Interesant… (doar pentru americani ?)

Obama va cere congresului să-i aprobe atacul împotriva Siriei. În pofida părerii diseminate de diverși papagali, președintele american are voie să ordone o acțiune militară fără declarație de război, pe care doar parlamentul o poate face, doar în cazul cînd securitatea SUA se află sub o amenințare directă și iminentă.

Desigur, împărații (de fațadă; altfel, clar, supuși bancherimii și altor interese) americani nu mai respectă demult legea americană. Din acest punct de vedere, evident că lui Obama puțin îi păsa dacă are sau nu ok-ul congresului, congres care, de altfel, nu ascultă deloc de opinia publică americană (a nu se confunda cu mass-media). Că le pasează cartoful fierbinte, e treaba lui. Cum, indiferent de rezultat, el scapă mai puțin șifonat (sau, mai știi, dacă se trag anumite sfori pe plan internațional, iese chiar bine), s-ar zice că s-a descurcat.

Interesant, fără a ne entuziasma prea tare, ar fi alt aspect. Minor, plăpînd, oricînd pasibil de a fi făcut praf de morișca propagandei, se creează un precedent. Un precedent care, deși pare că vine din pura bunăvoință a împăratului ce catadicsește să bage în seamă bicisnicul congres, s-ar putea întoarce împotriva practicii de a asasina militar orice țară, oricînd, la simpla discreție a potentatului ce ocupă tronul „celei mai vechi democrații constituționale din lume”, ca să-l citez pe laureatul premiului Nobel pentru pace. Ceva, ceva îmi spune că și lui Obama îi convine să se lege la cap singur, că s-ar putea să-l doară prea mult altfel. Dar viitorului împărat și, mai ales, cercurilor imperiale, oare le cade bine gestul de azi ? Probabil că nu, dar prea i-a văzut prostimea planetară în fundul gol și cu dinții de vampir erecți, așa că… și-au ascuns coada și copitele măcar o țîră.

Precedentul însă… nu se știe !

Situație interesantă pentru americani și, poate, în caz că se va alege ceva de el în viitor, pentru restul lumii. America nu-și va recăpăta niciodată imaginea de putere binevoitoare, dar dacă mai scapă de cea de bau-bau, tot e un cîștig. Pentru ei și, de nevoie, ca să pară credibili, pentru omenire.

Cazanul vrăjitoarelor dă în clocot acum, nu am îndoială. Asta e, uneori fiertura nu le iese.

Bineînțeles, dacă mă întreabă cineva, cred că Obama va primi undă verde de la congres, nu acesta era subiectul postării.

Titlul reflectă propriile întrebări. Una dintre ele fiind: jocul lui Obama îi vizează cu osebire pe americani, fie ca pură fațadă fie ca expresie a existenței unui sîmbure de rațiune și bun simț ? Contează răspunsul, fie și numai pentru confirmarea sentimentului că Obama și ai lui conștientizează, vag, că reprezintă națiunea americană și pe nimeni alticineva.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Radu Humor  On 1 Septembrie 2013 at 13:03

    Americanii, America nu mai reprezintă de mult şi din păcate,decât ditamai elefantul tras/dus de nas de un şoricel (Israel), acolo unde vrea el:mrgreen:
    E tot ce a mai rămas din imaginea bravului popor de acum un secol şi ceva🙄
    Aşa-i cţnd îţi intră păduchii în cojoc :
    Ca să scapi de ei, trebuie să-i dai foc !
    Poate aşa, dând foc la lume, înţeleg ei să scape de cei care i-au încălecat ca pe ultimii dintre oameni !
    Şi pare şi o răzbunare a celor vânaţi şi ucişi cu bestialitate pentru a se face loc unei mulţimi venite din toate părţile lumii, la început poate cu bune intenţii !
    Dar mai apoi setea de sânge n-a mai putut fi uşor potolită !
    Dovadă şi toate actele descreierate, prin care se vor stăpânii lumii cu preţul atâtor crime şi suferinţe pricinuite unor popoare, doar pentru a pune mâna pe bogăţiile lor !
    Dacă, să admitem, ar exista o ţară făcută să stea doar pe un munte de excremente şi acolo s-ar folosi nu arme chimice, ci şi atomice împotriva propriilor locuitori, credeţi că ar mai interveni s-o ocupe aceşti apărători ai dreptului omului ?!
    Aiurea🙄

    • conumishu  On 1 Septembrie 2013 at 20:28

      Tema cu bogățiile unei țări rămîne valabilă oricînd, așa a fost dintotdeauna. Dacă e ceva de jefuit, tentația va fi mare, la fel și intenția. Cu cît prada s-ar dovedi mai bogată, cu atît mai mult. Cu toate acestea, nici în cazul Irak, nici al Libiei, cu atît mai puțin în Afganistan sau în Siria, criteriul jafului potențial nu a venit pe primul loc. Se pot identifica obiective strategice care explică mai bine, zic eu, intervențiile militare. Pînă la urmă, jaful cel mare se face din condei, electronic, de către finanța internațională prin instrumentele financiare. Această stare de lucruri trebuie apărată cu prioritate. Și este apărată cu ferocitate.

      La fel, Israelul contează puțin față de influența evreiască din interiorul marilor puteri ale planetei. Pot interveni în favoarea Israelului și o fac, dar nu vor ceda sau periclita grav pozițiile tari pe care le au în afara Israelului. La limită, în Israel se duc entuziaștii, fanaticii și fraierii. SUA joacă întotdeauna după cum vrea Israelul pentru că, pînă acum, nu i-au fost puse interese vitale în pericol. Dacă Israelul ar împinge situația într-o zonă în care elita SUA, cu toată componenta evreiască solidă, ar simți că își riscă dominația, ar fi abandonat rapid. Încercarea de a induce în mintea lumii că operează o simbioză indestructibilă între cele două țări contează propagandistic, atît. Israelul fără SUA (sau fără UE care s-o ia în brațe la fel de consistent) ar avea probleme mari, invers nu.

      Israelul e ca o tabără de întreținere a unei tradiții, mai mult sau mai puțin autentice, posibil necesar de a fi împrospătată prin antrenament, ca să-i zic așa. Altfel, e doar o investiție de orgoliu. Dacă nu ar fi vorba despre mit, ar lichida afacerea imediat.

      Oricum, pe americani îi costă mai puțin decît pe noi, prin comparație.

    • conumishu  On 1 Septembrie 2013 at 20:39

      AIPAC-ul și neoconservatorii par să fie eficienți, dar sînt ostentativi, se vede prea limpede ce interes servesc. Aroganță, desigur, dar oferă și posibilitatea de le înlocui, la o adică, tot ostentativ. Unelte se găsesc. Nici nu se compară efectele lor cu efectele insidioase de la nivelul cultural și social, unde operează cu totul alte forțe. Nu numai în SUA.

  • Radu Humor  On 1 Septembrie 2013 at 23:10

    Interesante şi ptdv🙄
    Dar mai ales prea cuminţi şi neutre😉

    • conumishu  On 2 Septembrie 2013 at 5:19

      Neutre nu-s, cuminți… habar n-am, mă interesează să ghicesc realitatea cît mai aproape de adevărul momentului. De altfel, e prea puțin relevant dacă e coada cea care mișcă cîinele, tot nu are cine să se opună americanilor militar. Se vor distruge singuri sau mai avem mult de așteptat pînă să vină vremuri mai bune.

  • marciusquintus  On 2 Septembrie 2013 at 15:17

    „In the USA, the War Powers Resolution was vetoed by Nixon in 1973.
    It became law later that year when both the House and Senate voted to override the Presidential veto.

    When the USA engages in war under Presidential Edict via the War Powers Act(edit: Resolution, not Act),
    there are limits in place, such as a 60-day timetable.

    A Congressional vote declaring War allows the USA military to wage all-out war with only Geneva Convention restraints.

    Everything is on the table if our politicians vote for war;
    the draft, new taxes, rationing, whatever.
    They can do anything under the auspices of the war effort.

    Obama was not demonstrating weakness,
    he is vying for dictatorial powers.”(de pe un forum)

    • conumishu  On 2 Septembrie 2013 at 17:12

      Ultima dată cînd au declarat război a fost împotriva României, hi, hi.

      War Powers e un fel de acceptare a violului. Un fel de, „nu ai voie să declari război, dar te lăsăm” și venim cu o lege redundant-suspectă, mai slabă decît constituția, lăsînd astfel posibilitatea continuării abuzurilor prezidențiale. Ceea ce s-a și întîmplat. Poarta a fost deschisă în timpul celui de-al doilea război mondial, însă, și în perioada de imediat după prin ordinele prezidențiale, tot mai frecvente.

      Nu au avut nevoie, de la Vietnam încoace, de rechiziții sau serviciu militar obligatoriu, rechizițiile le fac din timp prin deturnarea unei imense sume de bani prin bugetul de apărare, iar voluntarii pentru bani nu au lipsit. Mai nou, au privatizat o bună parte a ducerii războiului, cea mai bine organizată formă de mercenariat din istorie.

      Puterile dictatoriale sînt acolo, nu e nevoie să fie folosite toate pentru că mașinăria funcționează încă bine, conform principiului „problemă”-reacție-„soluție”, ilustrat și prezentat sugestiv aici:

      „Fear is a powerful motivator”

  • conumishu  On 2 Septembrie 2013 at 17:39

    Apropo de cumințenia de care aș da dovadă.

    Înainte de a pune și mai multe tunuri pe americani și Israel, am o datorie de onoare să mă dezic total de poziția inadmisibilă a domnului Ponta, onor prim-ministru al țării mele și, teoretic, slujbașul meu, plătit să mă reprezinte, inclusiv în relațiile internaționale.

    Acest domn condamnă „crimele guvernului sirian”. Serios ? Existența bandelor de mercenari plătiți, antrenați, echipați și aduși din afara Siriei, cel puțin într-un caz dovediți drept canibali, pe care, indirect, le susține Ponta acceptînd supus narațiunea penibilă venită din occident, ar trebui să-i interzică să adopte o asemenea poziție. Pur și simplu.

    Stilul său, presupus ironic, de fapt o scremere de zeflemea chinuită, nu atenuează cu nimic realitatea faptului că ia (în numele meu !) partea teroriștilor externi trimiși să destabilizeze un stat suveran. La noi, acest tip de intervenție străină a ținut doar o săptămînă și a fost o nenorocire, o crimă. Acolo ține de doi ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: