Johannisul vorbește. Ce contează că nu se uită nimeni în gura lui.

Sper că se observă la agentul neamț ciudata monotonie care îl însoțește ca o aură, un tip de răceală lacomă, ceva nenatural. Nu dați vina pe faptul că e neamț, nu ține clișeul. Neamțul generic e la fel de om ca și românul, comportamentul de mecanism rigid al lui Klaus nu reprezintă presupusa rigoare sau disciplină germană, așa îi este felul ca persoană, probabil de asta a și fost ales pentru rolul pe care îl joacă.

Nu vedeți cît de molipsitoare e rigiditatea găunoasă la ceilalți, alde Bușoi, Pocora, Gheorghiu, Voicu ? Flașnete defecte, tot mai crispate.

Așa că, Tăriceanu, cu tot cu visul său, pare viu și proaspăt prin comparație, pare că are ce oferi, chit că nu are, cel puțin nu în limitele impuse de cămașa de forță externă.

În concluzie, Johannis președinte !? (nu voi ilustra părerea mea prin obișnuita onomatopee, emoticon, etc – să rămînă un mister…)

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: