Monthly Archives: Iulie 2014

Zborul 655, Iran Air, 1988.

Dacă se vrea, orice se poate.

Competență oarbă, incompetență zeloasă, rezultat dorit (cel puțin de către unii).

Un intelectual de curaj: Ilie Șerbănescu

Din articolele excelente apărute pe pagina lui Ilie Șerbănescu :

Centrul din UE, aflat în vestul Europei, mereu mai puţin în măsură să păstreze vechile atuuri în competiţia economică mondială, îndeosebi în faţa puterilor asiatice, măreşte presiunea asupra periferiilor din estul Europei pe care le controlează, în încercarea de a se salva pe seama acestora.

Capitalul de la centru „execută” însă pur şi simplu periferiile şi cere principalelor forţe politice de acasă să facă la fel. Dreapta şi stânga de aici îşi unesc de fapt puterile pentru ca în centru să se strângă cât mai multe din beneficiile şi cât mai puţine din costurile crizei şi presiunilor din afara UE. Pe seama periferiilor! La periferii canonul stânga/dreapta devine un non-sens. Clasa politică de la periferii este târâtă de şefii din centru în această falsă dispută pentru a o abate de la adevărata bătălie pentru supravieţuire economică în faţa centrului.

Și, vai, există probabil câţiva naivi prin România care credeau că ţara va fi salvată dacă vine stânga la putere pe la Bruxelles. Salvată de la ce?! Din statutul de colonie?! Doamne păzeşte! Nu dreapta sau stânga germană, nu dreapta sau stânga franceză, nu dreapta sau stânga olandeză, ci Germania, Franţa şi Olanda au barat fără echivoc primirea României în spaţiul Schengen!

Să precizăm că, în şapte ani de apartenenţă la UE – din păcate ani de aprofundare a tipologiei şi mecanismelor centru-periferie în funcţionarea organizaţiei – România s-a ales cu poziţia fără întoarcere a unei colonii în cel mai de jos stadiu, acela de anexă de consum.

Naivii care eventual mai delirează pe la periferii în canoanele dreapta/stânga s-ar cuveni să aibă în vedere înţelegerea dintre stânga şi dreapta din centru, în condiţiile în care niciuna nu deţine majoritatea absolută, pentru a conduce UE. E groasă rău de se aliază mântuirea portocalie cu pericolul roşu! Înseamnă că nu mai poate altfel centrul transpartinic şi transnaţional să secătuiască periferiile bine divizate pe culori politice dar tocmai aşa deznaţionalizate şi mai uşor de prăduit.
Canonul stânga/dreapta: ceaţă pentru pentru axa centru-periferie (I)
Canonul stânga/dreapta: ceaţă pentru pentru axa centru-periferie (II) ]
––

Au fost necesare niscai cazne, căci s-a văzut repede că povestea cu dezvoltarea României constituia un biet trombon, iar acum, privind retrospectiv după numai câţiva ani, obiectivul urmărit era unul mai mult decât jenant: ca banii din România, ăia insuficienţi, să fie totuşi “intermediaţi”, mai bine zis controlaţi, de bănci străine şi nu cumva de bănci româneşti!

Ce alt rost mai au de-acum băncile străine decât acela de a ne secătui împrumutând pieţei româneşti cu cele mai înalte marje de dobânzi din lume banii strânşi chiar de pe piaţa românească?! În caz că ar fi vorba de bani aduşi de ele din afară, bravo lor, dacă, desigur, ar găsi proşti să se împrumute la ele. Dar e vorba în mod net doar de bani din România. Proştii nu sunt proşti pentru că aşa au ales, ci pentru că sunt obligaţi. Si aici este rolul BNR! [Victorie deplină asupra României]
––

Noi, constatând doar că guvernul Ponta nu face în domeniu excepţie de la linia guvernărilor anterioare, punem articulat întrebarea: cum se face că toate administraţiile, indiferent de culoarea lor politică, din întreaga perioadă postcomunistă, au evitat (nu ezitat, ci evitat!) să lege printr-o autostradă Bucureştiul de Ardeal?!

…[guvernul Năstase] când a fost să facă un cadou americanilor pentru primirea României în NATO le-a dat să construiască în condiţii halucinant de avantajoase o autostradă. Care?! Braşov-Borş, deci una care să lege Ardealul de capitala Ungariei şi nu cumva de capitala României. [Să nu trecem cumva Carpaţii!]
––

În contextul slăbiciunilor Rusiei din aceea perioadă, Occidentul a schimbat foaia. A preluat România în NATO şi UE şi, în numai zece ani, cu o viteză inimaginabilă la scară istorică, a terminat-o! I-a luat sub control resursele naturale, distribuţiile de energie, băncile, pădurile, pământurile, industriile care îi erau de folos (pe restul dându-le la fier vechi), retailul, întregul rulaj al banului. N-a mai rămas nimic important (strategic cum se spune) în mâna românilor! Din punctul de vedere al controlului economic, românii au ajuns străini în propria ţară: un exemplu, pentru cărţile de istorie, de cucerire cu eficienţă de către străini a unui teritoriu, chiar dacă încă numit ţară! [România nu este Crimeea!]
––

Deci, ce propune dl Nicolescu pentru România?! Ca aceasta să vină anual cu vreo 10 miliarde euro în puşculiţa comună (4-5 miliarde euro din exploatarea resurselor ei şi restul din creşterea de vreo trei ori faţă de prezent a preţurilor la consumator) şi să ia din această puşculită, tot anual, doar vreo câteva sute de milioane de euro! Bună afacere! Apocalipsă totală! O adevărată “solidaritate”: noi cu resursele, ei cu nevoile; noi cu preţurile abominabile, ei cu preţurile “competitive”!

Atenţie, cu pusul în comun de resurse! Asta merge pentru căţei, dar nu şi pentru stăpâni! S-ar putea să vă dezmoştenească cei de la OMV, de unde aţi venit la guvern! Noroc că v-a adoptat dl Ponta! [Apocalipsa după Nicolescu]

„The Jew is defined by a negation, especially the secular Jew. The Orthodox Jew doesn’t really need antisemitism, he knows who he is, he believes in God, he follows the Talmud, he reads the Torah, eats kosher. But the secular Jew needs kind of negation in order to sustain the Jewish tribal identity.”

„This cognitive elite was operating within the ghetto. In 19th century they move out of the ghetto and then the first thing they want to do is stop being Jews. They are very clever people, they want to play with the big guys, banking, academia, politics. […] What we see in practice is Jews and especially the lower classes Jews left out without their intelligentsia. What is happening is the Jewish cognitive elite rather than serving their community, something that they did for 1500 years, they suddenly become self-centric.”

„But this kind of elite they may think in terms of Jewish tribal interests […] they may be committed to the Jews, may not be committed to the Jews, but what is most interesting, and this is why I really regard people like Judith Butler or Noam Chomsky as academics with really uniquely low level of intellectual integrity, the most crucial thing about Jewish culture and about Judaism is the unique lack of ethical thinking.”

„In Christianity and Islam you look for the ethical understanding in yourself. In Judaism we have the 10 commandments. Ethical people don’t need God to tell them not to kill and not to steal. In Judaism there is litigation that orchestrates the ethical code. […] The only attempt to create an ethical Jew was, funny enough, Zionism. Why do I mention it is because those rich oligarchs [referire la cei ucraineni] who are Jewish and sometimes product of Jewish upbringing are not committed to any ethical thinking, they are not very different from Bernie Maddox or Elie Wiesel. Elie Wiesel is very ethical, is the humanist of one people. His own.”

„- I made my own poll and started to ask Palestinians and they all told me, we prefer to be 7th or 10th or 12th class citizens in Israel rather than living in an Arab state. The situation, you know, I’m tired of the kind of leftie, black and white, […] is very, very complicated, it is a very interesting place, I wouldn’t like to step a foot there, but I monitor it, everyday I try to read Israeli press […] and you have to remember another thing, Haaretz, for instance, produces some criticism of Jewish power, in Israel, that it is way, way, way more succinct and genuine than our entire western dissident press. (replica ironică a interlocutorului: – I didn’t know there is a dissident press in the West.)”

„We see progressive Jews, funded by George Soros, at the forefront of this battle. What these people are doing, for the last 20-30 years, they are dividing society, regrouping society in a very different fashion, instead of looking at society as a whole the way the traditional unionist leftist used to do […] in the new left ideology we slice society into „as the” groups: as the woman, as the Jew, as the gay, as the lesbian, as the Muslim, as the black. And what we create is a manifold of sectarian wars and these sectarian wars actually divert our attention from the fact that manufacturing is pushed out of the window, health is pretty much gone, education is annihilated, as a concept, and I identify the work of the Frankfurt school, the student revolution and Wilhelm Reich at the center of this transition that brought to the annihilation of the West.”

Isă, tu unde îl ții ?

În locuri de încredere, nu ? Tot n-au nevoie mujicii de români de aurul lor. Mai bine cu datoria, umili, cu capul plecat. Ce tot atîta suveranitate, fiecare trebuie să aibă un stăpîn ! Sau mai mulți.

Germany’s failed attempts to get its gold back from the US ‘opens question of its sovereignty’

„The Americans are taking good care of our gold. Objectively, there’s absolutely no reason for mistrust.” 🙂

Bun venit sclavilor ucraineni !

The Ukrainian parliament has passed the first reading of a bill allowing western companies to own up to 49 percent of the national gas transportation system (GTS), which is currently totally owned by Naftogaz Ukraine.

The 229 – 221 Friday vote means a foreign operator will be able to manage, be licensed to operate, or lease Ukraine’s gas pipelines or its underground storage, RIA reports.

On top of that, the Ukrainian government can set up a separate operator for the underground gas storage, where US and European companies could also get a 49 percent stake.

Prime Minister Arseniy Yatsenyuk, who proposed the bill, said it was a part of a bigger initiative to modernize Ukraine’s GTS and also strengthen Ukraine’s position as a transit country. [Ukraine makes first step to let EU, US co-manage national gas pipes]

 

Țara le e falită și banda lui Yaț cedează, de la început, jumătate (deocamdată) din principala sursă de venit.

Simultan, sclavii bulgari sînt biciuiți în mizerie prin sabotarea, de data asta direct prin lătrături turbate de la Bruxelles și Washington, peste voința vechililor locali, variantei sudice de transport a gazelor naturale din Rusia (South Stream).

Nu care cumva să existe vreo altă soluție. Ucraina se va afla în frămîntări grozave multă vreme, de ce să nu treacă doar pe acolo (cu excepția conexiunii privilegiate a nemților) toată aprovizionarea cu gaz natural ? Logic, nu (în logica inversă, desigur) ?

Jegul atît de gros al oligarhiei occidentale nu mai poate fi acoperit de niciun suliman. Niște lepădături.

Viața în al treilea război mondial

Nu mă grăbesc să scriu mult, avem timp încă, războiul se află abia la început.

A se observa nuanța optimistă: viața în cel de-al treilea război, cu sensul de trăitul sub starea de război, sens ce implică și existența biologică.

Acum, dacă ne-am încîntat cu observația de mai sus, să observăm că nu implic cum că ar exista viață după cel de-al treilea război mondial, fie ca mod de a-ți duce existența în condiții care să justifice înțelesul de civilizație al cuvîntului fie, pur și simplu, ca existență biologică. Entuziasmul trăirist trebuie să fie scurt, cam cît durata dintre urletul alarmei și așteptarea bombei, comparație pusă aici strict pentru cei cu sensibilități cinematografice, în ziua de azi afli că te-ai dus după ce te-ai dus, fără sirene care să-ți ofere răgazul spaimei. Mă refer la ultima parte a războiului, acum ne jucăm în faza războiului prin interpuși, ba chiar avem privilegiul de a-l privi la televizor. Cînd nu ne uităm la fotbal.

O fază intermediară s-ar putea să ne aducă și pe noi în situația de interpuși (joc de cuvinte voit). Prea ne credem în afara suferinței crunte a altora, mici lătrăi la coada dulăilor mari.

Unii s-ar putea îndoi de faptul că războiul (al 3-lea) a început, el desfășurîndu-se la foc mocnit de… într-un fel dintotdeauna (adică de la cel de-al 2-lea, care… se iterează de către fiecare în parte). Corect, dar greșit. Corect, pentru că momentul de la care nu se mai poate da înapoi va fi/este greu de identificat. A început al 2-lea la 1 septembrie 1939 ? Nu, că nu era mondial. A devenit abia după 7 decembrie 1941, cu adevărat. Dar nu s-ar fi ajuns acolo fără invazia japoneză din China sau cafteala luată, tot de japonezi, în Mongolia, de la ruși, ambele petrecute înainte de 1 septembrie 1939. Sau fără lucrarea agenților britanici din SUA pentru a-i atrage în război (deși cei ce contează erau seduși gata). Sau fără aventurile africane ale italienilor. Sau fără ieșirea din criza economică de atunci, ieșire la fel de dornică de războiul care să mascheze lăcomia mincinoșilor ca și astăzi. Sau fără sancțiunile americane care urmau să aducă bibanul japonez pe calea ce îl va spulbera atomic.

Cînd s-au încolăcit șerpii războiului atît de strîns încît au devenit verigi ale lanțului ce a cuprins, inevitabil, omenirea ? Nu e clar. Clar devine abia după ce toți au început să alunece spre confruntare și constată că degeaba își mai agită lăbuțele, panta „curge” tot mai înclinată, iar cazanul așteaptă.

Acum sîntem pe acea pantă.

Putea fi oprit cel de al 2-lea înainte de a fi fost prea tîrziu ? Puteau să nu existe, după 1 septembrie 1939, 22 iunie 1941 sau 7 decembrie 1941 ? Depinde cine era adevăratul inamic. Atunci, ca și acum, eu cred că inamicul eram toți, adică oamenii, omul. Noi stăm în gît, noi le încurcăm pe diversele jucării ale diavolului. Victime și călăi, inamici orbi, supuși propriei condiții umane (în care ne regăseam și în vremea descrierii premonitorii a lui Malraux, a războiului ce urma să vină) decăzute, în care ne complacem inconștient ca jucării ale jucăriilor.

Dacă al 2-lea putea fi oprit sau redus la o tragedie fără aspirații globale, răspunsul afirmativ ar merita să apară, într-o ironie amară, dar salvatoare, cît de curînd. Pentru că al 3-lea a început, degeaba ne-am amăgi că nu ar fi așa.