Cum stă treaba cu cîinii

Înainte de orice altceva, pentru cei (noi, toți, de fapt) ce nu privesc în cruda lumină  realitatea și răspunderea indirectă care revine fiecăruia din acțiunea unei legi emisă în numele nostru: eutanasiere înseamnă ucidere. Fără dureri, poate, dar tot moarte aduce.

De cînd a fost omorît copilul de 4 ani, a răbufnit tema, veche, foarte veche, a cîinilor vagabonzi. Desigur, te impresionează o dramă de acest fel, mai mult (cel puțin în cazul meu) decît moartea japonezului, din urmă cu ceva ani, sau decît accidentul de autocar din Muntenegru, alte evenimente mediatizate masiv. Reacția mediotă era previzibilă și, la fel, reacțiile tip zvîcnet de picior de broasă supus acțiunii curentului electric din partea politicienilor și altor băgători de seamă.

Scurtez. Nu aveam temele făcute în această privință și nici nu le-aș fi făcut vreodată. Două chestii m-au, hmmm, incitat să văd, cît de cît, cum stă treaba: faptul că am fost înștiințat cum că aș face parte dintr-o nație de jigodii și bestii și atitudinea anapoda pe care am observat-o față de bunica copilului, privită/prezentată de mult prea mulți drept principala vinovată de cele întîmplate.

Rezumat al legislației care acționează acum(sursa e băsistă și are interes să arate că afirmațiile lui Băsescu au acoperire legală, dar rezumatul e corect, din cîte am verificat). Așadar, prevederea legală în vigoare autorizează eutanasierea cîinilor fără stăpîn. Care nu se practică, cel puțin de cîțiva ani. Nu se practică sau nu prea se practică (nu știu cine poate să verifice). Cert este că sterilizarea, ciparea și retrimiterea pe stradă (conform propunerii de modificare a legii, dar care nu a devenit lege) se practică.

Iată și regulile după care operează hingherii:  Atribuții ASPA (aici exemplificat cu primăria București).
Îl înțeleg acum și pe Oprescu, știe că, legal, poate să omoare cîinii, dar știe și că majoritatea nu vrea să fie părtaș moral la uciderea lor, în masă sau chiar dacă n-ar exista situația anormală de acum.

Una dintre componentele legale care bagă în ceață coerența textului de lege a fost introdusă printr-o modificare la Legea privind protecția animalelor, anume art. 7.1, care zice așa: „Este interzisa eutanasierea cainilor, a pisicilor si a altor animale, cu exceptia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar.”. Completarea se face la art. 7 și nu are nicio legătură logică cu acesta (art. 7 „Animalele folosite in scopuri experimentale sunt supuse unor reguli de protectie specifice, fara a li se provoca suferinte inutile.”). Prin această modificare se introduce o contradicție (asemănătoare cu schizoida „dublă suveranitate” din chiar textul constituției) față de conținutul art. 1.2 („Gestionarea populatiei canine fara stapan de pe teritoriul Romaniei se reglementeaza prin lege speciala.”). Pînă la modificare, legea specială putea cuprinde, și cuprinde, posibilitatea eutanasierii. După modificare se află în opoziție cu conținutul art. 7.1. După cum e formulat articolul respectiv și după amplasarea aiurea e clar că avem de a face cu acțiunea unui lobby, dar legea e lege și contradicția trebuie rezolvată.

Cum sună legile străinilor ? O am doar pe cea engleză, cea franceză e comparabilă, dar am doar răspunsuri date de avocat specializat întrebărilor puse de cei interesați, nu am link spre legislația propriu-zisă, la cea englezească am avut noroc să ajung relativ repede. La englezi se remarcă 2 aspecte. Responsabilitatea este foarte clar stabilită și se lasă la latitudinea respectivului funcționar/oficial să decidă ce va face cu cîinele după 7 zile. Asta legat de excepția de neconstituționalitate ridicată în România. Dacă constituția noastră prevede explicit, cu înțelesul de stabilire riguroasă a etapelor ce trebuiesc parcurse,  invocata „previzibilitate” (nu am verificat) atunci, evident, nu se poate lăsa la latitudinea autorității împuternicite ce cale va alege. Dacă e doar un principiu de drept care ar fi bine să fie urmat în mod consecvent, atunci e apă de ploaie.

Evident, occidentul nu are, nici în acest caz, de ce să ne facă cu degetul în privința reglementărilor legale. O demonstrație care ar fi trebuit să devină inutilă de-a lungul atîtor ani în care, atunci cînd nu am copiat legile lor, am ales variante mai „progresiste”. Drept este că reaua credință și ipocrizia occidentalilor formează o constantă pe care te poți baza.

Ce vor iubitorii de animale și ong-urile și asociațiile care se ocupă de zona animalelor de companie (nu numai, dar mai ales) ? E vorba de cei care s-ar interesa de aspectul legal (mă îndoiesc că sînt suficient de mulți). Cum e și logic, să devină lege actuala practică, adică să fie eliminată prevederea prin care poate fi omorît un cîine fără stăpîn și căruia nu i se găsește stăpîn sau adăpost permanent într-un interval de timp. Evident, protestul și starea de spirit, întreținută în jurul situației de după moartea copilului, se transformă, parcă după o logică algoritmică, în altceva. De ce? Din același „de aia” prin care manifestările legate de modul cum s-ar putea aborda și rezolva temele de interes din societatea românească trebuie să servească întîi intereselor altora sau, măcar, operațiunii sistematice de defăimare a românilor.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: