Dresaj

Nu voi începe prin a-mi cere iertare pentru că gîndesc și îmi exprim părerile.

Avem de a face cu o bătaie de joc la adresa emoțiilor naturale, adevărate, ale ființei umane. De două zile, combinația odioasă, binomul tot mai strîns legat, format/ă din autoritatea politică și aparatul de propagandă mass-media, supune lumea la un tip de dresaj psihologic extrem de pernicios.

O dramă, un accident petrecut într-un moment nefast, a devenit catalizatorul pentru un circ politico-mediatic absolut dezgustător. De la momîia șef peste diplomația țării pînă la jucătorul complet Arafat (el centrează, el dă cu capul, el cade faultat, el fluieră), de la însuși-Gîdea pînă la fătuca, adesea anonimă după numele de familie, poticnită în microfon, de la avioanele militare (tot ale lui Arafat, că așa s-ar înțelege după cum dispune în stînga și dreapta ?) pînă la oda adusă muntenegrenilor care s-au coborît în prăpastia lor sau cu al lor președinte în poză cu momîia, ai zice că a început războiul și, în sfîrșit, nația reacționează precum leul înfuriat, se mobilizează, declanșează o replică nimicitoare.

Împotriva a ce ? A morții ?

Pentru ce ? Răniții se află cumva pierduți într-o pustietate, în teritoriu ostil, trebuie salvați contracronometru ?

Nu. Muntenegru e o țară civilizată, bănuiesc că are dotări spitalicești comparabile cu ale românilor. Cam 20 de răniți, dintre care doar o parte grav, nu copleșesc posibilitățile de intervenție nici ale unui spital de urgență ceva mai mare.

Chireac, pe care l-am înjurat, aici pe blog, remarca cum în aceeși zi, în România, muriseră 20 de oameni în accidente auto și înecați (pare-se o zi nefastă cu adevărat, ieșită din medie). Pentru acești oameni nu se decretează doliu național.

Nu este doliu național. Este o dramă pentru familiile celor implicați în accident. O nenorocire pe care ceilalți o pot înțelege dacă își activează (dacă li se activează de la sine) capacitatea de empatie. Nu printr-o operațiune de tip mega protv. Dimpotrivă, la fel cum emisiunile de știri împănate de accidente, crime, porcării, desensibilizează în timp, la fel se insinuează un surogat de emoție falsă, de stare de tensiune indusă prin care se sugerează că s-ar mai putea face ceva, că, iată, dacă ne mobilizăm, noi, autoritățile, și voi prin noi (cu ajutorul mediot), gata, se schimbă ceva. Nu se schimbă nimic.

Sincer, tot ce se întîmplă în jurul dramei celor ce au murit acolo și a durerii familiilor și cunoscuților acestora e, mai degrabă, rușinos. Comportamentul decent, respectuos față de nefericirea altuia, a fost înlocuit cu mizeria lipsită de compasiune a protvismului, cnnismului sau cum vreți să se numească această răscolire fără sens, cu detalii fără semnificație (și acelea prezentate după ureche), în suferința unor oameni.

Niciun Arafat din lume, nicio guvernare uslistă panglobalistă, smurdificarea ultimului colțișor de pe planetă, toate televiziunile din lume măcănind într-un microfon conectat direct în creierul privitorului-țintă nu vor putea opri apariția altor accidente, în viitor. În schimb, o dramă pentru care, practic, nimeni nu este de vină (deși se va încerca găsirea unor vinovați, măcar moral) dă foarte bine pentru un sistem de guvernare altfel neputincios (sau trădător) cînd avem de a face cu teme ce țin de rostul său, care nu sînt accidente, și în care voința de a acționa în favoarea oamenilor țării, ostentativ și cvasiinutil afișată în cazul accidentului auto, lipsește cu desăvîrșire.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: