Monthly Archives: Septembrie 2013

Soros veghează

Ne explică un vehement C.Pîrvulescu, omul ong-Soros prin definiție, cît de autentice sînt manifestările de stradă „ecologisto” -„indignați” (în sens de reacție globalistă la… globalism – după modelul diferitelor acțiuni prin care grupurile ongiste organizate au deturnat manifestații de stradă, inițial, apoi au alungat oamenii cinstiți care ar fi putut alege alte priorități sau pune altfel accentele decît ofertele la pachet furnizate de agenții globaliști), cît de neaoșe. Atunci treaba stă exact pe dos, C.Pîrvulescu fiind un turnesol perfect.

De țintit, țintește însă în altă direcție, are ordin să încerce (împreună cu restul similarilor săi) încălecarea nemulțumirii populare sub o altă întruchipare a societății civile de tip Soros. Vehemența e dată de posibilitatea, reală, ca de această dată lumea să se scuture de paraziții ăștia antinaționali.

De ce au fost amenințați cu execuția ?

Sigur, pe de-o parte se dă apă la moară ciuvicilor, extrem de încîntați de ieșirea audiatului de la comisia degeaba a parlamentului. Totuși, cine a privit intervenția respectivului (îmi scapă numele) putea observa tensiunea extremă sub care se afla, cum încerca sa se controleze, dar pe față și pe gît i-au apărut pete roșii mari, de om cu tensiunea și pulsul crescute periculos. Furia care îl stăpînea era ușor de observat și la fel de ușor de înțeles.

Probabil a clacat cînd i s-a cerut să încheie mai repede și atunci a inventat amenințarea cu grupurile paramilitare care le vor veni de hac… cui ? Aici e aici. Să-i denumim după cum merită: trădători de țară. Potențiali, e adevărat, în cazul Roșia Montană. Cîtă vreme aurul și celelalte bogății se află încă în pămîntul țării, prejudiciul, ca să mă folosesc de jargonul juridic, nu există. Încă. Există însă precedente extrem de păguboase. Vezi petrolul sau gazele naturale, ca să ne limităm doar la resurse ale subsolului.

Pedepsirea trădătorilor, legal sau în afara legii, contează prea puțin dacă pierderile nu se recuperează și jaful continuă. Amenințarea cu pedeapsa, meritată în cazul trădării, reflectă mai mult starea de frustrare extremă la care au fost aduși cei ce înțeleg amploarea dramei istorice pe care o trăim. Că poate fi speculată și exploatată de către inamicii interesului național e un fapt de care trebuie ținut cont.

Cînd scriu aceste rînduri, Institutul Cantacuzino din Iași este distrus, citesc pe ecran că nu vom mai produce, printre altele, ser antitetanos. Civilizat, democratic și manierat dispărem. Nu putem decît să le urăm multă sănătate și prosperitate diverșilor trădători, nu ?

Mor de plăcere

Mă scald în povețe despre responsabilitate, despre modul civilizat de a aborda problemele, despre cît de important e dialogul și ce frumoasă e respectarea legii, despre cum numai prin dezbatere rodnică și cu bună credință se poate ajunge la soluții corecte.

În vremea asta, de 23 de ani, nația mea e distrusă cu metodă, neamul meu e umilit constant, poporul meu e ucis lent.

Bolborosește o răbdare filozofică în mine. O resemnare clocotitoare testează rezistența recipientului în care se distilează toate biruințele comportamentului civilizat, democratic.

Cu alte cuvinte, mor de plăcere. Evident, sînt beat de recunoștință față de toți cei ce îmi produc această plăcere democratică și îi iubesc f. f. mult pe străini, cu deosebire pe cei din, cum li se spune… democrațiile consolidate. Mai am puțin și renunț la mîncare în această beatitudine orgasmică.

Aproape pe orice site intru, mi se bagă sub ochi un plătit „DA pentru Roșia Montană”. Sigur că da, veniți, vă semnez petiția cu celeritate, numai un pic, cît să-mi scuip în palme înainte de a înșfăca unealta pentru scris.

De ce ne aflăm în Afganistan ?

Pentru că sîntem (și) slugile americanilor.

O lume ciudată

Înțeleg că s-a promulgat o nouă lege, care nu diferă cu nimic față de legea în vigoare pînă acum în privința prevederii fundamentale, anume omorîrea cîinilor fără stăpîn, ipocrit denumită eutanasiere. Ori nu mai înțeleg eu nimic ori lumea devine tot mai ciudată. Prefer varianta a doua.

Cum scriam cu ceva postări în urmă, legea exista, dar nu se aplica. Acum, practic aceeași lege,  se va aplica sau nu (există o contradicție majoră cu un aliniat din legea pentru protecția animalelor, după cum arătam), în schimb nebunia incriminărilor va exploda. Mă conving, pe zi ce trece, că ongurile implicate nu doresc decît scandal, probabil și pentru ca să acopere rolul pe care l-au jucat în afacerea profitabilă (și de durată) cu cîinii de pe străzi. Altfel nu se explică de ce aleargă după cai verzi pe pereți, în loc să se orienteze pe direcția în care ar avea o bună șansă de succes.

Brambureala nu este întîmplătoare. Cadrul legislativ și atribuțiile ce revin celor desemnați de lege să se ocupe de o problemă pot fi mai clare sau mai vagi, însă mai importantă este imaginea, adesea ruptă de realitatea legală, pe care o produc mass-medioții, deliberat, cu rea credință. Doar în acest mediu viciat pot miniștrii sau primarii și alți aleși sau numiți să ridice din umeri a neputință, adesea (co)interesată. Legea e lege, poate, dar presiunea mediatică a pseudo-opiniei publice aruncă funcționarea de fapt a statului în derizoriu. Prin acumulare se ajunge unde ne aflăm acum, cu probleme veșnic nerezolvate și cu o nesecată sursă de zîzanie.

Vina noastră există, ar trebui să ne informăm mai mult, cu mare atenție la surse, dar, să fim realiști, nu e rostul populației să monitorizeze sistematic legislația și aplicarea ei. Dacă ținem cont că sîntem victimele dezinformării cu adevărat sistematice ce se deversează prin canalele media, cu atît mai puțin.

Rețeta ong (citește: structură lipsită de răspundere legală care se substituie legitimității populare, dar exercită presiuni asupra funcționării autorității legale) + mass-media deplin controlată dintr-un unic centru de decizie = dezastru garantat. Triumful „societății deschise”-Soros.

Se face Roșia Montană

Îmi devine tot mai clar că se va da aurul românesc. Greii partidelor tac sau se pronunță în favoarea jefuitorilor.

Nu-mi este clar dacă unele reacții de împotrivire din partea băștinașilor au depășit anticipările păpușarilor. N-are importanță. Mesajul principal al românilor a fost lansat, auzit și, după mine, anihilat, aruncat în grămada discuțiilor degeaba, undeva pe la coadă, dacă și acolo. Prin acțiunea clasicei diversiuni a mutării atenției pe chestiuni reale, dar secundare. Nici pomeneală să se dezbată în parlament, în mod explicit, legitimitatea cedării către străini a exploatării unor resurse atît de valoroase, nuuu, se va trăncăni pe marginea eficienței, credibilității gangsterilor, ecologiei, locurilor de muncă (sictir! – cu banii care se pierd s-ar fi însutit numărul locurilor de muncă posibil de a fi create, chiar dacă nu neapărat în zonă), a orice altceva decît despre elefantul din mijlocul camerei (inferioare sau superioare).

N-am folosit la întîmplare cuvîntul legitimitate. După ce se încheie și circul ăsta, cu toată dorința mea de a vedea parlamentul repus în dreptul și autoritatea care i-au fost subminate sistematic, nu văd cum aș mai putea considera legitimă (de reprezentativă nici nu mai spun) o structură care trădează interesul național atît de „consecvent”.

Între timp… ne termină

Guvernul a promis FMI că vinde majoritarea companiilor deţinute de Ministerul Economiei (via Prioritate de dreapta)

La ce ar mai folosi comentarii (din cuvinte) la așa ceva ?

Poate doar pentru a sublinia nevoia disperată de „spectaculos”, scandal, diversiune și învrăjbire. Românii nu trebuie să afle ce li se pregătește sau să fie prea zăpăciți și prea dezabuzați ca să reacționeze pe măsură.

Cum stă treaba cu cîinii

Înainte de orice altceva, pentru cei (noi, toți, de fapt) ce nu privesc în cruda lumină  realitatea și răspunderea indirectă care revine fiecăruia din acțiunea unei legi emisă în numele nostru: eutanasiere înseamnă ucidere. Fără dureri, poate, dar tot moarte aduce.

De cînd a fost omorît copilul de 4 ani, a răbufnit tema, veche, foarte veche, a cîinilor vagabonzi. Desigur, te impresionează o dramă de acest fel, mai mult (cel puțin în cazul meu) decît moartea japonezului, din urmă cu ceva ani, sau decît accidentul de autocar din Muntenegru, alte evenimente mediatizate masiv. Reacția mediotă era previzibilă și, la fel, reacțiile tip zvîcnet de picior de broasă supus acțiunii curentului electric din partea politicienilor și altor băgători de seamă.

Scurtez. Nu aveam temele făcute în această privință și nici nu le-aș fi făcut vreodată. Două chestii m-au, hmmm, incitat să văd, cît de cît, cum stă treaba: faptul că am fost înștiințat cum că aș face parte dintr-o nație de jigodii și bestii și atitudinea anapoda pe care am observat-o față de bunica copilului, privită/prezentată de mult prea mulți drept principala vinovată de cele întîmplate.

Rezumat al legislației care acționează acum(sursa e băsistă și are interes să arate că afirmațiile lui Băsescu au acoperire legală, dar rezumatul e corect, din cîte am verificat). Așadar, prevederea legală în vigoare autorizează eutanasierea cîinilor fără stăpîn. Care nu se practică, cel puțin de cîțiva ani. Nu se practică sau nu prea se practică (nu știu cine poate să verifice). Cert este că sterilizarea, ciparea și retrimiterea pe stradă (conform propunerii de modificare a legii, dar care nu a devenit lege) se practică.

Iată și regulile după care operează hingherii:  Atribuții ASPA (aici exemplificat cu primăria București).
Îl înțeleg acum și pe Oprescu, știe că, legal, poate să omoare cîinii, dar știe și că majoritatea nu vrea să fie părtaș moral la uciderea lor, în masă sau chiar dacă n-ar exista situația anormală de acum.

Una dintre componentele legale care bagă în ceață coerența textului de lege a fost introdusă printr-o modificare la Legea privind protecția animalelor, anume art. 7.1, care zice așa: „Este interzisa eutanasierea cainilor, a pisicilor si a altor animale, cu exceptia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar.”. Completarea se face la art. 7 și nu are nicio legătură logică cu acesta (art. 7 „Animalele folosite in scopuri experimentale sunt supuse unor reguli de protectie specifice, fara a li se provoca suferinte inutile.”). Prin această modificare se introduce o contradicție (asemănătoare cu schizoida „dublă suveranitate” din chiar textul constituției) față de conținutul art. 1.2 („Gestionarea populatiei canine fara stapan de pe teritoriul Romaniei se reglementeaza prin lege speciala.”). Pînă la modificare, legea specială putea cuprinde, și cuprinde, posibilitatea eutanasierii. După modificare se află în opoziție cu conținutul art. 7.1. După cum e formulat articolul respectiv și după amplasarea aiurea e clar că avem de a face cu acțiunea unui lobby, dar legea e lege și contradicția trebuie rezolvată.

Cum sună legile străinilor ? O am doar pe cea engleză, cea franceză e comparabilă, dar am doar răspunsuri date de avocat specializat întrebărilor puse de cei interesați, nu am link spre legislația propriu-zisă, la cea englezească am avut noroc să ajung relativ repede. La englezi se remarcă 2 aspecte. Responsabilitatea este foarte clar stabilită și se lasă la latitudinea respectivului funcționar/oficial să decidă ce va face cu cîinele după 7 zile. Asta legat de excepția de neconstituționalitate ridicată în România. Dacă constituția noastră prevede explicit, cu înțelesul de stabilire riguroasă a etapelor ce trebuiesc parcurse,  invocata „previzibilitate” (nu am verificat) atunci, evident, nu se poate lăsa la latitudinea autorității împuternicite ce cale va alege. Dacă e doar un principiu de drept care ar fi bine să fie urmat în mod consecvent, atunci e apă de ploaie.

Evident, occidentul nu are, nici în acest caz, de ce să ne facă cu degetul în privința reglementărilor legale. O demonstrație care ar fi trebuit să devină inutilă de-a lungul atîtor ani în care, atunci cînd nu am copiat legile lor, am ales variante mai „progresiste”. Drept este că reaua credință și ipocrizia occidentalilor formează o constantă pe care te poți baza.

