Monthly Archives: Iulie 2013

Din ciclul cu democrația

„Egyptian soldiers opened fire on hundreds of supporters of ousted President Mohamed Morsi early Monday as they were praying before dawn outside the facility where he is believed to be detained, dozens of witnesses said.

At least 43 civilians were killed, all or most of them shot, and more than 300 wounded, doctors and health officials said. Security officials said one police officer died as well.” (Egyptian Soldiers Said to Kill Dozens)

Se pare că stăpînii au deplină încredere în eficiența condiționării la crimă la care a fost supusă turma occidentală. Propun să-i ajute cu ceva „acțiune cinetică” pe galonații de pe Nil, doar știm cît de eficient și curat se lucrează din Apache cu tun gatling și termoviziune.

Anunțuri

Condiționare bolnavă

Ați observat cît de multe filme și seriale promovează poponariatul (intră aici atît domnii cît și doamnele) ca un mod de viață normal și comun ? O adevărată explozie în ultima vreme, a devenit cam la fel de obligatoriu pe cît de obligatorie e sublinierea „diversității” rasiale. Din partea mea, să și le introducă undeva…

Ia să privim la acest trailer al unui viitor desen animat:

Tătici de tătici și mămici de mămici, iar eu ar trebui să-i urăsc pe musulmanii retrogazi și să-i ajut să se elibereze în Sodoma modernă ! Nu, merci.

„Families come in all shapes and sizes.” Ba pe-a mă-sii de ta-su !

en passant

The forcing down of Bolivian President Evo Morales’s plane – denied air space by France, Spain and Portugal, followed by his 14-hour confinement while Austrian officials demanded to „inspect” his aircraft for the „fugitive” Edward Snowden – was an act of air piracy and state terrorism. It was a metaphor for the gangsterism that now rules the world and the cowardice and hypocrisy of bystanders who dare not speak its name. (Forcing Down the Bolivian President’s Plane Was an Act of Piracy)

„… o metaforă pentru gangsterismul care stăpînește acum lumea și pentru lașitatea și ipocrizia chibiților ce nu îndrăznesc să-l menționeze pe nume.”

Împușcabilii

Pe suporterii președintelui egiptean debarcat printr-o lovitură de stat militară poți să-i împuști liniștit. Poți să arestezi în serie liderii unui partid legal fără nici o justificare. Poți demoniza cît vrei un individ care nu a încălcat legea, nu a persecutat pe nimeni, dimpotrivă, s-a chinuit să aducă în fața nației o constituție, așa cum se angajase înainte de alegeri. Aaa, constituția, aprobată prin referendum, nu convine… altora. Da, da, pe unde am mai văzut noi chestii din astea… am un lapsus.

Mîngîieri

Statul polițienesc din România e doar o copie palidă, ineficientă, poate chiar amuzantă prin comparație cu statul polițienesc american.

Îmi dau seama că majoritatea celor care se vîntură pe la televizor nu urmăresc cele ce se întîmplă prin SUA. Eu o fac. Poți, desigur, să asemuiești aventurile de pe la bac sau desantul de procurori prin sate, după referendumul de demitere, cu epoca stalinistă. Dar modelul nu se află acolo, în trecut. Tehnicile de terorizare a populației, pentru a fi îngenuncheată, au evoluat și, cum scriam, farul luminos al vremurilor noastre radiază din SUA. Ehe, dacă năvăleau într-un liceu de acolo ai fi zis că se reeditează debarcarea din Normandia. La noi, mîngîieri, ezitări, procurori și polițiști care dau din colț în colț, polițiști îmbrînciți. Avem mult de recuperat. Am încredere, totuși, că vom reuși.

adly-mansourzegrean

probabil îi clonează

În stînga se află marioneta Mansour, noul „președinte” al Egiptului, în dreapta se află Zegrean, cu același rol de distrugere a rolului parlamentului și legii (ca expresie a suveranității). Poate că va ajunge și el „președinte”, de ce nu ?

Egypt’s coup: a ruinous intervention

O urmă de bun simț. Prea puțin, prea tîrziu. Ipocritul și lacomul occident ucide pînă și aparențele. Doar un bou profund mai poate să creadă în rostul democrației de un penibil absolut în care zegreanul egiptean sau baradeiul dîmbovițean, adică vîndutul și desțăratul, numitul și nealesul, plus galonații de serviciu teleghidați din afară, țin loc de parlament, de constituție sau reguli de joc respectate. În lumea bancherilor cu slugi prostia mult prea multă nu doare, doar omoară. Inclusiv speranța. Omenirea se îndreaptă inevitabil spre un deznodămînt sinistru. Probabil asta e tot ce merităm. Sînt curios dacă în infern funcționează twitterul.

Statele eșuate (failed) – un mit occidental

The main reason is that the concept of the failed state has never existed outside a programme for western intervention. It has always been a way of constructing a rationale for imposing US interests on less powerful nations. (Failed states are a western myth)

Așa este. O făcătură conceptuală, alături de „sfîrșitul istoriei” și de „ciocnirea civilizațiilor”, parte din campania declanșată (în mod vizibil) la începutul anilor ’90 cu cazul test Somalia. Din același program în care se dezvoltau ideile de intervenție umanitară și cea de intervenție preventivă. Tot atunci se declanșa răsturnarea alegerilor din Algeria (prototip pentru cele ce se întîmplă azi în Egipt) avînd drept continuare un masacru întins pe vreo 10 ani în care au pierit peste 200 de mii de oameni. Tot atunci începea pregătirea intervenției din fosta Iugoslavie, viitor model pentru reconfigurarea de tip imperial a granițelor. Parte din cocteil aveam un război clasic, binevenit, respingerea agresorului irakian și eliberarea Kuveitului martir. Irak căruia i se dăduse mînă liberă anterior chiar prin gurița doamnei ambasador american. Irak ce va plăti îngrozitor, după un deceniu, jocul deștept în siajul Americii devenind, astăzi, un teritoriu al morții violente zilnice, un stat distrus.

Failed și rogue, cele două etichete pe care le pun pirații înainte de a începe expediția de pradă sau de pedepsire.

România a primit recent, mai cu surdina pusă, un nou bobîrnac-amenințare cum că am fi pe aproape de fail. Noroc cu politicienii noștri care fac împărțirea după placul occidental, fără rezistență. Să sperăm că rechinii se vor mulțumi, fiecare, cu porția de resurse, regiuni, dominație politică și financiară. Deși, fără bombardament și război civil, lipsește thrill-ul.