deconstructie a avut o minte uriasa, bine exersata, dar si pidosnica ce nu s-a pomenit. A stiut unde sa puna levierul, ranga, sa salte si sa sfarame tot ce se gasea inchegat, ba si organic, chiar armonic, sub pretext ca innoieste, face curatenie, revolutioneaza. Ti-a pus deodata pata putrejunii pe frunte.
    Acum dai zor sa te innoiesti. In ce directie? Bineinteles in a deconstructiei, unde poti ajunge repede mester, prooroc. Si atunci nu mai e bun ce ai avut. Nu mai sunt buni clasicii, nici durabilii. Nu mai e buna educatia pe cateva principii statornice. Nu mai e buna starea de contenenta si de auto-aparare a statului.
    Lucrurile grave si serioase se iau atunci la misto, axiomele se pun la indoiala, peste marii nostri predecesori bate un vant de deriziune. Atunci, in focul de a deveni globalist prin inaderenta, te lepezi usurel de tarisoara ta, arunci patriotismul la cos, te rusinezi ca ti-ai iubit cu oarecare patos natiunea, n-o mai scoti bine la capat nici cu familia, nici cu scoala, nici cu istoria, poate nici cu religia. Te demantelezi, iti creste o piele noua cosmopolita, suficienta, daca nu chiar aroganta, si umbli de aici inainte ca o carie, ca un gandac de baligar, sa deconstruiesti totul. Devii steril, te auto-amputezi din spirit revolutionar. Iar nenorocita ta de patrie devine o branza fermentata cu viermi in ea.
    Cine a inventat chestia asta stia ce face. Deconstructia era procedeul magic de aruncat in aer. Noi, romanii, multilateral talentati in lipsa de caracter, avem mare spor aici. Noua nu ne trebuie in strainatate doua generatii ca sa uitam cine suntem, ca sa ne asimilam, cu limba, cu moravuri, cu tot. Ca sa ne facem cat mai ca ei. Noi exersam asta mai demult. Nu suntem gelosi pe «puritatea» noastra, nu suntem deloc orgoliosi. Ne acordam cu oricine, chiar cu janchinosii lumii. Suntem bucurosi sa ne ia in primire unii, sa ne incadreze, sa ne plateasca, sa ne considere. Ne guduram la ei pentru un «cuvintel» bun. Daca ne bat pe umar, le pupam mana. Daca ne ofera forme superioare de a ne pricopsi, nu ne dam in laturi de la nimic. Orgoliul identitatii? Demnitatea de a fi roman – de unde? La urma urmei, pe ce era sa ne bazam? Turcii, rusii, nemtii au facut cu noi ce au vrut. Evreii, cand le-a fost greu, s-au adunat la noi. Tiganii sunt aici buluc, huzuresc, incep sa ne domine. Toti, intr-un fel, ne-au deconstruit sau macar au vrut s-o faca. Acum insa s-a gasit si fermentul ideologic. De pazit nu ne mai pazeste nimeni. De educat nu ne mai educa nimeni. Vom fi printre primii cu specificitatea identitara tabarcita.
    Calul troian e in casa! Da din copite! Adio, natie, si n-am cuvinte!.. Pacat!…

    http://www.informatia-zilei.ro/mm/opinii/viata-deocamdata-despre-tara-cu-amaraciune

  • Draghi Puterity  On 4 Octombrie 2012 at 17:17

    “Statul de drept” american pregateste terenul penrtu jefuirea Iranului:

    http://www.rawstory.com/rs/2012/10/03/us-court-orders-iran-to-pay-6-billion-for-911-attacks/

    De ce tocmai Iranul cand majoritatea atentatorilor de la 9.11 erau sauditi, probabil nu se cade sa ne intrebam.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: