Monthly Archives: Decembrie 2013

România ca un mare Pungești

Ne/vă place să stăm/stați pe la gardurile altora pe pămîntul nostru/vostru ?

Iar jandarmii să bată pentru stăpînul străin.

Cu gard nu e nimic diferit față de situația fără gard, cînd jandarmii nu au bătut. Rămîne aceeași amenințare pentru TOATĂ comunitatea locului. Distrugerea sistemului de ape freatice, otrăvirea subsolului, dezechilibrele geologice îi lovesc pe toți.

Dar… stăpînul străin a comandat. Jandarmul guvernului (!?) român s-a executat. Diversionistul român ne-a/v-a livrat imediat clipul cu colindul antievreiesc și pe cel cu ministrul util trezindu-se (iar) vorbind în așa fel încît să se lezeze/sesizeze sensibilitatea poponarială. Se cheamă bot și se pune unde nu ne/vă place.

România nu este o colonie, este un teritoriu sub ocupație. Guvernele României sînt o adunătură de quislingi.

Ocupantul este imperiul occidental. Nu mă mai obosesc să enumăr niște țări, alea mai lacome, pentru că toate sînt la fel. Acesta este inamicul, nu aliatul. Aceștia sînt neprietenii. Prostia, frica sau ipocrizia nu pot ascunde adevărul sau evita consecințele, oricît vrem/vreți să le eludăm/eludați.

Quislingii se spînzură, după eliberare. Patrioții sînt spînzurați de către quislingi, sub ocupație. Metaforic vorbind, n’așa ?

Cine vrea să… (își) sugă degetul la nesfîrșit, să o facă, eu m-am plictisit. M-am lămurit cum e cu forumurile. M-am lămurit  și cu blogul, deși am persistat.

M-am săturat de globalismul antiuman impus prin (mult prea?) simplă ideologizare cu televizorul sau facebook-ul sau internetul în general, să nu ne amăgim. Unei oi. Mie, ție, nouă. M-am săturat de boul semi-prosper, fosta burghezie, fosta clasă mijlocie, actualul spălat pe creier care se miră cînd pierde tot peste noapte. Trăiască masoneria, mafia sau măcar coteria și gașca. Animal social, deh.

Nu am vrut să fie un loc în care să mă defulez, dar am făcut-o, uneori. Nu mai scriu cu plăcerea dată de potrivirea unor cuvinte cu niște gînduri într-o aproximativă și, totuși, satisfăcătoare (pentru mine) coerență. Mi s-a acrit fraza de atîta scîrbă.

Nu mai am ce spune dacă nu am niciodată ce face. Brucan a învins.

Dacă astea sînt vremurile, e vremea.

Ciudata maimuța

Nu știu care e mai turbată la gratii, dar n-aș zice că Băsescu.

2014 nu are miză electorală, oricît se încearcă umflarea alegerilor ilegale pentru așa-zisul parlament ueist și a celor pentru funcția de președinte. Primele sînt și inutile, nu numai ilegale. Cea de a doua nu are miză prea mare, nici măcar dacă ar exista o confruntare Antonescu-Ponta, să zicem, că băsiștii sînt oricum morți. (Asta dacă nu ne trezim regat pînă la iarna viitoare.)

2014 are în schimb miză în tot ce privește funcționarea, de fapt existența, statului român unitar, atît cît mai e. Din această perspectivă, adunătura uslistă a lui Ponta arată tot mai rău. Băsescu e detestat, mulți nici nu-l mai aud, darămite să-l asculte. Cu toate acestea, punctează, pentru că Ponta și compania de zgomote (Dragnea, Sîrbu, tot felul de chițcani miniștri, curtea Voiculescului, ceata liberalilor cu curul în două luntre, cu flegmă în emfaza care maschează prost aceeași incompetență și același servilism față de străini ca și ale „aliaților” pesediști, etc) au argumente doar în privința șmenurilor lui Băsescu, dar sînt complet descoperiți cînd acesta, matrafoxat sau nu, le scuipă cîte una solidă de la pupitrul zilnic. Asta e, iar Ponta și ceata nu văd. Nu m-ar mira ca ianuarie 2015 să vină cu o piață anti-Ponta. Sprijinită, de ce nu, de președintele Crin.

Pînă atunci, un rezumat mult mai bun avem în acest clip publicitar almost premonitoriu.