Monthly Archives: Iunie 2014

Esperando

Pentru echipa de fotbal a statului Chile, în(ainte) de prelungiri:

Aceasta este UE

În cîrdășie cu sau la ordinele americanilor, dar mai ales împotriva intereselor naționale.

This dramatic development takes place after work on the South Stream pipeline was halted. Prime Minister Plamen Oresharski said on 8 June his cabinet was stopping construction until Brussels lifted its objections to the project. At the G7 summit, Commission President José Manuel Barroso made it plain that the EU’s executive had launched an infringement procedure against Bulgaria for non-compliance with European rules on energy competition public procurements. Other infringements procedures related to other countries would follow if other irregularities were not removed, he said.

Oresharski announced the decision to freeze South Steam after he received in Sofia US Senators John McCain, Ron Johnson and Christopher Murphy. On 6 June, the US Ambassador to Bulgaria Marcie Ries said that Bulgarian companies participating in the construction of South Stream could be hit by sanctions. The reason is that Bulgaria has awarded the construction of the Bulgarian stretch of South Stream to a consortium with the participation of Russia’s Stroytransgaz, a company linked to Genady Timchenko, an oligarch under US sanctions.

Asked by EurActiv today in front of the Commission headquarters if he saw the news coming from Sofia about the freeze of works on South Stream as positive, Energy Commissioner Günther Oettinger said “it seems so.” [Bulgaria’s government to collapse over South Stream]

Demență curată aprecierea comisarului ueist pentru energie (!?).

Datorită instabilității politice cauzată de ultima lovitură dată speranțelor Bulgariei de a ieși din criză devenind poarta de intrare pentru South Stream, de 3 zile s-a instaurat panica printre deponenții de la bănci. „Ajutată” suplimentar din umbră sau nu, situația de acolo e periculoasă. Doar de acolo ? [Panique bancaire en Bulgarie : la banque centrale avance la thèse du complot]

Conform zvonisticii complotului, de vină ar fi tot rușii, desigur, care ar destabiliza singurul guvern care a permis demararea unui proiect bun pentru interesele Rusiei ca exportator de gaz.

Lasă că are grijă UE de Bulgaria ! Vecină cu Grecia, de altfel. Și cu noi. Nu prea departe de Cipru… Contagioasă chestie.

Cît despre „independența energetică” a României… doar după ce o vom lua atît de tare peste bot de ni se vor stinge felinarele.
––

De văzut și articolul de la RT: Waging war against Russia, one pipeline at a time

Indeed, it seems that Europe, and by extension the US, is attempting to leverage their political clout in Eastern Europe to block Russian development and, simultaneously, keep those countries subservient to the West. As many have noted, the pipeline will bring tremendous benefits to Bulgaria, and all countries through which it transits, as those countries will then be recipients of generous gas discounts, not to mention jobs and other major benefits for the economically struggling countries of the former Soviet space.

And this is precisely the issue, namely the question of whether countries like Bulgaria are allowed to pursue their own, independent economic development, or whether they must be subjected to European and American bullying.

Ce vrea Farage, de fapt ?

UKIP-ul lui a reușit să formeze un grup în „parlamentul” ueist. Cum ? Cu ajutorul unei disidente din FN-ul Marinei LePen.

Marine LePen nu a reușit să formeze grup, pentru că nu a strîns reprezentanți din 7 țări diferite și nu a vrut să se asocieze cu Zorii Aurii din Grecia și cu partidul din Germania. Interesant, în caz că ar ridica cineva problema, de ce nici UKIP-ul nu s-a asociat cu ei, dar lepenista a fost bună, n’așa ?

Evident, asocierile se fac după afinități, dar miza formării unui grup pînă la data limită prevăzută stă în extragerea de bani de la molohul ueist.

Atît UKIP și M5S (mișcarea de 5 stele) a lui Beppe Grillo, cît și FN francez au o atitudine declarat antiueistă. Poate că îi despart destule, dar toate cele 3 partide se prezintă ca opozanți ireconciliabili ai actualei forme de organizare a UE.

UKIP – 24, FN – 23, M5S – 17 – acestea erau cifrele (de pe site-ul oficial ueist – neaduse la zi nici după o lună !). Cred că, în realitate, au cu 1-2 parlamentari mai mult. (Conform practicii de dizolvare și amestecare a opțiunilor politice, membrii „parlamentului”, odată aleși, nu mai figurează cu apartenența de partid ci cu aceea de grup, așa că e prea complicat să încerc să refac lista completă. Aș putea, căutînd pentru fiecare partid pe site-urile lor, dar diferențele sînt prea mici.)

Pentru ca un grup să fie finanțat de UE trebuie să adune minimum 25 de membri și aceștia să provină din cel puțin 7 țări diferite.

UKIP-ul nu s-a sfiit să racoleze un membru FN pentru a îndeplini condiția, dar nu s-a gîndit să ofere un membru de al său Frontului Național francez. Aici nu e vorba de ideologie sau de acțiune politică unitară în viitorul parlament, ci doar de obținerea finanțării, chestie care face viața partidelor din grup mult mai ușoară, inclusiv în planul confruntărilor politice de pe scena națională. Partidul lui Grillo, acceptat în noul grup inițiat de UKIP, păstrează independența deplină la vot.

Dacă UKIP și M5S ofereau fiecare cîte un membru pentru grupul inițiat de FN, punga ueistă ar fi trebuit să se deschidă și pentru aceștia, adversari la fel de vehemenți ai UE. Toate cele 3 țări mari, altele decît Germania, ar fi primit, prin reprezentanții partidelor antiueiste, finanțarea necesară, chiar din partea monstrului, pentru a duce mai eficient lupta.

Ce urmărește Farage, de fapt ? De ce nu poate schița un gest simbolic față de egalii săi din Franța ? Repet, nu trebuia să cedeze nimic în plan ideologic, în schimb a profitat la fix de serviciile unui membru al FN pentru a-și vedea sacii în căruță.

De urmărit ce spune Alan Sked, fondatorul UKIP, acum retras din partid, despre baletul ineficient în care se complac Farage și ai lui pe la UE. Poate că nu e prea departe de adevăr.

UKIP founder Alan Sked: EU foreign policy a fraud, no power to project in the world

E de discutat. Inclusiv despre conturarea tot mai (sau prea) evidentă a așa-ziselor curente euroatlanticist și euroasiatic. Pînă atunci, ciupeala lui Farage nu promite o acțiune coerentă a tuturor forțelor semnificative anti-UE, acțiune care ar fi trebuit, întîi și-ntîi, să se manifeste exact prin gesturi care să țină trează speranța, după o victorie importantă, dar nu decisivă.

Vas-y mets leur ça !

Fiecare cu țiganii lui.

Aștept sincronizarea de simpatie și în România.

Între Hollande și Băsescu s-a produs deja (ambii pe la vreo 5%). Ponta se lăfăie la 30+ față de minabilul catalan cu dinți încleștați, care a fost numit impopular de-a gata. Dar să nu disperăm, Ponta se străduiește. (Îl pui pe Rus !? Ești nebun !?)

Pe francezi îi f… grija super regionalizării. Și pe noi.
Pe francezi îi încurcă poporul, naționalist, deh. Și pe la noi e la fel, deși părea foarte ne-„extremist” acum o lună. O lună e timp lung, juma’ de an… ce să mai vorbim !

Țara arde și partidele sistemului își bat joc de noi. De 25 de ani.

În vremea valului revoluționar ’89 era la modă lambada, venită din import. Dacă tot importăm, dacă tot trebuie schimbat regimul și dacă tot nu ne reușește protocronismul, atunci să respectăm sincronicitatea.

Viorel sau Băsel, tu la sens qu’elle se glisse ?

D de la deraiat

Se întîmplă trenurilor, cînd se cred mai bine instalate pe șine.

Să-l pui ministru, din nou, pe terminatorul (bașca băsist) I. „locomotiva Transilvania” Rus frizează demența. Prezența permanentă în poziții cheie a reprezentantului cel mai nociv al grupului de la Cluj ascunde o trădare adîncă a interesului național, ceva foarte grav.

Se vor desluși toate, cîndva.

A apărut și haimanaua cealaltă, cel ce se crede președinte, cu același tupeu de port, cu aceeași nesimțire și cu același antiromânism rece.

Nu merită băgat în seamă. Tipul e expirat. Sistemul „domniei judecătorilor”, controlat prin agentura CSM, trebuie însă să fie păstrat. Așa vor americanii, filiera Soros, așa vor globaliștii din UE.

Va fi păstrat exact pînă în clipa în care se va prăbuși peste tot, în urma loviturilor administrate de revoluția ce se apropie.

Haimanalele lui Ponta transferă taxa „pe stîlpi” în factura de energie.

O adunătură de vînduți, mereu cu nasul proptit în găoaza corporațiilor și băncilor străinilor. Vînduți și tîmpiți, dacă nici măcar chestia asta relativ minoră, reducerea asta prea puțin semnificativă din profitul gangsterilor nu au fost în stare să o păstreze și vor pune birul tot pe spatele românului.

După care ar trebui să credem că ar exista semne de emancipare economico-financiară…

Dispărem demografic, poate că e mai bine așa. Decît o existență de sclavi, cu mulți care nici măcar nu realizează că s-ar putea și altfel, mai bine 2-3 generații de agonie, pînă cînd vom rămîne doar o amintire. Într-un fel, așa vom produce o frustrare și stăpînilor străini care vor pierde astfel niște sclavi mult, mult, mult prea docili.

Gittensteinii & Butcherii & Templetonii se află în vacanță ? Așteaptă un parlament întreg să fie chemat la ambasadă, prin reprezentanți selectați, ca să știe și parlamentarul comun ce să zică/facă !

Sau a început curățenia și în ambasada americană, o felie de diplomacie de prea mult timp arendată unor șmecheri de joasă speță ?

Mircea Băsescu a devenit pușcăriabil.

Va fi bărbat și va accepta cu stoicism șederea la răcoare pentru a se opri, în scrîșnet de frînă pusă cu disperare, lucrurile la el sau va trage în jos întreaga familie (în sens larg și sicilian) ?

L’ennemi public

Tăria nervilor Rusiei

Amînarea războiului depinde aproape exclusiv de cît de tari sînt nervii conducerii ruse.

NATO vrea război. În Ucraina, să zicem, deși nu există motiv de a spera că se va limita la această țară (să-i zicem încă așa). Vrea război, a provocat criza din Ucraina, varianta 2013, și a reușit lovitura de stat din februarie 2014. NATO vrea război cu Rusia, dar vrea ca Rusia să fie agresorul. Deocamdată, Rusia ajută logistic (nu am dovezi directe, cum nu au nici mestecăii din propaganda oficială, dar e logic) separatiștii din estul Ucrainei. Separatiști care par dispuși să moară, dacă e cazul.

Ucraina oficială, adică marionetele vestului, încearcă tot ce poate ca să atragă Rusia într-un război deschis. Bombardează cu aviația de luptă și cu artileria orașe, unde ucide cu prea puțină discriminare și separatiști înarmați și civili. Răpește jurnaliști care lucrează pentru posturile ruse. Oficializează bande maidaneze sub titulatura de gărzi naționale și tolerează acțiunile acestora, vezi asasinatele filmate din Mariopol. Visează tancuri ruse (armata U are tancuri marțiene, desigur) în Ucraina, dar transportoarele blindate ale U pot să se refugieze, bine mersi, pe teritoriul rus. Să distrugă tancurile, tot nu au rețineri, ce atîta încercare de prostire !

Acum inventează tentative ridicole (5 grenade + 1 kil de piulițe, cică) îndreptate împotriva președintelui ales (așa cum a fost ales), exact cînd „teroriștii” doboară (probabil, dar nimeni nu știe sigur nici asta) un avion militar de transport. Pretext pentru a striga „măcel” și a pune „poporul” să atace ambasada rusă, iar pentru ministrul de externe ucrainean să îl înjure pe Putin din stradă. Aceiași care se laudă aproape zilnic că au lichidat zeci și sute de „teroriști” (cifre exagerate, dar nu despre cifre e vorba ci despre simplul fapt că marea majoritate a acestora sînt propriii cetățeni, doar Ucraina oficială nu recunoaște referendumurile de separare !).

Oficialii Ucrainei au dat subit în bîțîială și, iată, NATO „constată” că Rusia a devenit inamic și Ucraina trebuie ajutată militar. Rusia nu le-a devenit inamic (e practic la ea acasă!), nu se declară așa, nu are interes, dimpotrivă, iar cei care au provocat situația, care o alimentează, își „constată” propria creație și inversează cauza cu efectul.

Partea cea mai proastă, în noul puseu de escaladare, stă în inventarea unei noi situații orwelliene, pentru consum public, care poate dinamita pînă și ideea pe care mi-am bazat această postare. Deși occidentul a căutat întotdeauna o frunză de smochin pentru a masca diversele agresiuni neocoloniale, pare dispus să intre, cu sprijinul mașinăriei propagandistice, într-un război major fără să mai aștepte pasul greșit al Rusiei care să îi poată furniza pretextul. Nu că războiul ar avea vreun sens sau vreo legitimare în acel caz.

Totuși, fără intervenția militară directă a Rusiei, poate că mințile lucide din vest îi vor putea ține pe demenții lor în frîu. Nu știu cît de aproape e colapsul sistemului financiar, dar chiar de ar fi mîine, tot nu poate fi o soluție un război cu Rusia.

Oricum ai privi lucrurile, indiferent ce scheme și mașinațiuni se contrapun acolo, situația de azi din Irak ridiculizează orice pretenție americană potrivit căreia invazia de acum 11 ani ar fi reprezentat un succes și că irakienilor li s-ar fi făcut (cu forța) un bine.

Haosul reușește să predomine, dacă te străduiești îndeajuns. A numi obținerea stării de haos strategie anulează însăși ideea de strategie, idee care se bazează, intrinsec, pe îmbunătățirea posibilității de a anticipa forma evoluțiilor viitoare. Dacă vrei să construiești o structură nouă nu arunci o bombă peste una veche doar cu speranța că, miraculos, va răsări ce-ți dorești. Nebunia puterii în toată splendoarea sa.

Johannisul vorbește. Ce contează că nu se uită nimeni în gura lui.

Sper că se observă la agentul neamț ciudata monotonie care îl însoțește ca o aură, un tip de răceală lacomă, ceva nenatural. Nu dați vina pe faptul că e neamț, nu ține clișeul. Neamțul generic e la fel de om ca și românul, comportamentul de mecanism rigid al lui Klaus nu reprezintă presupusa rigoare sau disciplină germană, așa îi este felul ca persoană, probabil de asta a și fost ales pentru rolul pe care îl joacă.

Nu vedeți cît de molipsitoare e rigiditatea găunoasă la ceilalți, alde Bușoi, Pocora, Gheorghiu, Voicu ? Flașnete defecte, tot mai crispate.

Așa că, Tăriceanu, cu tot cu visul său, pare viu și proaspăt prin comparație, pare că are ce oferi, chit că nu are, cel puțin nu în limitele impuse de cămașa de forță externă.

În concluzie, Johannis președinte !? (nu voi ilustra părerea mea prin obișnuita onomatopee, emoticon, etc – să rămînă un mister…)

I have a dream

I have a dream, a fantasy

Am un vis și fantasmez
Viața e tare nasoală,
Europa, te visez,
Chiar de spusa-mi este goală.

Nu cer putere globală
Doar stau și mă minunez,
În lumea asta liberală
Eu cu cine votez ?

A șaptea putere ca laur,
În visul Europei sînt taur,
Pe-al șaptelea cap de balaur
Mă-ncontrez, semnez și visez.

Tăriceanu-ABBA

To help me through reality
––

Se dă Electrica.
Lumea glisează spre război mondial.
Începe campionatul mondial de fotbal.
Viața e vis. Pa.

Ce faceți pontiștilor ?

Cît mai continuă provocările Ungariei sub diverse pretexte cusute cu ață albă ?

Nu e nimic natural în desfășurarea asta de forțe, cu transporturi ostentative de „pelerini”, primiți cu fanfare prin diverse gări. Ce sînt ăștia, „eliberatori” !? Pelerini primiți cu fanfare…

Vă bateți joc de români. La fel ca banda cealaltă, colegii de trădare, acum „adversari” politici.

Păcatul să cadă pe capul vostru !

Ce ne facem, dom’le Olandă ? Tocmai cineva din România să vină să salveze situația pentru occidentul cu nasul pe sus ? Altfel cîștigă rusoaica. Tocmai acum și taman pe zgura pariziană. Ce ironie ticăloasă sau, cum ar spune conaționalii tuturor și ai nimănui, nasol ! Chiar dacă va cîștiga Halep azi, eu zic să vă țineți tare cu spațiul lui Schengen și cu alte mizerii similare, cocoșește. M-aș fi adresat spaniolului Manuel, că matale ești cu popularitatea cam ca Băsel, da’ ăla e zglobiu rău și mă tem să nu muște (dacă tot are tendința de a prinde muște). Cu madame Marine n-am voie să dialoghez, știu, că iau amendă la popou. Hai că te tachinez, știu că tot rusoaica vă e la inima veche, de troțkiști și maoiști reconvertiți, dar nu prea îmi pasă, românca e simpatică și chiar ar fi frumos să vă înșface trofeul exact în contextul antipatic pe care îl trăiește țărișoara voastră. Dacă-ți zic că bag și un Soral data viitoare, te oftici ? Normal că te oftici.
––

Rusoaica a cîștigat. Pe merit ? Hmmm… Să zicem. Cu talente, mici trucuri, ceva experiență care s-a văzut, cu noroc cînd conta mai mult și cu ajutorul unei măgării de arbitru, în penultimul ghem, care a debusolat-o vizibil pe Halep. Într-un an, dacă își pune serviciul la punct, Simona trece peste Masha ca acceleratul prin haltă. Un meci bun, break după break, cu spectacol și luptă. Frumos, pe ansamblu. România s-ar putea să aibă, foarte curînd, o mare campioană la tenis. Poate cea mai bună din lume, dacă facem, cu serenitate și în mod necesar, abstracție de Serena.

part 2 | part 3 | part 4

Terminați cu „determinat” !

Un om hotărît nu este unul determinat !

Determinat este echivalent cu hotărît doar în accepțiunea de fixat. De exemplu: s-a hotărît o zi anume pentru o acțiune. Atunci funcționează echivalența. S-a stabilit, s-a fixat => s-a determinat = s-a hotărît.

Cînd te referi la o persoană decisă, dîrză, atunci folosești hotărît/ă NU determinat/ă. Nu numai că hotărît nu este echivalent cu determinat, în această situație, dar, adesea, determinat poate însemna chiar opusul. Un om hotărît apare ca o expresie a voinței proprii. Un om determinat poate fi un om condiționat de ceva exterior lui. De fapt, nici nu ar prea trebui asociat adjectivul determinat unei persoane.

Nuanța nu scăpa vorbitorului de română pînă la infestarea mediatică cu sensuri greșite preluate din limba engleză pentru cuvinte deja existente în limba română, dar cu alt sens. Determined, în engleză, se folosește pentru a descrie un om hotărît, în sensul de decis, care știe ce vrea sau ce are de făcut, dar nu e totuna, doar sună asemănător. Mai ales, ne-a fost întipărit vizual-auditiv prin asocierea dintre imaginea eroului americano-hollywoodian și descrierea lui ca determined de către figuranții ce completează construcția mesajului adresat spectatorului.

Nu numai că ni se sărăcește limba așa, se modifică parțial structura mentală, pentru că engleza operează cu alt tip de conexiuni lingvistice. Hibridul mental care se inoculează astfel nu are nici flexibilitatea nici eficiența de comunicare și înțelegere pe care îl are româna organică (pentru român) sau engleza organică (pentru englez).
––

În ultima vreme, se accentuează ebaizarea limbii. Nu mă refer la succesuri, mă refer la incapacitatea de tip EBA de a rostogoli armonios silabele. Aud în reclame, în special la tinere, la ele se observă mai ușor ca la băieți, propoziții spuse de parcă la una, două silabe cade de undeva un satîr. O poticneală voită. Ai zice că le încearcă o emoție atît de mare încît le paralizează limba. Însă nu e emoție aici, dimpotrivă, de multe ori se observă sărăcia emoțională extremă, asociată cu conținutul, la fel de sărac, al subiectului de interes.

Ca să preiau o imagine contemporană, grila de examinare conduce la digitizarea limbii. Așa cum înregistrările audio pe discuri de vinil păstrează o căldură de negăsit la înregistrările digitale, cel puțin pentru cei cu auz fin, digitizarea limbii vorbite înlocuiește muzicalitatea naturală a limbi cu ceva sacadat, poticnit, supărător. Spre deosebire de înregistrările audio digitale, unde sampling rate – frecvența cu care se aproximează o bucățică din sunetul înregistrat analog printr-o valoare numerică – este foarte mare, deci aproximarea devine foarte bună, în digitizarea limbii te lovește imediat falsitatea.

După mine, în timp, se va obține o uniformizare ciudată, inter-limbi. Seamănă cumva cu procedura prin care se frazează, se despart în șiruri de cuvinte standardizate, hotărîrile legale în parlamentul american pentru a putea fi prelucrate imediat computeristic. Ceva extrem de nenatural, ceva care se străduiește să separe forma de conținut, comunicarea de rezonanța sa internă la nivelul înțelegerii, mai ales cea a înțelegerii nuanțate, fertile.

Individa care furnizează titlul clipului de mai jos îmi provoacă strepezeală. Corect identificată ca o expresie aproape perfectă a inumanității, mie îmi pare ca provenită dintr-o altă specie.

O discuție interesantă și prin subiect (Ucraina; despre monstruoasa Jen Psaki se vorbește puțin la început) și prin tipologia invitaților. O discuție între oameni, chiar dacă neamțul Uli se străduiește, conform modei, să arate cam la fel de artifical ca Psaki.

Cutia Pandorei a fost deschisă în Kosovo. S-au rupt firavele zăgazuri, mă tem că rien ne vas plus la nivelul mașinăriei mondiale, dereglate iremediabil. Oamenii rămîn oameni, totuși, cu toată infiltrarea speciei Psaki printre noi.

Ha, mi-am tras „urmăritor”. S-a trezit un paznic de internet, sesizat, să-mi monitorizeze blogul.

Sincer, nu mă așteptam să mi se întîmple de la o postare despre mîrșavele tribunale internaționale (ICC, cel pentru Iugoslavia, cel pentru Ruanda – ICJ de la ONU e puțin altă poveste). Nu mă așteptam nu înseamnă că m-ar mira. Tribunalele astea ticăloase joacă același rol ca agențiile de rating în plan financiar, un pretext pentru a dezlănțui legiunile imperiale și a legitima acțiunile colonizatorilor. În același timp, a crîcni împotriva ordinii imperiale criminale devine o… crimă, evident.

Paznicului îi displace și poezia lui Vadim, mesajul ei de fapt, cea care se află pusă imediat sub cel mai românesc și, în același timp, succint și implacabil îndemn la luptă, „No, hai !”-ul lui Avram Iancu. Vezi Doamne, Biblia și pușca nu pot reprezenta o filozofie acceptabilă pentru dumnealui. Foarte bine, doar că nu reprezintă o filozofie de viață nici pentru mine, cum ar vrea să-mi lipească eticheta prin contrapunere. Sau, dacă ar putea reprezenta, nu reiese de niciun fel doar din reproducerea unei poezii.

Paznic sesizat, zice-se, de un e-mail din Canada, loc care m-a dus cu gîndul, mai demult, cînd am observat prima oară un interes venit de acolo, spre Roșia Montană și originea (formală) sălașului jefuitorilor de aur și metale rare românești (aici sînt, poate, nedrept – pentru că pe blogul meu pot fi; libertatea de a discerne cu finețe analitică sau de a te lăsa dus de intuiție fiind unul dintre paradoxurile preferate).

Paznicul e iritat de faptul că mă ascund în spatele unui, hai să mă alint, nomme de plume. Nu, nu mă ascund, cei cu tehnica știu și ce am mîncat la prînz, dacă vor. Iar cei ce nu știu că așa stau lucrurile, trăiesc în cu totul alt univers. Aproape că mă fac invidios. Iar pentru necunoscuți, care îmi vor rămîne necunoscuți, indiferent dacă afișează un nume și un prenume, nu am înțeles de ce ar trebui să știe ei cine sînt. Nu poți fi properly introduced prin intermediul internetului, pentru mine e un fel de exhibiționism. În plus, nu mă interesează.

Sincer, mă enervează balastul celor care ar monitoriza blogul doar pentru că îi oftică (așa avem ceva în comun, eu enervat, ei ofticați). Nu au cum să fie mînați de gînduri bune, nici nu se vor converti sub puterea scrisului meu, sau se află cu treabă (trăitorul de internet umple multe forme, dar, în esență, prin încuscrire dacă nu pe ștat, capătă ceva avantaje materiale pentru timpul sacrificat, de unde și echivalarea activității lui cu cea depusă de un angajat). Mă enervează mentalitatea de grup, de fapt.

Partea bună, doar că nu îmi fac iluzii, ar fi dată de impresia că blogul a început să închege ideile, inițial disparate sau doar vagi (pentru mine). Chestie care, pare-se, dă altora idei. Doar că nu sînt cei pe care mi i-aș dori, ha, ha (închei cum am început).

conu’ Mișu

P.S. – Era unul, acum cîteva săptămîni, care punea un comentariu în care începea să mă înjure din prima propoziție. Dacă ar fi vrut să văd mărgica de argument pe care bănuiesc că simțea nevoia să mi-o trîntească sub ochi, lăsa înjurătura la final.

Argumentație esențială împotriva tribunalelor internaționale

„they are tyrannical in the very literal sense of the term, in the sense they do not uphold the law in any meaningful sense”

„it is essential to close down these tribunals, realize that this adventure [of creating international tribunals] is a mistake and a very dangerous mistake because the practices of these tribunals are already corrupting the practices in national jurisdictions, there is a process of osmosis by which some of their worst practices are now accepted in national jurisdictions as well”

„so as well we must abandon this false punishment ethic which in fact is only an excuse for more violence, it’s an excuse for carrying on, it’s a continuation of war by other means”

„we need to have a rupture and go back to the tradition which is much longer and much more noble and much more beautiful, which is the tradition of saying that when there is a war everybody commits crimes and that self understanding, which was the cause of the amnesty clauses [in peace treaties], that self knowledge needs to be revived because otherwise we just live in a world of violence and hypocrisy”

„one of the worst abuses, possibly the most dangerous aspect of all, in international tribunals, is the role given to victims in these trials. The whole status of the victim has been raised to almost an iconic level, has become an article of faith, now, that victims must be given a role in the criminal trial. Precisely the definition of the most advanced forms of justice in the civilized world precisely give no role to victims, at all, in the criminal trial. Why ? Because the victim or the person who thinks of himself as a victim obviously has a desire for vengence and therefore his role is reduced to a minimum or zero. Those judicial systems where the victims do have a role are regarded as barbaric. This elevation of the role of victim will destroy the very concept of fair justice, of equilibrium in justice.”

PNLG

G de la german. Sau de la golan. Sau de la gibon. Deși, ținînd cont de riscurile meseriei, mai degrabă de la gonoree.

Biroul politic al peneliștilor se comportă ca o curvă proastă pe care o pocește peștele pentru că nu a produs suficient.

Foarte greu de înțeles supunerea aproape perfectă pe care o manifestă partidul moftangiilor cei mai cei. Sau măcar zona de caimac a comitetului central. Ce le-a pus agentul Klaus în băutură ?

Ce e cu hipnoza asta colectivă, ce o motivează ? Chiar atîta ură „de dreapta” să colcăie în partidul ăsta încît preferă să se facă preș în fața teutoancei cu breton, șefa de vitrină a marii cacealmale continentale reprezentată de Germania, o carcasă, o mărturie a ce înseamnă desțărarea aproape perfectă ?

Greu de înțeles, penibil, umilitor chiar și pentru unul care privește cu dispreț toată mizerabila lucrătură.

Vînzoleala va continua, criza fundamentală care domină sistemul occidental se adîncește și efectele nu au cum să nu se repercuteze în toate planurile, vom vedea multe alte minunății. Ar merita reținut că, pentru cetățeanul de rînd, toată umilirea pe care o încasează pocorele de partid liberal acum, se va răsfrînge într-un comportament sadic, de refulați, cînd vor fi aduși la putere de stăpînul care îi plesnește (bitch slapping) acum. Țineți ciomagul aproape, cea mai bună protecție împotriva valorilor liberalilor mult prea diletanți (sau dilatați!?).

Pe cine poate să mai ajute încă o flegmă în față ? Nu știu, dar dacă se mai trezește măcar un român, e bine venit alături de cei care cultivă cu grijă o iubire fără de sfîrșit pentru toți vînduții.

Încă un lucru. Deja s-a trecut peste cazul Băsescu. Transformarea la lumina zilei pe care o suferă PNL, a doua bismiorkăială, după cea care ne-a adus Hohenzollernii pe grumaz, bate mai departe decît poziționarea alături de docilul merkelian, în fapt, Băsescu.