Ce vor iubitorii de animale și ong-urile și asociațiile care se ocupă de zona animalelor de companie (nu numai, dar mai ales) ? E vorba de cei care s-ar interesa de aspectul legal (mă îndoiesc că sînt suficient de mulți). Cum e și logic, să devină lege actuala practică, adică să fie eliminată prevederea prin care poate fi omorît un cîine fără stăpîn și căruia nu i se găsește stăpîn sau adăpost permanent într-un interval de timp. Evident, protestul și starea de spirit, întreținută în jurul situației de după moartea copilului, se transformă, parcă după o logică algoritmică, în altceva. De ce? Din același „de aia” prin care manifestările legate de modul cum s-ar putea aborda și rezolva temele de interes din societatea românească trebuie să servească întîi intereselor altora sau, măcar, operațiunii sistematice de defăimare a românilor.

Poză bing la minut… de istorie

Anglia_bing
Frumoasă țară, Anglia, păcat că e locuită ! 

Am vrut să dau curs pornirii de a scrie ceva despre vrăjmășia întreținută, cu tîlc și cu metodă, între mineri și „ecologiști”, între oameni cu cîini și fără, între usliști și pedeliști (cei de stradă, nesemnificativii, votanții, ceilalți se înțeleg de minune), între  angajați (de stat, primării, firme) și angajați în luptă, mînați de o pasiune sau un ideal, între generoși și amărîți, între educați și needucați, între orice permutare imaginabilă, prin orice asmuțire posibilă. Toate acestea sub ochii camerelor de luat vederi străine, ale „obiectivilor” și „civilizaților”. Vrăjmășia dintre români asmuțiți asupra românilor. Din nou, iar și iar și iar.

Pentru că iar s-a ajuns, în doi timpi și trei mișcări, prin specularea mobilității mintale cu care am fost… blestemați, mai degrabă decît dăruiți, s-a ajuns la generalizarea, inevitabilă, cum că am fi o nație de troglodiți, brute, nespălați, se cunosc lăturile întotdeauna pregătite pentru a ne fi aruncate în cap. Chestie care mă înfurie cînd și-o asumă români (plus că mă insultă automat prin generalizare și nu prea am de ce să înghit insulta) la supărare reală, dar dusă peste pragul rațional, cu mult prea multă ușurință, prin lucrare din afara lor.

Am vrut să scriu, poate voi (mai) scrie, trebuie doar să găsesc tonul suficient de neutru. Nu pentru că vreau să fiu neutru sau să par așa, pentru că simt cum sîntem jucați într-o notă mai stridentă, mai acută decît de obicei. E un soi de pericol nou în aer, poate s-a umput paharul, dar depinde și cine, cum și unde îl varsă.

Am senzația că, dacă tot am ars pe altarul nimicului o generație, unii consideră că a venit momentul să se reia ciclul învrăjmășirii românilor prin reluarea unor teme ce ar fi trebuit să fie uzate, cu scormonirea în răni ce ar fi trebuit să fie cicatrizate, prin actualizarea unor probleme reale, dar care puteau foarte bine să lîncezească dacă rezolvarea lor induce pericole mai mari.

În anumite momente, cel mai înțelept lucru pe care îl poate face un politician sau un doctor sau chiar un… înțelept e să nu facă nimic. Probabil respectivii nu vor proceda așa.

Pasul înapoi, detașarea, fie și cu prețul unghiilor înfipte în carne, identificarea graniței dintre pasivitate și evitarea unor capcane. Cui să-i cer asta și de ce, poate lumii îi e sortit să se autodistrugă, iar românilor să se sfîșie între ei, sub ochii camerelor de luat vederi străine ? Am să încerc să mi-o cer mie.

Ce frumos se minte…

Am ascultat, în sfîrșit, o profesionistă în ale vorbelor, directoarea tehnică de la GRGC (Gabriel Resources Gold Corporation). Bravo, doar cu profesioniști ne ascuțim reflexele și ne rafinăm tehnicile de răspuns.

Era prezentă în expunerea doamnei o mică observație, anume că zona de interes ar fi fost săracă în aur. Păi, da, dacă păstram copia paginilor de internet ale GRGC din urmă cu mulți ani… Acolo se lăudau, pur și simplu, cu reușita deplină a operațiunii, una din componentele esențiale fiind swap-ul (cred că așa se numește) prin care societatea de stat românească, proprietară 100% asupra terenurilor aurifere de la Roșia Montană, rămînea cu 25% (cred, inițial) , pentru restul primea la schimb… cai verzi pe pereți, zone unde nu se știe dacă există ceva. Cum ajunseseră respectivele zone la GRGC nu știu. Oricum, toate acestea se cunosc, trebuie doar să vină o guvernare românească pentru a fi înfățișate în ordine logică și cronologică.

––

Celor ce avansează ideea că statul român nu este capabil să exploateze resursele de acolo: așteptăm pînă cînd va putea sau angajăm o firmă să exploateze pentru noi și le plătim serviciile. Aurul și celelalte resurse extrase ne rămîn nouă să dispunem de ele conform intereselor noastre.

Întreaga operațiune de prostire se bazează pe o slăbiciune indusă, sistematic, de ani de zile. De ani de zile se infiltrează în mințile oamenilor cianura mincinoasă a așa-zisei incapacități românești de a valorifica avantajele economice existente pe aceste meleaguri, fie că este vorba de resurse minerale, de agricultură sau de abilități tehnice, comerciale, etc. Noi nu putem face nimic fără consultanți străini, fără experți străini, fără corporații străine, ni se spune. Iar noi credem !?

Mare surpriză cînd, hocus-pocus, din consultare și expertiză ne trezim expropriați. Sigur, cu jumătate de gură se recunoaște, rar, că am fost permanent supuși șantajului, ba cu UE, ba cu licuriciul, ba al pistolului bancheresc la tîmplă, ba al lobby-urilor „retrocedărilor”. Permanent însă, de la disprețuitorii autentici (self haters, cum s-ar zice în limba licuricilor), trecînd prin zeflemiștii de bodegă, pînă la imbecili, se învîrte placa „incapacității funciare” de a ne gospodări, organiza, guverna singuri.

Dacă ne însușim această mutație nefastă, atunci nici nu mai e nevoie de agenți și de trădători, ne punem singuri capul pe butuc sau averea în mîinile cui o va cere.

Nu se leagă

Conform lui Ponta, România ar trebui să cheltuiască o jumătate de miliard de euro pentru a ecologiza ce ar fi stricat șmecherii străinezi la Roșia Montană pînă acum, înainte de a începe exploatarea. Ne crede tîmpiți sau cognitiv disonanți (sau inventez un fel de pleonasm psihologic) ? Eu înțeleg că nu au timp să pregătească cifre mincinoase cît de cît credibile și, dacă ar avea timp și oameni pricepuți să țeasă o minciună pasabilă, nu au voie să coboare sub un plafon care să „justifice” „despăgubiri”, dar nici chiar așa !

Bieții străinezi, cum se grăbesc ei să ne creeze locuri de muncă și venituri la buget, lor rămînîndu-le doar ocara și miliardele de plătit pentru a ne lăsa curtea curată. Cum să nu le dai autorizația de mediu cînd ei nu vor decît să sculpteze relieful locului, aemenea unui artist complet dezinteresat de partea materială a vieții. Artă pntru artă, nenicule !

––

Alte cifre care nu se leagă. Ministrul culturii afirmă că sînt necesare vreo 50 de milioane de euro pe an pentru a întreține galeriile de mină și a le da o destinație turistică, altfel se inundă rapid. Tot dumnealui afirmă că, din 2001, domnii investitori au scos minele de sub apă pentru studiul specialiștilor. Așadar, de 11-12 ani, ar investi sume mari de bani (poate nu 50 de milioane de euro pe an, dar destui) într-o operațiune strict neprofitabilă. Ceva nu se potrivește, ori e nevoie de semnificativ mai puțin bani pentru a întreține galeriile ori, dacă ținem cont de suma avansată de Ponta (aprox. 550 milioane euro) care ar reprezenta investițiile globale făcute de GRGC, ăștia sînt filantropi, nu afaceriști.

––

Se leagă, după absolvirea clasei a 5-a. Doamna Stoicescu ne ilustra ce reprezintă precipitații de 150 de litri pe metru pătrat. Imaginați-vă, ne spunea, că turnați 1,5 litri de apă într-un degetar de 1 cm pătrat (baza). Mda. Un metru pătrat are 100 de cm pe 100 de cm, cum ar veni… 10000 de cm pătrați. Litrul și jumătate se mai împarte la 100. Pentru ploaie, cantitatea de apă căzută e imensă, totuși…

Orice cifră vehiculată pe la televiziuni sau de mass-medioți, în general, trebuie verificată, în măsura posibilului. Nu se știe niciodată cît de aerieni sau, dimpotrivă, de terre à terre cu interes foarte precis se manifestă.

România amnezică

Ați uitat, compatrioți ? Gata, dacă au trecut cîteva luni, vreo 5-6, deja ați uitat ?

Cînd a trădat interesele românești prin legea „retrocedării”, Ponta, șeful guvernării usliste, ne șantaja cu amenințarea mincinoasă conform căreia, dacă nu recurg ei la trădare, România va avea de plătit 8 miliarde de euro „despăgubiri”.

Nici nu se obosesc să modifice scenariul. Sau nu pot să iasă din tiparul, probabil verificat psihologic, la care apare o dorită reacție de tip pavlovian. Nu ne curg balele de plăcere, dar ni se strîng bucile de frică, n’așa ?

Bă, bandiții jefuitori, veniți aici din toate zările, nu plătesc niciodată despăgubiri pentru generațiile de români sacrificați pe altarul lăcomiei lor bestiale ? Se pare că nu.

Au desecretizat. Aiurea, mint de sparg ! Sînt disperați, vor doar să inducă senzația de „inevitabil”, de „bătut în cuie”. (en passant : Cică trebuie să plătim noi infestarea ecosistemului făcută de bandiți. Ei, asta-i, lasă că dăm noi cu mătura, voi țineți-vă mai departe, că are bățul lung).

Cine îi va opri pe pontobăsiști să meargă pînă la capăt cu „proiectul” Roșia Montană ? „Proiectul” care trebuie, neapărat, să dea străinilor aurul românesc. În cazul lor, frica de stăpînii străini pare mai mare decît față de reacția poporului… lor.

P.S. Exemplul perfect de disperare și turbare l-am avut în seara aceasta: Mugur Ciuvică. Greu de depășit. Ce șobolan !

P.S. 2 (cu lehamite) Trebuie să fii liberal ca să poți bate recodul de viteză la lichelism. Cît au fost cu țara, 3 zile ? Bine. Nu îmi făceam iluzii cu ăștia. Vai de capul lor !

Da, au turbat (part 2).

GRRC

Evoluția cursului acțiunilor Gabriel Resources (apropo, based in UK) în ultimii 10 ani (linia verde). Clic pentru imagine mai mare.

N-am chef să-mi bat capul cu o analiză, nici expert nu sînt (deci am șanse să o mai nimeresc).
Dacă este cineva interesat de anumiți parametri, grafice, etc, pe care nu le poate obține cu ușurință sau gratis de pe internet, să dea un semn și încerc să le obțin (combin).

Acțiunile Gabriel Resources se tranzacționează OTC (over the counter), varianta pink, cea mai slabă formă de listare la bursă.

The Pink Sheets are different from the OTCBB. Companies on the Pink Sheets are not required to meet minimum requirements or file with the SEC. So-named because they were actually printed on pink paper, the Pink Sheets started out as a daily quote service provided by the National Quotation Bureau. Typically, companies are on the Pink Sheets because either they are too small to be listed on a national exchange or they do not wish to make their budgets and accounting statements public. To avoid having to file with the SEC, some large foreign companies such as Nestle S.A. have penetrated the American securities markets through the Pink Sheets. Companies listed on the Pink Sheets are difficult to analyze because it is tough to obtain accurate information about them. The companies on the Pink Sheets are usually penny stocks and are often targets of price manipulation. They should only be purchased with extreme caution. ( http://www.investopedia.com/ask/answers/201.asp )

Adică, cine riscă să cumpere acțiuni la ăștia o face pe barba proprie. Pretenția cu despăgubirile e praf în ochi, sînt niște cioflingari.

GRRC_2

Graficul pe ultimele 10 zile (clic pentru imagine mai mare). În ziua cea mai activă, cînd s-a prăbușit prețul, s-au vîndut-cumpărat vreo 400000 de acțiuni, căzîndu-se de la 1,25 dolari pe acțiune la 0,75. Dacă am lua prețul maxim ar fi vorba de tranzacții în valoare de jumătate de milion de dolari ! Un fleac. Practic, acțiunile nu se vînd, nu se cumpără. Cum e și logic, pentru că toată șmecheria a fost pornită ca un joint venture (s-au strîns cîțiva rechini și au pus ceva bani la bătaie), iar partea de listare publică e doar de ochii lumii.

(Market data and information provided by Thomson Reuters; © Thomson Reuters Limited.)

Da, au turbat.

Se vede.

Ultima comicărie tragică, lansată de gurile de canal mediote, ne anunță că bandiții străini ar putea cere 4 miliarde despăgubiri dacă nu li se dă Roșia Montană pe mînă. Cum ar veni, statului român i se promit cîștiguri de 2 miliarde, iar dumnealor ar vrea 4 miliarde, asta așa, ca amuzament numeric.

Știți ceva, vreau să-i văd pe guvernanții care se vor înhăma să plătească fie și 1 leu bandiților ăștia. Vreau să-i văd, ca să cunosc cum arată sinucigașii.

Oricum, fierbe mustul.

Lăsați deoparte povestea cu cianurile, uitați de strămutări, scoateți-i pe cei cîțiva mineri păcăliți din subteran, domnilor sforari.

Vreți să dați averea românilor din subsolul țării, ați trădat masiv pînă acum, de data asta lumea s-a prins.

Guvernarea USL a fost instalată, a devenit foarte clar acum, pentru a accelera jaful străin asupra României. Cu retrocedările criminale le-a mers, în sensul că lumea nu a înțeles ce ticăloșie s-a petrecut. Cu regiunile nu prea le-a mers și au pasat-o, deocamdată. Cu aurul nu le merge.

Nu trebuie slăbită presiunea nicio clipă. Chiar și medioții ezită, se încurcă, nu știu cum să mai prezinte lucrurile ca să nu pară odioși, deși doar reclama difuzată în favoarea bandiților le aduce sume mari de bani.

Ne aflăm într-un moment hotărîtor. Cu toate riscurile, dacă nu punem acum piciorul în prag, atunci să ne pregătim bocceluța, că țară nu vom mai avea.

Aprigul adevăr

Ați turbat ?

Cîinele atins de rabie face spume la gură. Așa au ajuns haimanalele politice, mass-media și turma asortată de agenți ai străinilor împrăștiați prin toate zonele din care pot exercita o anumită influență.

Au turbat pentru că lumea începe să rupă din vălurile de îmbrobodire țesute constant.

Guvernarea USL, președintele Băsescu, toată mass-media muncesc cu disperare să cedeze aurul și metalele rare ale României unor jefuitori străini. Pur și simplu.

Se agață, într-o aparentă inconsecvență, de partea de militantism ecologist, chiar dacă asta înseamnă încă o amînare și străinii nu mai au răbdare. Doar, doar se va putea acoperi breșa prin care tot mai mulți încep să realizeze amploarea jafului programat în planul economic.

Apreciez rezultatele obținute de campania ecologistă, deși una dintre componentele care i-au asigurat o anumită popularitate este dictată de interesele ungurești ce vor să păstreze aurul pentru Ungaria, în eventualitatea ocupării Transilvaniei (logic, din punctul lor de vedere). Apreciez și eforturile Academiei Române care a avut un cuvînt important de spus pe partea apărării valorilor de patrimoniu istoric. Bine că a venit ministrul (liberal !?) actual al culturii, un notoriu agent civic, și a dat aviz favorabil, ca un ueuropean adevărat (ți se face greață!). Totuși, miza principală, argumentul numărul unu, rămîne valoarea imensă a bogățiilor naturale cu care am fost dăruiți și care ar urma, conform dorinței străinilor, să fie înșfăcată de ei, românilor urmînd să li se arunce cel mult o ciozvîrtă.

Ce naiba, putem exploata noi aceste bogății, le putem vinde noi, putem păstra noi tot profitul ! Piața aurului concret, în forma sa fizică, oferă prime consistente celor ce pot furniza metalul, nu hîrtia tot mai suspectă care pretinde că l-ai deține. Asta la nivel individual. La nivelul țărilor/marilor importatori (toate țările din afara lagărului occidental adună aur cu disperare) poți încheia contracte și mai avantajoase. Ce să mai vorbim că ar fi bine să păstrăm și noi mai mult aur, desigur după ce Isărescu va fi înlăturat de la BNR și va înceta operațiunea de sabotaj financiar de acolo. Pentru metalele rare, trecute deliberat la etc, numai componenta strategică pe care o reprezintă asigură cîștiguri zdravene.

Șantajul tipic cu „despăgubirile” pe care, cică, ar trebui să le plătim hoților pentru că nu au avut acces la pradă e o cacealma penibilă. Nu merită atenție dincolo de un scurt paragraf. Schemă fumată colportată de presa cumpărată.

De turbați e mai sănătos să te aperi cu bățul, antirabicele costă și provoacă disconfort victimei, nu agresorului.

P.S. Nu pun preț pe declarațiile de intenție liberale sau pe cele schizoide (cum să le descrii altfel ?) ale lui Ponta. Poate că vor respinge în parlament, acum, un proiect nociv, pe care tot ei, în acord cu Băsescu, l-au reactivat cu gălăgie, tot acum. Rana rămîne deschisă pînă cînd nu vom redeveni stăpîni pe destinul nostru, suverani politic și economic. Pentru minte, fie și cea de pe urmă…

NU vrem să fie exploatat aurul de către străini !

În privința Roșiei Montane, mesajul lui Florin Zamfirescu este cît se poate de clar: resursele naturale aparțin românilor și numai românii au dreptul să le exploateze. Aspectul ecologic sau păstrarea elementelor legate de identitatea istorică vin DUPĂ aceea, discuția pe aceste teme are sens DOAR dacă prima condiție se respectă.

Nu vrem să li se dea străinilor dreptul de a extrage și a intra în posesia aurului și celorlalte resurse naturale valoroase. Punct.

Nu ne interesează valoarea redevențelor, nu ne interesează mărimea impozitului pe profit, pentru simplul motiv că nu vrem să ne alegem cu 10%, 20% sau 80% din valoarea acestor resurse cînd putem și trebuie să obținem 100%.

Gata, ați trădat destul, ați dat petrolul și gazele naturale într-o țară cu profesioniști care știu bine cum să le extragă și exploateze eficient. La fel, aurul și celelalte metale rare se știe foarte bine cum să fie extrase eficient. Tehnologia performantă se cumpără, experiența și tradiția le avem. Pentru capitalul de start luăm un împrumut și fondăm o companie de stat, nu cedăm străinilor încă o avere imensă asurziți de zgomotul de fond al televiziunilor plătite să aburească lumea.

Pentru băncile străine ați putut lua împrumut, pe care l-ați aruncat în spatele românilor, voi, cei care, toți, ați semnat și aprobat în perfect acord interpartinic operațiunea antiromânească numită împrumut FMI. Pentru o investiție fără riscuri, cu profit garantat chiar și în cele mai proaste condiții de piață, nu găsiți bani, nu ?

Mesajul e simplu. Sîntem mulți cei care gîndim la fel, Florin Zamfirescu nu se înșela și nu exagera cu nimic.

Cu mulțumiri sincere

Nu știu cum să-mi exprim respectul suficient de răspicat, cu necesară recunoștință, pentru actul de patriotism pur înfăptuit de domnul Florin Zamfirescu, în această seară. Care se înfăptuiește în momentul în care am simțit nevoia imperioasă să-l împărtășesc, cum pot, cu orice alt român sătul de minciuna și prostirea paralizantă sub otrava cărora ar trebui să nu mai reacționăm la crimă.

Încercați să găsiți, în speranța că va apărea pe internet, înregistrarea intervențiilor domniei sale din cadrul emisiunii Antenei 3 de la orele 19-20-21 (nu știu numele emisiunii, nu mă interesează de obicei).

Adevărul, spus simplu, adevărul tot mai greu de ascuns prin jocul trădătorilor ce alternează la „guvernare”, rostit de un român adevărat.

Dacă tot a apelat la congres

de ce să nu primească Obama o autorizație-cec în alb ? Ba, bine că nu !

Propunerea de rezoluție înaintată

Cum se comentează aici :

Această autorizație nu are nicio limită geografică sau practică.

Împuternicește președintele să acționeze oriunde în lume împotriva unui actor statal sau ne-statal dacă se stabilește vreo legătură, oricît de trasă de păr, cu armele de nimicire în masă siriene. Ar putea fi folosită cu ușurință pentru a invoca o acțiune împotriva Iranului.

Ei, acum începem să ne lămurim cum stă treaba cu generozitatea împăratului Obama.

Crede cineva că

guvernarea uslistă, cea care a cedat deja ungurilor Ardealul în plan imobiliar, care execută ordinul de regionalizare (=destrămare administrativ-politică) a României cu zel, crede cineva că NU VA DA aurul românesc străinilor ?

Crede cineva că Băsescu și cealaltă bucată-partid aservită colonizatorilor străini va face altceva decît să dea aurul românesc străinilor ? Doar Berceanu a fost ministrul care a inventat această Gold Corporation (atunci Gabriel Resources), un pîrlit de joint venture nord-american pînă la momentul respectiv, prin legea zonelor defavorizate (apărute automat prin închiderea industriei miniere de către guvernul ciorbeților) care scutea de impozit orice „investitor”, mai apoi statul român cedînd, pur și simplu, printr-un transfer „absurd”, acțiunile valoroase (zona Roșia Montană) pe o participare de valoare zero la zone neconfirmate dpv minier (nu știu cum ajunse și astea în laba Gabriel Resources). Am o ură în mine că nici nu mai încap în frază.

Crede cineva că trădătorii NU VOR TRĂDA în acest caz ?