Monthly Archives: Mai 2013

Așa vă place să fiți jefuiți?

Ponta plafonează salariile „nesimțite” ale managerilor din companiile de stat. Dată ca exemplu negativ… NuclearElectrica !

Să nu-i spargi mutra ?

Adică, nenorocitule, stai în 4 labe în fața FMIUE, accepți înstrăinarea managementului (scîrboase importurile astea lingvistice) și acum asasinezi orice șansă de a popula ce a mai rămas din administrarea românească cu oameni competenți. Nu m-ar mira ca o parte din „plafonați” să se angajeze, mîine, la o firmă străină care va lua contractul de management. Unde vor fi plătiți mai bine individual, iar statul român va scoate din buzunarul public mult mai mult ca să onoreze contractul. Bineînțeles, se vor aplica și clauze de confidențialitate și alte mizerii oneroase și antiromânești.

Cum ar fi (cazul TAROM): „Administratorii, cu un mandat de patru ani, au datoria de a face compania Tarom profitabilă (…) Vom semna cu ei un contract de mandat şi strategia de vânzare sau nevânzare a 20% sau mai mult din pachetul de acţiuni la Tarom le aparţine lor„, a afirmat vineri ministrul Transporturilor, Ovidiu Silaghi.

Adică au mînă liberă să înstrăineze cît vor ei din pachetul de acțiuni. Dacă va deveni profitabilă există toate șansele să nu mai fie românească. Ceea ce s-a urmărit cînd se puneau bețe în roate managerilor români și ceea ce se urmărește cînd se transferă, în mod inadmisibil, managerilor străini un drept exclusiv al proprietarului.

Managementul românesc sau, pur și simplu, fluxul banilor între statul proprietar și firma propriu-zisă au fost/sînt sabotate, iar acum, ca să nu se dea totul direct cadou străinului, va fi „salvată” prin „scurgerea” acțiunilor dinspre statul român spre străin, operațiune lăsată la discreția managementului străin.

Mai sinistră e situația firmelor care sînt permanent profitabile, pentru că nu au cum să nu fie. Aici justificarea înstrăinării pute rău de tot. Dar, iată, ajută Ponta. TAROMul e un fleac, NuclearElectrica și HidroElectrica sînt adevărate bijuterii ale coroanei. Jos cu managementul românesc !

Nu mi-e deloc clar de ce mai plătim și consiliile de directori români, care, cică, reprezintă proprietarul – statul român. Cum îl reprezintă, ce rol mai au, dacă managerul străin are dreptul să vîndă acțiunile după cum vrea el ? Aici nu mai faci economie, terminatorule ?

Anunțuri

mpm are pagină specială (sau cum m-a apucat ordinea)

Am împrăștiat de-a lungul blog-ului link-uri (toate spre myspace – formatul vechi – music) sub titulatura de mpm (muzică pentru meseriași). Unele link-uri au căzut, în funcție de politica myspace, altele funcționează. M-am hotărît să creez o pagină specială unde să trîntesc melodii ce-mi plac sau îmi spun ceva la un moment dat. E acolo, în stînga-sus. Periodicitate, regularitate ? Vedem noi.

Mai jos am pus embed-ul (enervante adaptările astea lingvistice, nu?) pe care îl furnizează myspace și care trimite la pagina cîntecului. Playerul activabil e cel nou al lor, cu „personalitate”. Eu îl prefer și îl voi folosi pe cel vechi, mai docil, care pornește și se oprește singur.

Trimiterea către pagina relevantă se poate face și din player-ul vechi. După cum se observă, cu fiecare versiune nouă, cu fiecare „îmbunătățire”, sîntem tot mai strîns ținuți de mînuță, nu care cumva să ne rătăcim de calea comună.

Deocamdată, din fericire, pot încă să mă aflu stuck in the middle între nou și vechiul pe care îl asasinează cu metodă.

Stuck In The Middle With You Stuck In The Middle With You

Computers for cynics

Ted Nelson‘s channel: http://www.youtube.com/user/TheTedNelson?feature=watch

0 – The Myth of Technology

1 – The Nightmare of Files and Directories
2 – It All Went Wrong at Xerox PARC
3 – The Database Mess
4 – The Dance of Apple and Microsoft
5 – Hyperhistory
6 – The Real Story of the World Wide Web
N – CLOSURE: Pay Attention to the Man Behind the Curtain

„Retrocedările”: crimă de înaltă trădare

Ardealul este pierdut din punct de vedere al proprietății asupra clădirilor și terenurilor.

Graba criminală cu care guvernul Ponta execută ordinul de a termina tot ce a mai rămas în proprietate românească indică apropierea cu viteză a unui nou diktat prin care se va separa Ardealul de România. Odată cu regionalizarea, soarta Transilvaniei sau a unei mari părți a acesteia va fi pecetluită. Economic, juridic și politic statul român nu va mai exista în acea zonă. Va rămîne de îndeplinit doar o formalitate.

Citiți cu răbdare și îngroziți-vă: Anexarea Ardealului (nu știu cît de secret e planul Ungariei sau cît de secrete îi sînt tehnicile, tăcerea vinovată a părții române te face să-ți înghețe sîngele în vine)

(N-am știut de amploarea operațiunii de acordare a cetățeniei ungare pentru români. Ungaria speculează oportunitatea, însă ticăloasă și abjectă organizație mai e această UE  care nu ne primește în Schengen decît dacă devenim unguri !)

Din păcate, mă tem că nu se va putea face nimic cîtă vreme lăsăm trădarea să se dezvolte în asemenea măsură. Da, știu de unde vin presiunile, însă nu poate fi explicată continuitatea perfectă în trădare din partea tuturor guvernelor ce s-au succedat decît dacă toate căpeteniile politice românești au cunoștință și achiesează la condițiile cine știe cărui document secret, impus României cu ani în urmă, prin care se angajează să transfere Transilvania Ungariei. E imposibil altfel, inexplicabil. Oricît de bine filtrați ar fi cei ce trebuie să ducă la îndeplinire treaba murdară, tot ar trece și români cinstiți prin sitele filtrului. Doar ceva cu puterea unui act oficial, ale cărui condiții să-i aducă pe cei care ar dori să facă public conținutul într-o gravă dilemă din cauza posibilelor consecințe (nu pentru ei, pentru conaționalii lor), ar putea explica situația incredibilă în care am ajuns. Speculez masiv, evident, dar cum poate altfel o minte normală să accepte dimensiunea crimei !?

Ah, să nu uit. O guvernare cu adevărat românească va naționaliza imediat toate proprietățile transferate ilegal. Pentru cele la care ar putea exista o pretenție legală vor fi acordate despăgubiri plafonate valoric, dacă nu au fost deja obținute prin exploatarea bunului. Chiar ne cred prea tîmpiți gangsterii din vestul mai mult sau mai puțin apropiat.

Suprarealism la Woolwich

Titlurile trebuie să fie scurte. În acest caz pot exprima corect doar prima parte, senzația de ciudățenie, de ingrediente ce lipsesc, de lucruri care nu se leagă, de unde și alegerea suprarealismului ca o încercare de descriere, indirectă, prin invocarea unui termen pe care îl înțelegem fără să-l înțelegem dincolo de definiția de dicționar.

Woolwich ? Nu și pentru milioane și milioane, inclusiv trăitorii de acolo. Ce Woolwich, ce Londră, ce soldat, ce crimă, ce negru asasin (islamist, normal) ? Există doar CNN sau ce alt canal alegem.

Recunosc cinstit că nu am urmărit decît puține secvențe, la menționatul CNN, nu le redau acum, care m-au aruncat imediat în starea pe care se presupune că o propune suprarealismul. La fel am pățit și cu Sandy Hook, cu Boston mai puțin.

Nu știu ce s-a întîmplat la Londra și, deocamdată, nu știu dacă voi urmări evoluțiile cazului. Poate că versiunea oficială (nici nu trebuie să deschizi televizorul, mesajul e standard) a fost declanșată de un eveniment real, în sensul de neregizat, indiferent cum îl vor răsuci cei plătiți pentru răsuciri.

Totuși, voi pune link-uri spre „omul cu căciuliță” dintr-un motiv simplu: nu-i mai cred pe aserviți nici cînd îmi spun dacă afară e ziuă sau noapte, iar în cazul Woolwich senzația de stranietate pe care am resimțit-o e mult prea puternică. În plus, observațiile dincolo de cazul în sine sînt pertinente.

și dezvoltările (tot video, dar le pun doar ca link):
http://www.youtube.com/watch?v=4-OUbnFKyFM
http://www.youtube.com/watch?v=NPs4B2LfIQg

Altă otravă de care m-am săturat: plecatul din țară

Ai nevoie să trăiești decent și criminalii trași de sfori de străini ți-au terminat economia, înțeleg, te duci și muncești aiurea. Nici nu te număr la înstrăinați, deși trebuie să te avertizez că, obiectiv vorbind, riști să te înstrăinezi. Te-ai îndrăgostit de un străin și vrei să trăiești alături de el la capătul lumii, foarte bine. Ești jumătate român, jumătate altceva, ai de ales la un moment dat și alegi locurile de baștină ale celeilalte jumătăți, ok. Anumite situații limită justifică, de asemenea, părăsirea țării în care te-ai născut, crescut, educat, trăit.

N-au nicio justificare snobii, deprimații, ariviștii, îmbuibații, redușii, căcănarii de toate orientările, minoritarii cu moft, internaționaliștii cu leafă sau doar proști. Să se care sau să tacă. Aș prefera prima variantă. Fără autodezrădăcinații ăștia, fără împrăștiabilii ăștia la cea mai mică furtună, toată propaganda care ne indeamnă să devenim zilieri planetari, proprietari de vînt și amăgiri, nefericiți cu rictus de „gîndire pozitivă” s-ar stinge rapid.

Defetismul prin complex de inferioritate indus ar trebui pedepsit prin lege. Dacă tot te plîngi, deși ești sănătos, în putere și, teoretic, egal și stăpîn în țara ta, ori ai gînduri necurate ori te-a ajuns infestarea unei operațiuni de subminare. În ambele situații, un tratament șoc cu o amendă usturătoare ar prinde bine. Glumesc și nu prea.

Cît despre cei ce insistă, public, cu tehnici de descurajare, cu minciuni și descrieri din care, inevitabil, să reiasă cît de bicisnici/e sînt românul generic, cultura română, instituțiile românești, istoria românilor, mentalitatea (o prostie, nici nu există o mentalitate comună pentru milioane de oameni de vîrste și condiții diferite), drumurile, căile ferate (apropo, englezii invidiază eficiența și ieftinătatea – pentru ei – transportului feroviar de la noi), arhitectura, religia, mîncărurile tradiționale, folclorul, tot ce poate fi redus la un clișeu care murdărește, minimalizează, ia în rîs, pentru toți acești zăpăcitori cu program renunț la glumă. Ăștia nu critică, nu descoperă și nu ridică probleme pentru care ar dori o rezolvare. Nu sînt interesați de vindecarea unei răni cînd ea există. Cine recunoaște din prima comportamentul mass-mediot nu se înșeală. Rostul principal al mass-media a devenit cel de mediu de cultură pentru otrava desțărării. Marii tartori politici sau ai intelectualității vîndute (faustian) se dezvoltă perfect în acest bălegar fertil (pentru ei) și împroașcă mult mai departe și mai în profunzime otrava. Sistematic, cu îndîrjire, extirpați pe dinăuntru, încearcă să răspîndească hăul lor peste toți ceilalți.

Mesajul, după ce îndepărtezi bălăriile, e simplu: nu aveți țară, nu vă trebuie rădăcini, dacă le aveți sînt putrede, mizerabile, dezgustătoare pentru „civilizați”, vă țin pe loc, vă trag înapoi, uitați-vă ce autostrăzi au ungurii(!? și?), uite ce olimpiadă au găzduit englezii (lasă că și faliții greci…), uite cum se realizează românii după ce slugăresc în metropole (prea puțini, cu mult chin și cu prețul multor renunțări, dar despre asta nu se povestește), nu contează că totul e un joc de oglinzi și amăgiri, că încep să crape picioarele de lut ale unui model de civilizație prostesc, dacă nu diavolesc. Plecați, aia nu e țară de trăit în ea (pentru ei e bună, pun laba pe toate proprietățile imobiliare și, în curînd, pe terenurile agricole)! Adevărul e că știm că nu veți pleca toți, nici nu-i vrem decît pe cei ce pot fi storși, pe cei ce rămîn vă vom lăsa otrăviți, șovăielnici, cu dezgustul împins dincolo de pragul dorinței de a acționa. Cu capul plecat, cu brațele încrucișate, cuminți. Uite, au o privire aproape inteligentă!

Pe scurt. Vrei să te cari, fă-o ! Ieri, dacă se poate.
Nu vrei să te cari, taci și înghite-ți frustrarea individual !
Altfel devii parte a fierturii rău mirositoare în care ți se dizolvă sufletul.

Colonie preventivă !?

M-am săturat de cretinizați ideologic. Vorba vine ideologic, palavre ce se vor cu ștaif pentru mascarea neamului prost, dacă îi iei la bani mărunți repetă niște  clișee fără să aibă habar de istorie sau, mai grav, fără urmă de bun simț și de bună credință în interpretarea lor. Lipesc și își lipesc etichete, cu multă țîfnă. Fără să realizeze că, de exemplu, individualismul nu se potrivește cu turma, cu generalizarea, cu poziția confortabilă în sînul unui grup de cîntători în strună la lună.

Idioți născuți ieri, care vor rămîne născuți ieri și peste douăzeci de ani (de Alexandre Dumas – tatăl), vin cu texte de genul „mai bine colonie ueistă dacă așa scăpăm de bolșevici și nu ne înghite Rusia”, Rusie care a împănat România cu kaghebiști (mă rog, fesebiști – dar nu dă bine alături de bolșevism, mă-nțelegi). Bolșevism ce s-a instaurat acum șapte decenii și așa a rămas, neclintit, din tată-n fiu. Noroc cu UE, cea nebolșevică, de vine și ne purjează.

În 1968, cînd rușii au intrat în Cehoslovacia, bolșevicii din România stăteau cu arma la picior, sute de mii de oameni erau mobilizați sau gata de a fi mobilizați, sentimentul popular era în acord deplin cu regimul de atunci în ideea că vom rezista… ăăă… bolșevicilor. Am cunoscut un militar român care, pentru că era specializat pe o anumită zonă, a stat atunci izolat cîteva zile, în perioada de maximum a crizei, pentru a tria, verifica, traduce, mă rog, tot ce fac cei ce se pricep, un morman de informații pus la dispoziție de comandamentul sudic al NATO legat de dispunerea trupelor sovietice și aliate lor în jurul țării. Bolșevicii din NATO au fost dispuși să creadă că bolșevicii români sînt gata să se lupte cu bolșevicii ruși. Mai mult, reieșea din informațiile NATO ceea ce cam știau și ai noștri, rușii nu glumeau, mărimea forțelor pregătite să invadeze Români era una menită să copleșească rezistența. Chiar așa, nu era niciun dubiu printre militarii vremii că vor lupta, indiferent de șanse. Bolșevici, deh. Adevărat, bolșevicii americani și cu cei chinezi i-au oprit pe ruși atunci, la timp, ca să zic așa.

Cu cretinizații ar fi inutil să pierzi timpul, găsesc oricînd o „explicație” abracadabrantă ca să integreze realitatea în povestea lor atotacoperitoare, curăță la slogan și așteaptă linia, elitist și liber schimbist. Realitatea se încăpățînează însă, iar „continuitatea” într-un rău ideologizat rămîne doar în capul lor prost. Atitudinea românească rămîne aceeași, indiferent de bolșevicii de la est sau de la vest, țara asta e a noastră, nu merităm blestemul de a fi transformați  în laborator de testare pentru ideologii ale desțărării, de orice fel, bolșevicilor ! Iar cei ce susțin că e bine să fim colonia orișicui ar merita puși la zid.

Ba e EBA

Nu madam Weber sau Gigi (cînd era ue”parlamentar”, nu deținut), nici activistul fără țară nici ciobanul cu gargară, nu macoveii sau teocheșii, că prea se văd sforile, ci EBA.

EBA poate figura drept prototip al lui homo europeicus, fiul lui homo sovieticus și tatăl lui homo iremediabilcretinus. O ființă aproape fericită în monotonia poticnită. O rotiță auto-învîrtită dintr-un mecanism inutil. Imaginați-vă un continent de EBA, la ghișeu, la tarabă, la catedră, în uniformă, la bară, în bucătărie, la oficiul stării civile, judecător, da, da, judecător, mamă și tată (sau mamă și mamă, că se va da drumul și la noi, acuși), toate/toți zîmbind sau încruntați, nu știu care ar fi diferența, conversînd(!?), rezolvînd probleme, legiferînd, educînd. Citind sau… scriind. Privesc tastatura, mă uit la mîini… îmi trebuie o oglindă. Mă liniștesc cînd simt cum mă ia durerea de cap. E bine, e tot acolo, las’ să doară, înseamnă că are ce.

Remember: Cel ce ne alege temele pentru „constituția nouă”

Nu, nu mai muncesc pe internet, n-are rost, nici dacă ar pune la intrare, cioplită în marmură (sau ce s-o găsi), cu litere de mărimea lui David al lui Michelangelo, inscripția -AGENTURĂ-  și tot nu ar fi mai evident.

Cristi adună ca să-i dea lui Crin să i-o dea lui Ponta să ne-o dea nouă peste ochi, pe fundal sonor de hăhăială scrîșnită.

Munca pe internet sau cine îi plătește pe cpârvulești ?

Sponsorii s-or mai fi rotit, dar nu faci din găină vultur (sau din PSD + PNL altceva decît USL). De lucrat, sigur nu lucrează pentru poporul român.
Vă mai dă bani (și) UE, mă băieți ?

uitasem de muzica pentru meseriași



ca vinul bun

the sound of you is so sweet

Totul merge ca uns

Mult mai eficiente slugile usliste decît aiuriții nestilați ai lui Boc. Bifează una după alta îndeplinirea sarcinilor primite de la stăpînii străini. Cad, tot una după alta, ultimele redute economice românești (poate redute e prea mult spus, ultimele zvîcniri ale organismului economic românesc înainte de hemoragia deplină). Vin regionalizarea, hăcuirea constituției odată cu cea a teritoriului, patrimoniului, avuțiilor și dispariția deplină a statului național.

Nu mai mă obosesc cu „profețiile” barrossiene, la fel ca și cele ale lui Brucan, tartorul care merită să dea numele regimului post-ceaușist cu toate ale sale fețe-măști Roman-Iliescu-Constantinescu-Năstase-Băsescu-Ponta, se vor îndeplini conform planului pentru că nu se configurează o rezistență reală. Statul ueist federal vine, se apropie. Revolta nu cred că va începe din România.

Vorba lui Vadim, „românii au o slabă memorie a răului”. Nu înțeleg însă de ce nu le funcționează măcar memoria de scurtă durată, poate dacă ar începe să privească în jur… Cu ochii deschiși, vreau să zic.

Viitorimea nu va înțelege, cum ar putea ? Dacă va mai fi una. Românească, adică.

 


11 milioane și ceva plus sub/suprasemnatul
Oameni hotărîți.

Mane, tekel, fares

Nu-i nimic dacă nu vedeți avertismentul scris peste tot (în tot ce se întîmplă), consecințele le veți resimți din plin.

Oare cine vor fi mezii și perșii care își vor împărți regatul ruinătorului (acceptat) Băsescu, pardon, Baltazar ? Nemții și ungurii !?

cattop
„Hai, lasă talentele!”

Premiile Sony pentru fotografie

Sony world photography award winners – in pictures

Cea de pe primul loc:
Andrea Gjestvang's One Day in History, L'Iris d'Or winner at the Sony world photography awards 2013

Una care mi s-a părut simpatică:
World Photography Awards

Serios !?

Cică se-mbulzește lumea ca la mici să vină cu propuneri de modificare a constituției pe masa de lucru a Crinului. Așa, așa!

Aruncăm la grămadă idei bune cu exprimări stridente ale lor, ticăloșii subtile cu prostii gogonate și iese exact ce s-a comandat.

NU – acesta e singurul răspuns posibil. De preferat prin neparticipare, probabil însă ne vor lua și acest drept.

Mai e timp pentru a gîndi, dezbate, așeza o constituție pentru români. Putem aștepta, graba e a altora.