Cine umple carafa Macoveicei ?

(referire la sinistra reclamă electorală care s-a insinuat cînd mă pregăteam să mă uit la ceva pe iutub)

Că Macovei e dusă rău poate fi o problemă, minoră, de toată jena, îngrijorătoare doar post-factum, în sensul – uite pe cine am putut avea pe post de ministru „reformator” al justiției și cerber pe la poarta UE!

Că se găsesc destui nenorociți să o „prețuiască” și mai mulți care văd cît de dusă e dar o proptesc propagandistic, din motive neclare, aici avem adevărata problemă și la ăștia se poate observa un antiromânism programat, de mancurt, profund îngrijorător.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Radu Humor  On 17 Septembrie 2014 at 20:48

    LECȚIE DE ISToriE

    de Nicolae Drăgușin

    Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
    Că sunt Om, că am o tară si o Limbă si un Neam
    Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri motii mei
    Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei
    Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează
    Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează
    Azi ne-nvată imbecilii intereselor perfide
    Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide
    Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăti
    Cum să facem Mall-uri, vile, scotând piatra din cetăti
    Pe Vlad Tepes cum să-l facem personaj de film de groază
    Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
    Ne învată idiotii că Bălcescu a fost las
    Si că Decebal batrânul a fost un sinucigas
    Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
    Nesimtiti cât să-si permită a ne ponegri eroii?
    Niste dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
    Si ni le aruncă-n fată ca pe legi adevărate
    Bieti defăimători de stirpe, lacomi si periculosi
    Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămosi?
    Fără urletul lui Horea am fi sclavi si azi pe roată
    Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
    Fara palosul lui Stefan am fi pasalâc turcesc
    Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
    Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine
    N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
    Nu trecurăm peste veacuri ca o natie coruptă
    Ci cu aspre sacrificii, si cu jertfă, si cu luptă!
    Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
    Sângele lui Brâncoveanu să inunde esafodul
    Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâsie-n bucăti
    Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăti
    Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
    Ca un preambul la imnul ”Desteptati-vă români”
    Fierul scos din pieptul tării ne-a fost arma si necazul
    Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul
    Muntii nostri aur poartă, am putea să fim bogati
    Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădati
    Biciuiti de monstrii vremii si răpusi de neputintă
    Am trecut peste milenii cu sperantă si credintă
    Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
    Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci…

    Astăzi… cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
    Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru tară?
    Grosii si libidinosii, snobii si analfabetii,
    Banii multi si burta plină, pentru ei sunt sensul vietii
    Niste lacomi fără scoală, niste scârbe, niste javre
    Care pentru-o spagă calcă fără milă pe cadavre
    Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentantii
    Si-am trimis toti imbecilii, proastele si arogantii
    Să ne facă de rusine cerând mită pe la toti
    Si să fim priviti prin dânsii ca o natie de hoti
    Poticnindu-se-n discursuri insipide si banale
    Fără dictie sau noimă, cu greseli gramaticale
    Pitipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
    Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
    Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
    De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
    Nu mai sunt eroi in tară, oameni demni si responsabili
    Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
    Creierele geniale sunt trimise la străini
    Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acesti avortoni cretini
    Cincisprezece milioane, câti am mai rămas prin tară
    Să fim pentru haimanale animale de povară
    Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
    Cam cât lasă ei pe seară spagă la vreun ospătar
    Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
    Si nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”
    Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenti de tratamente
    Si cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
    Nu mai vreau să-mi văd sotia umilită la ghisee
    Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
    Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
    Cum trăiesc în lux netotii iar capabilii-n mizerie
    Eu astept Reînvierea, când din marile morminte
    Vor iesi din nou Eroii înarmati c-un bici fierbinte
    Si vor face curătenie printre cei ce ne-au furat
    Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!

    FEBRUARIE 2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: