Monthly Archives: August 2014

Dacă trece RAPA ne ia naiba

RAPA = Russian Aggression Prevention Act – propunere legislativă a unui dement din congresul american

Pe scurt, dacă trece, Ucraina (pentru Georgia și Moldova ar fi la fel, dar interesul e pe Ucraina) capătă garanții NATO fără a fi membru al alianței. Adică orice scînteie, orice provocare poate declanșa un mecanism care să aducă în conflict militar direct Rusia și NATO.

“The Russian Aggression Prevention Act” (RAPA): A Direct Path to Nuclear War with Russia

Lucrarea bestiei

Legea lui Isă

Isă vrea lege. Bancheropoda șefă ar dori ca viitorul vechil prezidențial și cu gașca lui să se lege, poate chiar ca o promisiune de campanie, de ce nu, repet, ar vrea să-i lege printr-o lege cum că nu se vor clinti de la calea ce duce la dispariția monedei naționale.

Ar fi bună, cică, o lege prin care politicienii să bată în cuie, înfipte în carnea suveranității nației, trecerea la euro începînd cu 1 ianuarie 2019.

Eurolarul e pe ducă, la fel ca sistemul financiar de inspirație occidentală. Poate mai prindem euro în existență în 2019, dar cît de mare va fi inflația monedei respective ? Sau a vărului său dolarul.

Leul, cu o bancă națională care ar da socoteală națiunii, nu bancherimii internaționale, ar putea avea un comportament dictat de realitățile din România. Euro ar fi total în afara controlului românesc. Ne-am da legați de mâini și de picioare.

De fapt, asta vrea Isă. Să ne lege pe noi prin… ăăă… aleșii noștri.

P.S. N-ar fi bun un chestionar unic, pe care să-l completeze obligatoriu fiecare candidat, din care să știm cum stă în privința unor probleme fundamentale ? Ba da, dar cine să pună întrebările, societatea civilă a lui C.Pârvulescu & co ? Să nu le dau idei, parcă văd că apare unul exact cu genul de întrebări diversioniste cu care am fost asasinați vreme de 25 de ani.

Băsescu ăsta seamănă tot mai mult cu Macovei.

Accept numai bitcoin, yuani, ruble, franci elvețieni

Am aflat că blogării cîștigă bani cu nemiluita. Nu știam ce vacă bună de muls am eu aici.

Se vor repezi unii să arate că n-am audiența blogărilor afiliați la mega-mofturile de media. Ei, și ?

Pare-se, o, tu, biet cititor de blog fără blog al tău că nu înțelegi ce valoros e unul ca mine sau ca Bogdan Oprea, purtător prezidențial. De cuvînt.

Fără noi, blogării, se prăbușește noosfera. Înțelegeți și cotizați ! Sau faceți-vă blog. N-ai blog, nu te ridici la valoarea celui cu blog, care te luminează, devii crispat și constipat. Singura ta salvare, minuscula ta șansă de a te răscumpăra din starea de imediată și gravă nerecunoștință de care dai dovadă e să scoți pitacul. De fapt, mormanul de pitaci. Blogul cu cheltuială se ține. Mai ales cel subțire(l).

Am decis să reduc drastic numărul postărilor, pentru a le spori valoarea. Logic. Nu înțeleg cum de n-am avut revelația mai devreme. Noroc cu blogărul Bogdan Oprea, purtător prezidențial. De cuvînt.

Nu mă lansez încă la 7000 de euro pe postare. Încă. Dar vom ajunge acolo, doar nu credeți, voi, o, cititori de blog fără blog că veți scăpa ieftin. Nerecunoscătorilor ! Cotizați acum, imediat, nu lăsați sentimentul de vinovăție să vă distrugă ! Știți că nu aveți ieșire, priviți-mă drept în blog, așa, accesați procedurile de plată online și eliberați-vă !

Klaus între două Porți

A intrat pe poarta care duce la domnitorul (cu firman al) locului sau a onorat o invitație la reprezentantul oficial al Înaltei Porți ?

Americanii se eschivează, ei aveau în desfășurare un… ceva, dar listele cu invitați nu se fac publice. Cu alte cuvinte, băteți-vă între voi. Sau, poate îl ajută, involuntar sau inteligent, pe neamțul desemnat, pentru că, dacă ar fi afirmat răspicat că băiatul a poposit, cu invitație au ba, la ei la conac, nu i-ar fi folosit cu nimic la imaginea de prezidențiabil.

Într-adevăr, ce ar da mai prost pentru Kei Gii și Vii (de la Werner) ? Să se întîlnească pe șestache cu piezișul nației sau să se prezinte la, după propriile spuse, o prestare absolut de evitat, cum a(r fi) fost convocarea de rămas bun a ultimului, cronologic vorbind, deținător al francizei private, cunoscută, la derută, sub denumirea de reprezentare diplomatică a SUA în România ?

Marele Licurici strălucește tot mai stins, dar tot mare licurici rămîne, prin comparație și ca o speranță îngrijorată – „azi îl vedem și nu e” – pentru o clasă politică locală prinsă între neamț, rus și popor. Marele Licurici, cel mitic, îndepărtat, idealizat, nu e antipatizat. Prestarea către licurici e disprețuită și cei ce prestează nu se bucură de respect. Nu e mare diferență dacă intri la aducătorul de osanale sau la cel ce diriguiește (parțial) șmenul „diplomatic” de la o margine de lume, neglijată de combinatorii din capitala decadentă a unui imperiu care, poate mai are legiuni și generali competenți, dar se vede măcinat din interior de toate relele unui declin inevitabil.

Klaus se ferește degeaba de asocierea cu piezișul. Toată lumea știe că s-a bătut palma cu matrozul și peneleul a executat, destul de eficient, de altfel, o întoarcere cu 180 de grade, pentru a se regăsi, fără plîns pe umărul lui „dragă Crin”, dar tot printr-o rocadă, în același loc ca în urmă cu 10 ani. „Dragă Teo” era un anost scrîșnit și a fost înlocuit cu un șmecher popular (atunci). „Dragă Crin” era un zburdalnic cu elemente de originalitate sau, măcar, de improvizație și a fost înlocuit cu un anost cu fălci încleștate.

În aceste condiții, cîtă importanță mai are pe care poartă a intrat K ?

Simona Halep a devenit cea mai bună jucătoare de tenis din lume conform clasamentului WTA (Serena se pune doar dacă se pune și firma DuPont).
Bravo !

Să nu pierd timpul altă dată

Dacă nu se schimbă nimic în următoarele 3 luni, dacă rămîn drept singure opțiuni cu șanse reale cei doi, Ponta și Johannis, voi vota din prima cu Ponta.

Ura neagră și imbecilă a… „dreptei”(!?), citește refacerea extrem de păguboasă a alianței DA, depășește ce îmi puteam imagina (nu mă miră, m-am obișnuit să nu anticipez corect cît de jos se poate coborî).

Nu am simpatie pentru Ponta, deloc. Contează că oponentul lui e un neamț reformat, iar eu voi pune înainte un român ortodox, din principiu, pentru că etnia și confesiunea sînt importante politic. Contează, dar nu atît de mult. Altădată aș fi brodat, poate, pe diferența dramatică dintre mască și realitate, m-aș fi întrebat cît de sincer e Ponta, fie el român și ortodox, cît de supus față de stăpînii străini, cît de dispus să cedeze în fața globaliștilor, sorosisti, ueiști, transatlantici (prostia cu rușii sau chinezii nu ține, nici alde Ponta nici cei „de dreapta” nu pot fi decît cu stăpînul occidental; dacă neamțul – din Germania – cîrmește spre rus, atunci da, e posibil, dacă nu, nu).

S-o scurtez, pentru că nu am nici de ce să mă justific, nici de ce să explic, nici nu mă interesează să conving. Mai văd eu cum comentez  alte aspecte, legate de chinuitorul marș spre neant al țării, independent de alegerea unui președinte nefericit (dacă nu se alege un trădător visceral, nu are cum să fie, omenește vorbind, decît o grea pedeapsă și încercare funcția respectivă).

Mi-e silă de felul în care sunt priviți bătrînii țării mele de către ăștia, „de dreapta”. Din motive mai vechi și mai noi, majoritatea celor în vîrstă sînt percepuți ca votanții „stîngii”, „comuniștii”, și atunci devin ținta spurcatei uri a unei propagande demente.

Nu m-au prostit nici unii nici alții. Am anticipat corect „trădarea” peneliștilor, un remake al alegerilor din 2009. Nu și jegoșenia. Nu suport monarhismul hohenzollernian al A3 sau alinierea lor la „imperativul” universal acceptat de politicieni și mass-media, cel conform căruia e firesc să domnească străinul în țara mea. Dar detest mai mult „domnia judecătorilor”, dictată tot de către ocupantul străin, jug grozav, de care mă îngrozesc, resemnat, ca un alt Ghișe solitar, cu ideea că oamenii nu vor avea timpul și înțelegerea necesare să descifreze pericolul, înainte de a fi prea tîrziu. Toate aceste motive de meditație funcționează și vor funcționa în mintea mea și de acum încolo. Mai sînt altele, destule. Se subînțelege că nu mi-am schimbat nici una din părerile mele despre UDMR, regionalizare, amenințări clare la adresa integrității teritoriale.

Dar, peste toate, nu le mai suport ura neagră, prostia elitistă care se crede deșteaptă, ipocrizia fără limite. Își asumă, din nou, clișeele cele mai grotești, cu trufie. Uneltele lor proaste, lipsite de umor, pe care le disprețuiesc chiar ei, cu scremerile lor ad hoc, ar trebui să-mi provoace admirația, să mă convingă. Agramații lor sînt valabili. Baronii lor nu sînt baroni. Ariviștii lor obtuzi sînt tinere talente. Bine. Mă izolez de pe acum de orice posibilă influență, cu scîrbă. M-am săturat de ăștia, nu fac parte din societatea lor de… mai jos.

klee

Paul Klee: Two men meet each other supposing the other to be of higher rank

Psycho

„Ne revedem, în curînd.”

Posibil, dar nu te sfătuiesc.

Răspunsul corect: Naționalizarea !

Atît, dar nimic mai puțin de atît.

Toate sursele de avuție românești aflate în mîna străinilor, create în România prin munca românilor, posibile datorită existenței statului, sistemului de legi și comunității românești, cele aflate în proprietatea strictă a României pentru poporul român (în cazul bogățiilor naturale), trebuie să se reîntoarcă la români și România.

Toate sursele de profit românești ale corporațiilor străine vor trebui și vor fi naționalizate. Cu despăgubire, în unele cazuri, după banul dat sau investit și după evaluarea corectă a anilor de profit sustras proprietarului de drept român.

Recuperarea statului se va face prin recuperarea surselor de venit. Ocupația străinilor va fi înlăturată printr-o luptă purtată în multiple planuri, alternativa nu există sau se numește moarte.

Naționalizarea: acesta este răspunsul corect pentru cel ce se întreabă cum putem elimina ocupația străină, cu tot cu vechilii aserviți și în ciuda „domniei judecătorilor”, ciuma profețită de sforarii ce trag omenirea în hău.