Regionalizarea: Diktat de la Viena stil secolul XXI

La fel cum UE nu reprezintă altceva decît forma „reușită” a urii împotriva națiunilor, după ce au ratat cu prototipul URSS, tot așa se îmbracă acțiuni criminale, precum cea menționată în titlu, în haine noi. Ca să li se mascheze hidoșenia. ( Viena, atunci și acum, tot Berlin. )

O analiză excelentă și, poate, pentru unii, cu efect de cafea tare după o prea lungă noapte de dans cu lupii:

Regionalizarea (III). Graba strică treaba

[–

Puţin context. Mai întâi, România devine Republica FMI

Al doilea pas: diminuarea conştiinţei spaţiului şi a destinului comun

Pasul al treilea: „consultanţa străină” pentru acces direct la resurse

Ministrul care „se ocupă cu dezvoltarea” – în cazul de faţă cu demantelarea de jure a statului român, a declaratZiarului Financiar că „cel târziu în decembrie trebuie să fie funcţionale cu structurile de conducere deja alese, consiliile regionale şi preşedinţii sau guvernatori, cum se vor numi.” Măi să fie!?  De aia v-a votat poporul român? În fine, discuţia cu poporul e deja desuetă. El nu mai există ca şi categorie politică. Dovada vine în fraza următoare, rostită de acelaşi ministru:

Dorinţa este ca regiunile administrative înfiinţate să devină partenere direct cu Comisia Europeană. Vor pleca competenţe de la nivelul Guvernului către regiuni, în special competenţe de dezvoltare regională.” Textul subliniat precizează limpede că în mintea respectivului ministru conceptul de suveranitate naţională a încetat să mai existe.

E bine de ştiut: regiunile sunt parte a crizei bugetare spaniole

În final, baronizarea economiei naţionale

Pentru ce să desfac maşina în loc să schimb şoferul?

În momentul de faţă România este contributor net la UE. Din 2007 până în 2012, România a vărsat la bugetul UE 7 miliarde de euro şi a primit puţin peste 1 miliard de euro (Business24.ro, 30 mai 2012). Aşa numitele „proiecte europene” sunt, de fapt, proiecte româneşti, cu bani româneşti, triate de birocraţia de la Bruxelles. Trebuie să recunoaştem, ruşii nu au reuşit niciodată să prezinte vreun proiect de succes făcut cu bani româneşti ca fiind al lor, în dictatura comunistă. Între timp, relaţiile cu publicul au evoluat, la fel şi politica transnaţională. În aceste condiţii, ceea ce trebuie reconfigurat este relaţia statului român cu UE, nu trimiterea administrării naţionale în necunoscut.

]

(Fac spume la neuroni de cîte ori am repetat acest adevăr elementar: „România a vărsat la bugetul UE 7 miliarde de euro şi a primit puţin peste 1 miliard de euro”. Între timp a plecat și birul pe anul 2013.)

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: