Monthly Archives: Februarie 2014

Pe cine vrea să extragă agasantul de Arafat din Ucraina ? Cine mai sînt și răniții ăștia pentru care treapădă să se vîjîie cu avionul armatei ? Sînt de-ai noștri sau „de ai noștri” ? Unde au fost răniți, în Kiev sau prin alte părți ? Sau Ucraina se află într-un haos absolut încît nu mai funcționează nimic, că de doctori buni nu cred să ducă lipsă ?

 

Pristandragnea

devine tot mai enervant. Nu e bine, domnu’ baron, nu e bine.

Ce faci cînd toate localitățile supuse controlului unguresc vor adopta aceeași stemă și același steag, adică ale Țării secuilor, minoritate care a dispărut demografic, dar e reinventată politic ?

În plus, înțeleg că devine obligatorie și arborarea cîrpei ueiste alături. Nu, nu e bine, baroane !

Mankurții

Adică peneliști. Adică oamenii (man) lui Kurt. Kurt cel Scurt care a devenit ceva mai volubil.

Uite care e treaba, eu nu îl vreau pe agentul neamț K. ot Sibiu premier. Scurt. Un alt scurt decît Kurt.

Rămîne cum v-a scris Tări, dragi crini, sînteți cretini.

Ce zice Ianukovici

„He described the situation in Ukraine as “complete lawlessness,” “terror” and „chaos”, saying that the politicians, including MPs, have been threatened and are working under threats.” – ultima parte e evidentă pentru orice om întreg la cap

„Crimea must remain a part of Ukraine while maintaining a broad autonomy, Yanukovich stressed.
He ruled out any possibility that he will ask Russia for military help to resolve the situation there.” [there… , dar elsewhere !?]

While saying “it is not correct” to tell Moscow what to do, Yanukovich said he believes “Russia cannot abandon Ukraine to its fate and should use all possible means to prevent chaos and terror in its neighboring country.”

Yanukovich also said he was “categorically against any intervention into Ukraine and breach of its territorial integrity.”

Rusia nu poate abandona Ucraina și trebuie să folosească orice mijloace pentru a împiedica haosul și teroarea din țara vecină ei, dar e categoric împotriva oricărei intervenții în Ucraina și a ruperii integrității sale teritoriale.” – ce înțeleg eu de aici, din partea lui Ianukovici Rusia are liber pentru o acțiune de poliție pe întreg teritoriul Ucrainei și că asta nu ar reprezenta o intervenție străină.

Figuri și figuri

Oficinele de presă insistă cu formularea „președintele demis” al Ucrainei. Nu, nu este demis și occidentul știe foarte bine că nu are un caz legal. Dacă ar exista o instanță neutră, verdictul acesteia ar confirma rapid poziția lui Ianukovici de președinte în funcție. Nu în ultimul rînd datorită avansării de către maidanezi a ciudatei pretenții de legalitate-continuitate prin care un parlament ostatic a luat o decizie care nu cădea oricum în atribuțiile sale. Mai bine mergeau pe varianta „revoluției” depline.

Am privit situația din Ucraina tot prin prisma occidentală, în sensul că am acceptat imediat realitatea, declamată, conform căreia Ucraina ar fi trecut sub control vestic, prin interpuși. Nu e chiar așa, interpușii nu au legitimitatea pe care credeau că le-o conferă „legalismul” acțiunii și, evident, nici popularitatea care să creeze o nouă legitimitate, să-i spunem revoluționară, iar jocul rușilor e posibil să fie mai bine gîndit strategic decît credeam. De altfel, pare logic să bănuiești că Rusia nu se va mulțumi cu Crimeea, o privire aruncată pe hartă e suficientă pentru a te lămuri de ce.
––

Un tip simpatic, puțin nervos de felul lui, puțin aproape parlamentar –  a candidat în 2012 cică [acum se alege si(n)gur] :

Russian tat. And now, NATO tit.

  • NATO CHIEF SAYS ACTIONS BY ARMED GROUP IN CRIMEA „DANGEROUS AND IRRESPONSIBLE”
  • NATO URGES RUSSIA NOT TO DO ANYTHING THAT WOULD „ESCALATE TENSION OR CREATE MISUNDERSTANDING”

And the lie of the day:

  • U.S., NATO HAVE NOT DRAWN UP ANY CONTINGENCY PLANS FOR HOW THEY WOULD RESPOND IF RUSSIA INTERVENED IN CRIMEA-NATO’S TOP MILITARY COMMANDER
  • THERE IS NO REASON FOR NATO AND RUSSIA TO COMPETE OVER THE FUTURE OF UKRAINE-NATO COMMANDER

Actually, there is, which is precisely why Putin will smile when reading the latest NATO pleadings. (luat de aici)

Cîte un mic Soros pentru fiecare

Cel puțin cîte unul. Pentru fiecare boss politic, prostimea nu-l interesează pe tătuc.

Unul dintre domnii foarte intimi cu Crin, consiliatore și el, ca Bogdănel sau Alinuța, membru în „parlamentul” ueuropean, desigur, arată așa:

Curriculum Vitae – Eduard Hellvig

1995-1996 – Coordonator programe Fundația Soros, filiala Cluj

1996 – Bursă Fundația Soros pentru o Societate Deschisă – pentru proiectul “Cine guvernează sau cine deține puterea în România?” [ Excelent, excelent ! Acum își pune proiectul în practică. Păi, cine să o conducă, dacă nu Kurt (cel Scurt) în aceste vremuri de „leadership” (aplaudat de Soros) al Germaniei ?]

Realegeți, realegeți, oamenii aceștia merită ! Cine să ne conducă dacă nu ei ? Ei !?

 

Lipsește ceva

Vedem noi cine va candida pentru funcția de președinte și din partea cui. Nu sînt foarte convins nici măcar pentru Crin ca propunere a PNL, să vedem întîi ce fac la ueuro”parlamentare”.

Ajungem la cestiune. Unde e UKIPul românesc, cum ar veni PIRo, sau cam așa ceva ? Nu-și asumă nimeni, individ, grup, partid, să candideze cu intenția de a lupta, fie și în cadrul strîmb ueist, împotriva monstrului ? Individual sau împreună cu alții sub o siglă comună, nu zvîcnește nimic în direcția unei încercări de reprezentare a acelor români care ar dori desființarea sau transformarea radicală a organizației antinaționale UE ?

Da, e complet anormal să participi la alegeri pentru o structură supranațională, în conflict evident cu ideea de suveranitate națională care stă la baza existenței statului național. Totuși, atîta vreme cît nu incriminează nimeni participarea, cum ar fi fost normal, cîtă vreme experții în drept constituțional și judecătorii curții constituționale tac mîlc cu privire la contradicția insurmontabilă dintre suveranitatea poporului român, exprimată prin parlamentul național, și delegarea permanentă de atribuții ce țin strict de exprimarea acestei suveranități către o structură supranațională, probabil că merită încercată și varianta demolării din interiorul acelei structuri.

Așadar, unde sînteți domnilor anti-UE ? Nu vă jignesc cu denumirea de „eurosceptic”, aceasta e invenția ueiștilor pentru a forța peste cei ce se opun unei acțiuni antinaționale plănuită și coordonată cu îndîrjire, de mai multe decenii încoace, impresia că anti-ueiștii ar juca doar un rol periferic, cumva excentric sau exotic, nesemnificativ față cu „imperativul” unificării ueuropene.

Ați avea o sarcină simplă. Nu puteți desființa așa-zisul parlament ueist, odată ajunși acolo, dar ați putea dereglementa tot. Ați putea anula toate așa-zisele directive, recomandări, reglementări, ordonanțe sau cum vreți să le numim ueuropene date pînă acum, fără a le înlocui cu nimic, dezlegînd în fapt parlamentele naționale din robie.

Cine își asumă să candideze sub sigla Partidei Independenței României și să deschidă un drum, un început nou, poate de succes ? Ca să nu mai vorbim de plăcerea de a-i observa pe toți politicienii actuali cu bobițe albe în colțurile gurii, încercînd să mimeze nepăsare și reușind doar să se afișeze în adevărata lumină. Pentru că miza cea mare aici se află. Puși față în față cu trădarea interesului național vor cădea multe măști și vor transpira mulți cu sudoare rece. Una e să pretindă că nu există opoziție reală, că nu există altă cale decît cea a afundării în mlaștină și altceva ar fi să realizeze că un grup de oameni, poate puțin numeros inițial, nu-i mai bagă în seamă și își ia soarta în mîini proprii.

Chiar și joaca pentru președinție ar deveni mult mai interesantă într-un astfel de context, poate că s-ar transforma dintr-un balet de rațe grase într-o competiție reală, mai știi ?

Tic spre foarte tac

Sînt vreo 7-8 milioane de etnici ruși în Ucraina. În Crimeea sînt majoritari, se află baza militară rusă de la Sevastopol, în rest situația e mai complicată pentru ei. Pînă și în Crimeea au fost trimiși protestatari itineranți, pro-puciști, să-i zgîndăre sau să-i testeze, chiar ieri, în Sinferopol. Nu s-au caftit prea tare, se tatonează. Dacă Rusia are de gînd să încurajeze ruperea Ucrainei, atunci e obligată să intervină militar, masiv, în cîteva săptămîni, ca să nu zic zile. Nu are, logic, altă posibilitate dpv militar decît să ocupe prima zonele pe care le vrea alipite și să însceneze apoi secesiuni „legale” sub protecția armatei ruse. Altfel, numai un naiv poate crede că li se va lăsa localnicilor ruși posibilitatea să se organizeze administrativ, să-și aleagă cumva reprezentanți și să încerce desprinderea prin forțe proprii. Vor rămîne expuși și, înarmați sau nu, vor fi măcelăriți și alungați dacă ajung să se confrunte cu unități ale armatei regulate și cu derbedeii deraiați care controlează acum Kievul și alte orașe și, posibil, cu occidentalii veniți să „mențină pacea”. Atunci intervenția rusă va fi ca și garantată, dar mult mai complicată și cu o singură certitudine – va fi război adevărat.

Aici nu prea sînt multe variante. Teoretic, Rusia poate încerca, în viitor, să schimbe regimul central din Ucraina și să lase lucrurile cum sînt, deocamdată. Sau poate să-i abandoneze pe rușii de acolo, ca să nu amintesc nimic despre valoarea strategică a Ucrainei pentru Rusia. Opțiunea militară cu șanse de reușită rămîne însă posibilă doar pentru scurt timp. Districtul militar de vest (uitați-vă pe hartă ce reprezintă) a fost pus în alertă și intră în aplicații militare masive pe 28 februarie. Modalitatea clasică pentru a masca, cît de cît, o invazie. Eu am îndoieli că au capacitatea de a se înhăma la o asemenea operațiune și nici nu am idee dacă merită riscul pentru ei, dar aproape că nu au de ales. După comportamentul maidanezilor și după îndărătnicia occidentului, care pare să considere că a înșfăcat Ucraina și nu mai e nimic de discutat, conducerea Rusiei se află într-o dilemă cu atît mai gravă cu cît, realmente, trebuie să decidă contracronometru. Or fi rușii șahiști buni, cum se spune, dar nu prea știu cum se aplică comparația pentru stilul blitz. Cam urîtă situația. Pe lîngă tensiunea confruntării și escaladărilor din ultimele zile, criza de timp poate împinge la greșeli cu urmări catastrofale.

Desigur, în vremea asta, politicienii noștri sînt foarte prinși cu joaca cu lopățelele în nisip, ca la grădinița de nebuni.

Puciul s-a dat la ieșirea din iarnă, deși maidanul a fost ocupat începînd cu decembrie. UEuropa are răgaz pînă la iarna viitoare.
––
Russia Puts Fighter Jets on Combat Alert as Tensions Mount
jetrussia
–-

Tătucul Soros sprijină „revoluția”: „I hope and trust that Europe under German leadership will rise to the occasion.” – Sustaining Ukraine’s Breakthrough

Parlamentul din Crimeea anunță un referendum pentru a determina viitorul regiunii – “According to the underlying principles of democracy, the presidium of the Crimean parliament considers that the only possible way out of the situation on the ground is applying the principles of direct rule of the people. We are confident that only by holding an All-Crimean referendum on the issue of improving the status of the Autonomy and expanding its powers Crimeans will be able to determine the future of the Autonomy on their own and without any external pressure,”

 

Ce coincidență ! Acum 4 ani și un pic, tot cu Kurt (cel Scurt), tot la alegerile prezidențiale, nu parlamentare, PNL venea cu aceeași schemă diversionistă, atunci în grabă, semnalizînd același anti-băsism și contribuind la… realegerea lui Băsescu prin valul de antipatie ridicat de respectiva propunere. Acum, cu Băsescu ieșit din joc, Antonescu îl înlocuiește în gruparea ce-și zice „de dreapta” (clișeu răsuflat sintagma asta repetată papagalicește de toate udrele & ceilalți corifei), contează, declarat, pe sprijinul electoral venit de acolo, dar noi ar trebui să credem că Ponta e vorbit cu Băsescu, iar pana Kurt (cel Scurt) a fost înfiptă în USL tot de conspirația Ponta-Băsescu, într-un moment de somnambulism colectiv al peneliștilor. Hai, mă, lumea e ceva mai complicată decît imaginea care s-ar putea desprinde dacă asculți numai monologurile strategului Bogdănel ot societatea civilă (cu sau fără epoleți)!

În arendă

Falimentul SUA, în toate planurile, capătă o dimensiune tragi-comică în România.

De multă vreme, felia de diplomație americană pentru România, licitată cînd se distribuie tortul diplomatic pe acolo, a fost cîștigată sistematic de aceeași gașcă de interese, interese materiale foarte clare. Bucata de CIA de pe aici, din lene sau în cîrdășie cu pseudo-diplomații (cu mici excepții), în general juca în rezonanță cu poftele găștii, strategic prost, dar profitabil pentru unii, în așa fel încît în România băștinașii să nu apuce să închege ceva, să nu construiască pe baze solide. Măcar ne lăsau întregi, gășcarii nefiind preocupați de obsesii „istorice” sau de „spațiu vital”, un Lantos sau un Soros nefiind atît de foarte puri precum suporterii de hochei din depresiuni.

Cu declinul izbindu-i peste ochi, pe o planetă prea întinsă pentru o armată fără economie, fără bunăstare și fără credibilitate în spate, franciza americanilor pare să se fi transformat în arendă. De nevoie, probabil. Dacă sub franciză trebuia păstrată forma, arendașul poate să facă cam ce vrea cu moșia. Arendașul cu chimirul ceva mai plin și cu mulți gărgăuni mustind în capul peste care, de cîteva generații, primește palme corective, pare să fie neamțul. Un neamț gata lăbărțat peste un continent greu de controlat de Napoleon, Hitler sau Stalin. Bine că s-au găsit madam Merkel & company. Explicația nu e nici completă și nici nu poate surprinde dinamica destul de rapidă, de potrivit se cam potrivește, însă.

Vine, vine

Nu, nu primăvara. Vine UDeMeReul la guvernare, sub guvernare, pe lîngă guvernare.

vijla

Pînă la toamnă-iarnă, cînd se va pregăti… pentru guvernare. Bingo ! Atunci, îl va cîntări sau poate chiar îl va alege pe noul președinte al României, pe Crin sau nu. Nu, nu vine primăvara… ăă bui-bui-bui-bui-bui…

Idealul meu în viață (nu, nu e femeia cu mustață, doar pe aproape) : Kurt (cel Scurt) premier din partea UDMR, Isărescu președinte-guvernator cu reședința la Davos, Arafat peste tot, Ioan Rus președintele regiunii Harcomur, Hrebenciuc președinte al comisiei pentru revizuirea permanentă a constituției și al confederației române de hochei (cu sediul la Miercurea Ciuc), Arafat peste tot, Hohenzollern ministrul turismului, Sabin Gherman ministrul apărării, Dragnea ambasador itinerant în regiuni, Cristoiu ambasador doar la Londra (unde e înmormîntat Marx), Băsescu peste tot, pardon, Arafat peste tot, Crin ambasador la unul dintre Kiev-uri, Ponta la celălalt, Boc (Boc !?).

Dragă Crin, (sînt eu, Tări)

Se încheie un ciclu prezidențial și răsar din nou epistolele. Același andrisant, cunoscut și atît de puțin cunoscut sub măștile sale. Evident, singura sursă, deasupra tuturor surselor imaginabile, care poate oferi curioșilor textul integral al misivei, se află numai aici ! Pentru împrospătarea memoriei, scrisorile de la începutul ciclului se pot citi aici : Dragă Crin, Dragă Crin, (sînt eu, Mircea)

 

Dragă Crin,

Ești un cretin.

Captiv al prostiei tale, la un loc cu ceilalți liberali, eu mi-s vulpe bătrînă și am suferit prea mult (în sufletul meu) în umbra sceleratului, mîncînd pîinea amară de prim ministru. Comizerez cu Victor Viorel și mă piș pe Bogdănel. Erau zile cînd îmi venea să dau totul naibii, să încalec Harleyul și să mă tot duc. D-aia mi s-au șubrezit și genunchii, îmi vine mai greu să-i îndoi în fața bretonului tău. De pigmeu. Nu-s ca oile cu care împart partidul. Oaie care, vorba aceea, nu e oaie destulă pînă nu e și fudulă. Ca tine. S-auzim de bine, cretine, dar nu de la tine.

CAPTain Harley & Davidson = Călin Anton Popescu Tăriceanu
hd
P.S. am tăiat-o !

ukrainianpipe

Candidatura lui Nicolae Văcăroiu

Conjunctura face să se deschidă o „fereastră de oportunitate” (ei, așa se vorbește în lumea analiștilor) pentru opțiunea probabil cea mai favorabilă interesului românesc: candidatura lui Nicolae Văcăroiu pentru funcția de președinte al României.

A fost cel mai bun prim ministru al României, de departe. Într-o perioadă de o dificultate extremă. Amintesc ce dezastru a lăsat terminatorul Stolojan, care amplificase nenorocirea lăsată de Roman. A pornit cu inflație de 120% și a lăsat finanțele țării pe o bază solidă. A avut de luptat cu alte 3 guverne, stat în stat, Fondul Proprietății de Stat, Ministerul Reformei (de care nu te puteai atinge) și eterna Bancă Națională. A guvernat în perioada în care destrămarea României era plan întocmit – planul Balladur. Planul nu a reușit, chiar dacă sub el s-a perfectat, de către actualul spion șef al țării, tratatul foarte prost cu Ungaria (vina rămîne a parlamentului care l-a ratificat). A reușit să păstreze un echilibru cînd NATO a atacat prima oară pe sîrbi, navigînd cu succes (apropos și de controlul navigației pe Dunăre) printre colți de stîncă foarte ascuțiți. A investit (da, da, a existat o vreme cînd statul investea în economie) în Petromidia, în Romtelecom, de exemplu. S-au realizat puținele privatizări de succes, prin metoda PAS, tot în guvernarea sa. Mai sînt și altele. Punctele slabe are cine să le găsească, nu-mi fac griji, doar trăim în țara în care guvernările Năstase și Tăriceanu sînt considerate bune. Față de neantul lui Ciorbea, poate.

Nicolae Văcăroiu ar fi o soluție elegantă și garanția puternică a unui echilibru instituțional. Probabil ar fi președintele cel mai puțin „de partid”, dar cel mai aproape și de interesul național, nu exclusiv un președinte pentru liniștea străinilor. În luna în care a fost președinte, la prima suspendare a lui Băsescu, s-a putut respira în țară, s-a comportat cu o decență remarcabilă, a dovedit încă o dată competența în ale politicii, cum o deține și pe cea în problemele economice și financiare, o combinație rară. Are vîrsta potrivită și, în mod cert, nu l-ar vizita obsesii de obținere a unui al doilea mandat cu orice preț, cu STS, cu DNA și ambasade. Ambasade despre care cred că nu prea l-ar dori președinte, tocmai pentru că nu poate fi controlat sau fraierit, un alt punct în favoarea sa.

Am credința că nu vor fi păcăliți sau trădați cei ce și-ar pune încrederea într-un președinte al țării cu numele de Nicolae Văcăroiu. Sînt extrem, extrem de puțini cei cărora m-aș hazarda să le acord un vot de încredere, cu atît mai puțin să pledez în favoarea lor. Nicolae Văcăroiu s-ar situa în fruntea listei.

Ce caută Corlățean pe la întrunirea grupului de la Visegrad (credeam că se desființase, doar sîntem toți UE acum, n’așa ?) „îngrijorat”, grupul, de soarta Ucrainei ?

Face cumva repetiții pentru un remake în care ar urma să fie distribuit în rolul lui Manoilescu, că tot se fîțîie Crinul pe la Viena, atunci cînd grupul se va „îngrijora” față de Transilvania (sau „măcar” față de nordul ei) ?

Chiar dă tembelismul pe afară în domeniul politicii externe a României?

Am greșit cu 1 an. Dreptu-i că mă gîndeam la herebenciuci și grupul de la Cluj, înaintea crinilor. De altfel, hrebenciucii și grupul sînt prezenți, gata la înaintare cu udemereul, spălat și parfumat (ai grijă, Victore, cu cine te-ncurci, în episoadele ce au urmat celui din care am decupat scena, personajului i se va tăia mădularul).

Fidelii lui Ponta, primăvara

––

Mă autocitez (iar !) dintr-un text blogat în decembrie 2009. Schema se repetă. Ideea fundamentală, pentru care lucrează coordonat hrebenciucii, grupul de la Cluj, liberalii și ce videanu se mai găsește, e simplă: niciodată să nu existe o majoritate românească la guvernare. Punct. Cine nu înțelege, nu înțelege, dar să nu se minuneze, după aceea, de ce nu merge niciodată nimic cum ar trebui. (Excepțiile sînt minore, iar pentru ultima trebuie să-i mulțumim lui Mircea Badea, cel dezlănțuit cu furie neagră în noaptea alegerilor și care, dînd glas dorinței unei clare majorități, i-a speriat puțin, atunci.)

(Johannis – misiune îndeplinită) : „Vreau acum să nu mă risipesc şi revin pentru o concluzie. Johannis a avut un rol de jucat. Ajutat de liberali (fruntea civică a naţiei, aristocraţia cu moftul cel mai moft, elita partidelorcei mai bun dintre cei mai buni  şi singurii buni, ce s-o mai lălăim), trebuia să fie momeala care să trimită strategia PSD pentru prezidenţiale într-o direcţie greşită. Pentru restul operaţiunii se găseau alte forţe şi metode care să transforme un obiectiv banal, clamat de altfel de mai toţi actorii, cel al debarcării lui Băsescu, într-o vînare de vînt.”

Coup in Kiev

Bun articol.

Printre multe alte lucruri interesante :

„Rice is completely wrong: the present borders of Ukraine no more represent a real nation than do the borders of African states set by nineteenth century European colonialists. The boundaries of the „Ukrainian Soviet Socialist Republic” were established by Lenin and Stalin, and included a preponderance of Russian-speakers in order to quash any remnants of nationalist sentiment. The great irony here is that Washington and the Ukrainian protest leaders are holding up this arrangement as somehow sacrosanct.”

Noi am semnat un tratat cu Ucraina pentru că, n’așa, NATO ne impunea să asigurăm stabilitatea în zonă, ca o condiție pentru a fi primiți în NATO. Acum, NATO (indiferent cui prodest… = cine profită de pe urma crimei, operativ sînt toți băgați pînă la gît în lovitura de stat, și americani și nemți) dă o (nouă) lovitură de stat în Ucraina, generează o instabilitate extremă, iar noi ar trebui, probabil, să punem pieptul și buzunarul la apărarea integrității statului care deține (ca moștenire de la URSS !)  Bucovina de nord și sudul Basarabiei.

În plus (vai, ce coincidență !), șeful grupului etnic german, pardon, forumului democratic german, agentul neamț pe față, Kurt cel Scurt (de maniere și de vorbă – pentru că stăpînește prost limba română sau pentru că o disprețuiește prea mult), ar trebui să fie co-prim ministru, în așteptarea ca pe jar de pînă la iarnă, cînd ar trebui să devină prim ministru plin sub „președintele” Crin. Sictir !

Mai soft, mai oblic, mai cu dus și întors, se întîmplă și un coup in Bucharest. Dar de ce am accepta și jugul neamțului ? Poate e cazul ca lovitura de stat din București (via Sibiu) să eșueze. Ce-ar fi, ipotetic vorbind, n’așa, ca PNL-ul să fie scos în afara legii, dacă tot se poartă moda asta cu învinșii ?

Golăneala

Transcrierea părții de conversație dintre madam Nuland și ambasadorul american în Ucraina care a „transpirat” către presă.

S-ar putea ca partea lipsă să fie și mai mustoasă, dar, conform logicii Dandanache, poate „mai trebuie ș-aldată”.

Fără urmă de îndoială, reiese clar cine se află în spatele „revoluției” și îi controlează pe „lideri”.

Voice thought to be Nuland‘s: What do you think?

Voice thought to be Pyatt‘s: I think we’re in play. The Klitschko [Vitaly Klitschko, one of three main opposition leaders] piece is obviously the complicated electron here. Especially the announcement of him as deputy prime minister and you’ve seen some of my notes on the troubles in the marriage right now so we’re trying to get a read really fast on where he is on this stuff. But I think your argument to him, which you’ll need to make, I think that’s the next phone call you want to set up, is exactly the one you made to Yats [Arseniy Yatseniuk, another opposition leader]. And I’m glad you sort of put him on the spot on where he fits in this scenario. And I’m very glad that he said what he said in response.

Nuland: Good. I don’t think Klitsch should go into the government. I don’t think it’s necessary, I don’t think it’s a good idea.

Pyatt: Yeah. I guess… in terms of him not going into the government, just let him stay out and do his political homework and stuff. I’m just thinking in terms of sort of the process moving ahead we want to keep the moderate democrats together. The problem is going to be Tyahnybok [Oleh Tyahnybok, the other opposition leader] and his guys and I’m sure that’s part of what [President Viktor] Yanukovych is calculating on all this.

Nuland: [Breaks in] I think Yats is the guy who’s got the economic experience, the governing experience. He’s the… what he needs is Klitsch and Tyahnybok on the outside. He needs to be talking to them four times a week, you know. I just think Klitsch going in… he’s going to be at that level working for Yatseniuk, it’s just not going to work.

Pyatt: Yeah, no, I think that’s right. OK. Good. Do you want us to set up a call with him as the next step?

Nuland: My understanding from that call – but you tell me – was that the big three were going into their own meeting and that Yats was going to offer in that context a… three-plus-one conversation or three-plus-two with you. Is that not how you understood it?

Pyatt: No. I think… I mean that’s what he proposed but I think, just knowing the dynamic that’s been with them where Klitschko has been the top dog, he’s going to take a while to show up for whatever meeting they’ve got and he’s probably talking to his guys at this point, so I think you reaching out directly to him helps with the personality management among the three and it gives you also a chance to move fast on all this stuff and put us behind it before they all sit down and he explains why he doesn’t like it.

Nuland: OK, good. I’m happy. Why don’t you reach out to him and see if he wants to talk before or after.

Pyatt: OK, will do. Thanks.

Nuland: OK… one more wrinkle for you Geoff. [A click can be heard] I can’t remember if I told you this, or if I only told Washington this, that when I talked to Jeff Feltman [United Nations Under-Secretary-General for Political Affairs] this morning, he had a new name for the UN guy Robert Serry did I write you that this morning?

Pyatt: Yeah I saw that.

Nuland: OK. He’s now gotten both Serry and [UN Secretary General] Ban Ki-moon to agree that Serry could come in Monday or Tuesday. So that would be great, I think, to help glue this thing and to have the UN help glue it and, you know, Fuck the EU.

Pyatt: No, exactly. And I think we’ve got to do something to make it stick together because you can be pretty sure that if it does start to gain altitude, that the Russians will be working behind the scenes to try to torpedo it. And again the fact that this is out there right now, I’m still trying to figure out in my mind why Yanukovych (garbled) that. In the meantime there’s a Party of Regions faction meeting going on right now and I’m sure there’s a lively argument going on in that group at this point. But anyway we could land jelly side up on this one if we move fast. So let me work on Klitschko and if you can just keep… we want to try to get somebody with an international personality to come out here and help to midwife this thing. The other issue is some kind of outreach to Yanukovych but we probably regroup on that tomorrow as we see how things start to fall into place.

Nuland: So on that piece Geoff, when I wrote the note [US vice-president’s national security adviser Jake] Sullivan’s come back to me VFR [direct to me], saying you need [US Vice-President Joe] Biden and I said probably tomorrow for an atta-boy and to get the deets [details] to stick. So Biden’s willing.

Pyatt: OK. Great. Thanks.

Dacă se rupe Ucraina

Lovitura de stat dată de agenții occidentului se află în plină desfășurare, cu Kievul abandonat în mîinile găștilor paramilitare (să le zicem portocalii, că tot ăia de la prima rundă sînt), cu un parlament care votează orice i se cere din maidan, cu președintele pare-se dispărut spre estul țării, unde localnicii au oprit în fașă încercările de maidanizare. Armata nu se vede, dacă mai există ca structură unitară, poliția nici nu-și mai are rostul, oricum n-are voie să mențină ordinea cînd e scoasă în stradă, devine chiar ținta preferată pentru a fi umilită și delegitimată de către golani-revoluționari ($25 pe zi pentru auxiliari, nu știm cotațiile pentru cei trecuți prin taberele de antrenament).

Occidentul vrea Ucraina întreagă sub controlul unor marionete deplin aservite, oricum se vor numi ele. E posibil ? Nu cred. Pot rușii să instaureze un regim favorabil lor ? Posibil, eventual la reluarea reluării, dar revoluția portocalie 2 e mai violentă, mai decisă să rupă echilibrul Occident-Rusia din zonă, să facă extrem de dificilă o a doua înfrîngere. Pentru asta trebuie să instaureze un regim extrem de represiv, care va fi, inevitabil, îndreptat cu predilecție împotriva minorității ruse. Un regim minoritar, la rîndul său, bazat pe etnici polonezi și pe greco-catolicismul agresiv + tembelii comuni cu creierul în UEa aia fantasmagorică, imaginar prosperă și liberă, toți „anticomuniști” și „liberali” de cînd i-a făcut mămica lor, oportuniști de trimestru (atît bate perspectiva lor).

În aceste condiții varianta ruperii ar fi mai logică ? Sau mai probabilă ?

Încrîncenarea occidentală ar considera împărțirea Ucrainei drept o înfrîngere și înainte de a ceda ar arunca multe mijloace în joc, tot nu le pasă cîți oameni ucid. Forțele care s-ar putea ridica împotriva lor nu ar fi, totuși, deloc ușor de înfrînt. Avantajul celor ce dețin Kievul constă în aparenta legitimitate pe care ți-o dă controlul asupra capitalei unui stat recunoscut și a cărui integritate teritorială nu a fost contestată pînă acum. Așadar, cei ce s-ar opune regimului instalat la Kiev s-ar afla în situația secesioniștilor, cînd, de fapt, partea cea mai mică (numeric și ca teritoriu) a stîrnit tot rahatul.

Să zicem că împărțirea devine inevitabilă. Ce durere de cap ! Ucraina de azi deține teritorii care au aparținut României, Poloniei, fostei Cehoslovacii (azi ar fi Slovacia), Ungaria are și ea pretenții (normal, doar sînt unguri), Rusiei (care le-a luat de la tătari). Dacă tot se deschide cutia Pandorei, Polonia are teritorii ale nemților, Rusia la fel, Bielorusia de ale nemților și polonezilor  (cred, din memorie, ar trebui să compar hărțile), nici țările baltice nu cred că se află chiar în granițele antebelice, Rep. Moldova mai deține și ea o fîșie greu de spus cui ar reveni, de fapt.

România s-ar alege doar cu praful de pe tobă, evident, cu minoritarii români persecutați (și ca români și ca ortodocși), indiferent dacă vreo cîțiva, mai abili, se vor „orienta”. Nordul Bucovinei s-ar afla la pro-occidentali, sudul Basarabiei la pro-ruși. Niciuna din părți neavînd interes să facă vreo concesie, primii pentru că au aceiași stăpîni ca România, ceilalți pentru că ar dori la schimb, în cel mai bun caz, o recunoaștere, care va veni… neam (se potrivește expresia – haz de necaz).

Dacă se iau la bătaie vor veni și refugiați și sicrie (probabil sigilate și în secret, dar tot rămășițele unor oameni care ne-au fost compatrioți și au avut ghinionul de a fi subordonați unor vînduți).

Suveranitatea națională contra euromaidanului

[aprox. min 12 și 15 sec:] „It seems to me that this principle of national sovereignty was one which was worth standing up for and if my own country haven’t done so then I would very, very much be pleased if somebody else did so. And I thought that Vladimir Putin was coming under all this pressure, was being threatened by a color revolution, possibly some of you will remember the supposed orange revolution in Kiev or the rose revolution in Tbilisi, in Georgia, which were largely, in my view, contrived by western money to overthrow governments by what would, in any other other circumstances, be called mob rule – which is dignified by the modern media as people power – and I could see that something of the kind was being contrived for Vladimir Putin.

As the Syrian crisis proceeded and as various governments, including our own [britanic], fought harder and harder and harder for a military intervention in Syria which would have created, in my view, a terrible war and turn the country already in very serious crisis into much, much worse crisis and chaos I thought again this principle of national sovereignty is one which needs to be defended. Vladimir Putin is not merely defending it in his own country, is defending it in Syria and in the Middle East. He’s saying: this idea that you could intervene in somebody else’s country because you don’t like its regime is one which is wrong, dangerous and should be opposed.

And anyone who’s seriously concerned with international stability, with peace, for ending the strange period of voluntary war which we entered into in the early years of this century should actually be very interested that there is somebody who is prepared to take this line.

we should begin to examine this constant urge, propaganda as by academics, propaganda as by politicians, propaganda as by our own prime minister, propaganda as by the BBC, that there is a duty in this country and a duty in all major countries to intervene in the affairs of foreign countries. It’s time to came to an end.”

Elocvent și inutil

Nu contează ce susține elegant ue „parlamentarul”.

Euromaidan se potrivește perfect, iar pe socialistul Schultz îl doare în cur că naziștii îi instalează viitorul guvern pro ueist. Comuniști, fasciști, scursura globalistă tot de la iubitul lor Troțki ia lecții cum stă treaba cu lovitura de stat.

Între Breedlove (să traducem prin cel ce puiește dragoste), șeful militar al NATO în Europa, care twitterește cu noul șef militar al Ucrainei, îndemnîndu-l, direct, să bată palma cu NATO și colții de mistreț (Tusk, Donald Tusk) ai americanului polonez, Ucraina pare să se îndrepte spre o sfîșiere sîngeroasă.

Probabil doar o intervenție militară rusă, la cererea bossului din Ucraina, mai poate evita dezastrul ce se prefigurează. Asta dacă rușii acționează rapid, dacă au cu ce și dacă nu cumva au interes să împartă Ucraina cu vestul (ceea ce ar fi o dovadă de prostie doar ceva mai mică decît cedarea în fața agresiunii occidentale fățișe).

Occidentul e însetat de sînge. Disperarea în fața prăbușirii sistemului de dominație financiară, prăbușire garantată matematic, îi împinge pe acești neoameni mincinoși spre acțiuni incalificabile, iar calitatea mizerabilă a maimuțoilor politici de peste tot asigură absența oricărei rezistențe în fața hybrisului.

Despre populațiile sedate cu o ușurință uimitoare… prostia se plătește îngrozitor de scump. Crimele din Irak (100 de morți pe zi, în medie), masacrul sponsorizat din Siria, prăpădul din fosta Iugoslavie, din Afganistan, din Africa, nu reprezintă doar un mod de operare, de acum scîrbos de repetitiv, sînt semnul dezastrului planetar ce va veni. Acum se plătește doar arvuna, dar demența occidentului ne va costa mult mai scump. Și asta cu mult înainte ca genocidul lent la care e supusă o nație ca a noastră să-și atingă „firescul” deznodămînt.

Băsescu a înnebunit.

Asemenea slugărnicie abjectă, scuipată drept în fața nației, n-am mai pomenit în cei 24 de ani negri ai României. Înțelegeam perfect de ce a fost și încă este proptit de stăpînii străini, însă agresivitatea antiromânească din seara asta, amenințarea foarte transparentă adresată românilor, de fapt, care nu au de ales decît supunerea necondiționată față de interesele financiare și comerciale străine, a atins un nivel incredibil.

Mă sperie conjunctura. Cu Ucraina imposibil de pus în jug, cel puțin nu întreagă, ura și lăcomia occidentului corupt par să se îndrepte spre robii vechi, care trebuie zdrobiți sub povara sclaviei.

Lumea se afundă într-o confruntare tot mai ascuțită între occidentul canceros și ceilalți, toți ceilalți, inclusiv păcălici gen românii, absorbiți parcă sub hipnoză în această capacană letală, în această parodie infectă a democrației, libertății, prosperității economice (toate de tip occidental, adică se pune anti în față). Occidentul ucide, la propriu. Cele mai recente victime: Libia, Egipt, Siria, acum Ucraina. Nu le pasă stăpînilor cîte victime omenești rezultă, realmente NU LE PASĂ. Cine nu se supune va fi zdrobit. Sau așa cred bancherimea și cățeii politici dependenți de ea. În acest război ne poziționăm (ce verb tîmpit !) mai mult decît greșit, și în interior și în raport cu alții de pe planetă. Cum vom scăpa… Dumnezeu știe. Dacă mai scăpăm, că prea ne-am jucat cu focul.

De asta i s-o fi umflat dildoul lui Crin, taman și musai acum ? Probabil. Un țap deja sacrificat. Normal, el nu știe.

Să nu se înțeleagă că Ponta ar fi mai breaz, raportat la plecarea capului, nu văd semne de rezistență din partea lui. Dar nu văd la el nici deraierea cu clăbuci a președintelui. Nu știu cine e complice cu cine pe plan intern, nici nu mă mai interesează, dar nebunia reală sau jucată a lui Băsescu e mai periculoasă în fierberea din jur. Toată scîrba !

contin…oare !?

S-a sugerat că Kurt ar fi Klaus, de fapt. Poate la el acasă. La noi acasă, nu poate fi variantă mai potrivită ca cea cu Kurt. Scurt.

Ceva mai lung. Klaus ar prezenta unele avantaje, putînd fi asociat cu raus sau țuhaus, nu și cu Santa Claus, însă ne forțează să apelăm la cuvinte din limbi străine. Chiar și așa, tot ne-am afla într-o situație mult mai onorabilă decît aceea în care trebuie să recurgi (de nevoie, din plăcere ?) la limbi date unor persoane străine.

Interesant este la fitilul Kurt (sau Klaus) că are nevoie de butoiul „românesc” plin cu slugărnicie față de venetic pentru a face altceva decît fîs. Cum a avut nevoie de jumătate din bugetul pentru cultură al statului ca să se dea mare primar de „capitală culturală europeană”.

Nenorocită atitudine snobismul ăsta cosmopolit al intelectualilor și burgheziei cu moft (citește PNL în plan politic). Elita de turmă, puah !

Ceata lui Ponta e a lui Băsescu și viceversa

Capra liberală a ridicat iar coada sus, foarte sus, iar de sub ea ce se zărește oare ? Să fie capul hrebenciucului ? Ah, pardon ăsta e în altă parte. Să fie al vîntului ? Nu, poate doar ca fenomen asociat damfului liberal permanent. Să fie… gata, misterul s-a risipit, este chiar capul lui Kurt cel scurt (de maniere) Johannis. Cînd trebuia stricată alegerea lui Geoană și trebuia menținut… cum îi zice, ăla șpanchiu, demis și redemis, nu și retrimis, Băsescu, așa, cine era scos/se ițea ca mus(c)ai premier (deși alegerile erau pentru președinte) ? Kurt cel scurt. Acum, se pare că va fi la fel de vicepremier pe cît a fost premier, cît să strice ce era de stricat. Atîta pagubă ! USL, USD, PNL, PDL, viitoarea nouă ADĂ, vechea… mă rog, o rimă acolo, aceeași jegoșenie. De remarcat (parcă poți să nu remarci cînd te plesnește peste față) coada străină, alta decît cea ținută sus, prea sus, de capra liberală. Ba americană, ba germană, să le tot zici ceva de mamă, ca să luăm exemplu de la madam Nuland cea perfectă și mult prea perfectul „fuck the EU” al ei.

volti e fantasmi