Timoșenka candidează

Să nu le rupi gura boarfelor occidentale ? Iată „reacție” dinspre alde madam Merkel :

The German government has cautioned against the use of violent language in the Ukraine crisis in response to reports that the former prime minister Yulia Tymoshenko said in a leaked phone call that the Russian minority should be „nuked”.

Despite all the opposition to Russia’s actions in Crimea and all differences of opinion even of a fundamental kind, there are limits to language and thought that must not be crossed,” said Chancellor Angela Merkel’s spokesman Steffen Seibert.

Images of violence and fantasies of violence clearly cross that line by a long way,” he told news conference on Wednesday, in response to a question. (Reuters)

Atît. Dacă ar fi fost vorba despre cineva pe care occidentalii nu-l vor, mamă ce era acum la gura lor ! Hitler, genocid, la Haga în lanțuri, pericol planetar ! Ce gunoaie mizerabile și ipocrite !

Evident că, într-o asemenea lume întoarsă cu susul în jos, Timoșenka va candida. Că se va alege sau nu, ce mai contează. Poate va fi descrisă ca radicală sau așa ceva, dar acceptabilă. Un personaj mai emotiv (doar a suferit ca „deținut politic”, nu?). Trebuie să o înțelegem.

De înțeles, înțelegem că rușii din Ucraina vor avea toate motivele să se rupă de o țară în care au de ales între Yaț, Sectorul de Dreapta și Timoșenka. Parcă li se oferă justificarea secesiunii pe tavă. Cine însă a trăit ani de zile sub ocupația occidentală știe că ura și disprețul față de etniile considerate inferioare – cum ar fi și românii – sînt autentice, foarte palpabile.

După ce au stîrnit rahatul cu Kosovo – americanii nesorosisti s-au dovedit, din nou, foarte slabi în a înțelege consecințele de dincolo de vîrful nasului și țeava puștii – forțele gloabaliste ale destructurării au trecut, cu adevărat, la treabă. Poate că nu le convine Crimeea la ruși și, posibil, alte părți din restul Ucrainei pre-puci. Ideea de secesiune, de fărîmițare a entităților politice naționale, le convine însă de minune. Iar căpeteniile politice din țările importante europene sînt total aservite procesului de deznaționalizare accelerată, cu atît mai mult cu cît primele ținte sunt țări supuse, populate cu suboameni – cum ar fi România. Acesta este pericolul pentru noi, o amenințare veche mutată, acum, într-un context mult mai tulbure.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Radu Humor  On 27 Martie 2014 at 18:38

    „….Să coborâm din înalturi sau să ieşim din starea de fericire care poate fi vag culpabilă şi oricum nefirească ba chiar ilicită în oceanul de nefericire general de care uni-s conştienţi, cu măsură, iar alţii se îndoapă cu surogate de cele mai uluitoare feluri pentru a scăpa de sentimentul că n-au rost, ideal şi doar fiinţează bolnav. România-i un teren de experimentare socială de 25 de ani încoace. Am avea două variante de societate propuse de acest hibrid politic (în fond, o dictatură a lăcomiei, bine mascată) numit democraţie, într-un fel de luare-n derâdere şi rânjire în oglinda din care ne priveşte democraţia ateniană şi Secolul lui Pericle. Stânga şi dreapta, precum braţele crucii creştinismului ce încearcă, de 2000 şi de ani, să exorcizeze sau măcar să îmblânzească egoismul şi barbaria din noi şi să ne redea luminii şi lumii. Doctrina de stânga ar trebui – măcar teoretic – să niveleze diferenţele sociale. Să propună, să instituie un echilibru cât de cât rezonabil între clasele sociale (care există, fie că recunoaştem sau nu.) Să organizeze statul de aşa manieră încât el să poată controla şi menţine acest echilibru într-un mod paternalist, desigur, să redistribuie veniturile acumulate din taxe şi impozite dresate celor avuţi pentru a oferi şanse egale tuturor cetăţenilor, acces la educaţie, la un sistem sanitar modern şi eficient, la o bătrâneţe lipsită de griji, într-un cuvânt, accesul la statutul de cetăţean liber. În realitate, stânga s-a înecat cu pronumele conjunctive “mi-ţi-i, ni-vi-li, me-te-îl-o, ne-ve-i-le; me-te-îl-o, ne-ve-i-le, mi-ţi-i, ni-vi-li”, dând să apuce şi să-şi împartă, care mai de care aflat în demnitate publică, câte-o ciosvârtă din bugetul şi-aşa prea mic, şi-aşa prea nevolnic şi nicidecum să împartă şi acelora pe care, chipurile, i-ar conduce. Socialismul a venit mult prea devreme şi-a murit la puţină vreme după naştere. Dar, desigur, rămâne o propunere, o schiţă socială încă vrednică de a fi îmbunătăţită. Sau nu.

    De cealaltă parte a verticalei se zbânţuie în dansurile ritualice de dinaintea războiului, generoasa doctrină de dreapta. “Laisser faire, laisser passer”. Îngăduind cetăţenilor (unora, desigur) să zburde liberi, să facă orice i-o tăia pe ei capul, prin albia comică desenată de nişte legi anemice şi mizând foarte mult pe liberul arbitru şi pe imitarea naturii. Şi-n natură, din miliardele de muguri care împodobesc primăvara pomii, doar unii ajung flori, şi doar foarte puţine flori ajung fructe şi doar infim de puţine fructe ajung să se coacă. O astfel de societate, spartană, în care cel mai puternic şi cu instincte sănătoase triumfă ar fi una naturală – spun sacerdoţii Dreptei. Bătrânii ne incomodează, sunt inutili, deci ar fi numai potriviţi să-i eliminăm. Consumă degeaba, nu produc nimic. Ar fi un impediment că, în îmbulzeala generală, aceia pe care-i trimitem la groapa cu var, în devălmăşie, să fie şi iubiţii noştri părinţi sau bunici… Dar şi peste asta putem trece senini, doar suntem tineri şi puternici şi vom cuceri lumea! O societate dreaptă nu se poate clădi fără sacrificii… Şi între învingătorii acestei societăţi în care cel mai puternic triumfă, unii-s mai învingători decât alţii, pentru că doar ei au acces la medicină, la bogăţie, dezmăţ şi triumf în dauna celor de la baza piramidei care doar ce au dreptul să aleagă şi să aclame.

    Cum a crescut exponenţial ura socială şi cumplita frustrare a individului, însingurarea lui şi uriaşa neputinţă – care poate naşte turbare şi crimă – în faţa unui establishment arogant, insensibil şi imposibil de identificat?”

    Mai multe citiţi ( că merită!) aici :
    http://gabrieladsavitsky.wordpress.com/2014/03/26/post-echinoctiu/#comment-32991

  • Draghi Puterity  On 2 Aprilie 2014 at 11:19

    Saraca Timosenko si-a declarat averea. Intrebare: daca sta asa de prost, de unde a avut cei 160000€ pe care trebuie sa ii depuna fiecare candidat le prezidentiale?

    http://www.ukrinform.ua/eng/news/tymoshenko_declares_uah_180000_as_income_for_2013_dobkin___uah_21_mln_tihipko___uah_263_mln___cec_319506

    Oare City-ul stie ceva?😉

    http://www.independent.co.uk/news/uk/crime/exclusive-uk-banks-in-row-over-yulia-tymoshenko-millions-9177693.html

  • Draghi Puterity  On 2 Aprilie 2014 at 11:29

    … si ce mai zice Poroshenko (finantzatorul „revolutiei portocalii”, asadar viitorul presedinte)

    http://en.interfax.com.ua/news/general/198414.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: