Monthly Archives: Octombrie 2014

Gaura neagră a alegerilor – orizont electoral la 5%

Miza primului tur e una de imagine, de pregătire psihologică pentru turul doi.

Confruntările se dau pentru atingerea pragului de 5% (Macovei, Diaconescu, Meleșcanu, Vadim, Hunor) sau pentru desprinderea din vîrtejul care trage în jos spre 5% (Tăriceanu, Udrea).

Dintre aceștia, muniție suficientă (money, monet money) par să aibă doar Macovei și Udrea (la Kelemen socoteala se ține oricum în alt loc).

Macovei și Udrea înseamnă procente considerate sigure, la turul doi, pentru neamț. Kelemenul se pune din oficiu tot acolo, dar tacit. Indiferent de semnalizările pe care le va face UDMR, știm cum votează ungurii, sau cum nu votează, adică nu cu Ponta.

Macovei și Udrea se bat, în mod real, pe aceeași feliuță de electorat, cel mai gălăgios cu putință, o combinație între elita cea mai scîrbită și activist-bătăușul electoral de rînd, combinație care forma coloana vertebrală a băsismului pur și dur pînă mai ieri.

Macovei nu are ce poziție negocia, nici cu 3% nici cu 5%. Nu reprezintă pe nimeni. Dacă vor unii din afară să o facă… ceva, se poate și fără procente mici la turul pentru pitici. Udrea are, pentru ea contează mai mult scorul.

Procentele lui Tăriceanu reprezintă promisiunea epocii de aur ce a fost să fie, era cît p-aci, încă un mic efort și va veni. Pentru unul ca mine doar perplexitatea „mai binelui”(!?) față de varianta cu Maior prim ministru.

Vadim are 5% în mod real, dar nimic  – organizatoric, bani, sprijin ocult – care să-i garanteze scorul.

Diaconescu ar avea de apărat scorul bun al PP-DD. N-are cum, dar zbaterea e necesară, măcar pentru interesul caselor mai mari. El are ce negocia.

Meleșcanu se pare că a fost doar un pion jucat într-o altă schemă, dar… with a little help from his friends…
(Lend me your ears and I’ll sing you a song/And I’ll try not to sing out of key/Oh I get by with a little help from my friends).

Pe toți îi trage 5% precum atracția gravitațională a unei găuri negre. Forțele ce se contrapun par să aibă rol de nivelare. Amestecul rezultat poate naște orice, bolboroseala va continua, va da poate în clocot între cele două tururi.

Pentru ce ?

Răspunsul meu e cunoscut deja: degeaba. Fiertura adevărată se învîrte în alte oale, în alte părți, la noi doar cu imaginea.

La fel de solide sînt și reprezentările noastre despre lumea fizică (dacă ne luăm – și ne luăm, nu mă întebați de ce – după alde Hawking):

Exactly 40 years after famed theoretical physicist Stephen Hawking brought event horizons and black holes into the public eye, he is now claiming that black holes don’t actually exist. Instead of all-consuming event horizons and black holes which nothing can escape from, Hawking now proposes that there are “apparent horizons” which suck in matter and energy — but only temporarily, before eventually releasing them again.

Aparențe. Ați văzut vreun corupt de-al băncilor și corporațiilor străinilor arestat ?

SONDAJUL ŞI ETAJUL

În perioada interbelică a circulat o glumă referitoare la Pamfil Şeicaru: „Şantajul şi Etajul“. Adică patronul ziarului „Curentul“ şantaja pe cineva şi îşi mai ridica un etaj de vilă, de bloc, de palat. Realitatea era ceva mai nuanţată, omul fiind un mare ziarist şi chiar un filantrop; de altfel, în amintirea eroilor din primul război mondial, în care luptase şi el, Pamfil Şeicaru a ctitorit o biserică, la Orşova, pe care, acum cîţiva ani, am vizitat-o.

Astăzi, rima se păstrează – dar s-a schimbat un termen. Nu mai e vorba de „şantaj“, ci de „sondaj“. În 25 de ani s-a născut o tagmă de interlopi pe care societatea românească nu a luat-o în seamă, la început, pînă cînd s-a pomenit înlănţuită de ea ca de o caracatiţă monstruoasă. Toate aşa-zisele institute de sondare a opiniei publice sînt nişte firmuliţe de bucătărie, avînd sediul în garsoniere, în debarale, sau sub scări de bloc – dar cîtă gălăgie fac, de parcă „cercetările“ lor ar fi rodul muncii titanice a sute şi sute de cercetători, operatori ş.a.! În anii ’90, au intoxicat lumea alde Petre Datculescu, Alin Teodorescu, Vladimir Pasti, Dumitru Borţun, Dorel Abraham şi alţii ca ei. Unii îmi fuseseră colegi de facultate, chiar la Sociologie, dar, apoi, nu s-a mai înţeles nimeni cu ei, se credeau foarte importanţi, dădeau lovitură după lovitură, ceea ce îi umplea de bani.

Treptat, dinozaurii au lăsat locul altor fiare, mai tinere şi mai lacome: Bogdan Teodorescu, Marius Pieleanu, Remus Ştefureac, Vasile Dâncu, Cozmin Guşă, Sebastian Lăzăroiu, Gelu Teodorescu, Mirel Palada ş.a. Mai ţineţi minte ce sondaje aberante apăreau pe ecran la Realitatea TV şi Antena 3, scoase direct din burţile finanţatorilor, S.O. Vîntu şi Dan Voiculescu? Acum cîţiva ani m-a vizitat la birou un sociolog, Mihnea Motoc, care se plîngea de ordinul dat de Dan Voiculescu, de a lua procente de la PRM şi de a le „lipi“ de alt partid. Astăzi, şi Vîntu, şi Voiculescu zac în puşcărie. Nu mă bucur de răul lor, dar constat, încă o dată, cum lucrează Dumnezeu.

Mai devreme sau mai tîrziu, vor ajunge după gratii şi ceilalţi mafioţi ai sondajelor. Nu atît pentru că intoxică şi mint – ci pentru că fac parte din „grupări de crimă organizată“. Fiindcă „sondajele“ lor sînt piesele unui mecanism al unor fraude în lanţ, pe baza lor fiind falsificate alegerile. La condamnarea acestor infractori se va ţine cont şi de obţinerea de foloase necuvenite, de la 30.000 de euro pînă la cîteva milioane de euro. Toţi erau nişte pîrliţi – dar, în cîţiva ani, au ajuns bogaţi! Din ce au făcut această bogăţie? Din furt! Ziariştii mai slabi de minte se reped să pună stupida întrebare: „Aveţi dovezi?“. Iar eu mă reped să le dau în cap, de pildă, cu dovada fraudei neruşinate a ţiganului de la Cluj, Dâncu, care a primit bani mulţi pentru a efectua un sondaj la alegerile din Republica Moldova, însă, stupoare, a „greşit“ exit-pollul cu nu mai puţin de 20%!!! Aşa ceva era o premieră în sociologia mondială. Dacă România ar fi fost o ţară normală, acestui beţiv ordinar ar fi trebuit să i se retragă, imediat, licenţa. Dar aşa ceva nu s-a întîmplat. Iar borfaşul continuă să fure şi să mintă. Ce democraţie? Ce alegeri libere şi corecte? Maţul lung şi gros al acestor porci să trăiască! Dă-o încolo de populaţie! Ce le pasă lor de o ţară întreagă, dacă mecanismele jafului electoral sînt bine puse la punct şi antrenate în timp, iar mormanele de bani cresc ca un cozonac cu drojdie la cuptor? Totuşi, nu se ocupă nici o instituţie a Statului Român de aceste bande criminale? Acest DNA, care bagă la zdup prim-miniştri, senatori, deputaţi, magistraţi, şefi de partid, mari glorii sportive, n-are curajul să-i ia la întrebări pe nişte golani, în fond, care pretind şi primesc uriaşe sume de bani în mod nejustificat? Cu ce drept îl ţine Justiţia la închisoare pe un mare sportiv, cum e Gică Popescu, care a adus cinste ţării – dar închide ochii la această veritabilă industrie a fraudelor electorale? Păi, cu acelaşi drept cu care trimite mascaţii să o umfle pe o bătrînică de 80 de ani, dar se face că plouă cu privire la cei 3 oameni omorîţi cu maşina de circarul Şerban Huidu! Asta-i realitatea, indiferent ce ar zice unii şi alţii.

Mai sînt cîteva zile pînă la alegeri. Care, fără doar şi poate, vor fi furate. Eu sînt Stan Păţitul, fiindcă această Mafie diabolică m-a furat de cel puţin trei ori: în 2000, în 2004, dar şi în 2014, la alegerile pentru Parlamentul European. Şi astfel s-a transformat România într-un Stat de tip mafiot. Nu mai există nici o şansă de salvare, decît ciomagul pe spinare! Adică o mare revoltă populară, la care oamenii să nu mai fie duşi cu autobuzele şi mituiţi cu carne de mici şi sticle de bere de boschetarii politici Liviu Dragnea, Gabriel Oprea, Marian Oprişan, Radu Mazăre ş.a.m.d. La ora la care scriu aceste rînduri încă se mai fac scenarii, încă nu se ştie cine, cît şi în folosul cui va fura, cine va fi sprijinit în turul II şi pe ce sume de bani etc. „Sondorii“ de opinie adulmecă. Stau la pîndă. De unde le mai iese ceva mălai? Ar fi bine, pentru ei, să sugă la mai multe oi, fiindcă vremurile sînt grele, au copii la şcoală, amante, obligaţii. Pentru nenorociţii ăştia, fiecare ciclu electoral e mană cerească. Îl storc ca pe-o lămîie. Ei seamănă cu beţivii care scurg sticlele, pînă la ultima picătură. Hai să vedem, ce vor mai născoci de data asta? Ce combinaţii şi şmenuri vor face? Pe la ce posturi de televiziune se vor pripăşi, pentru a-şi spori credibilitatea, în vederea jafurilor viitoare? Trăzneşte-i, Doamne, mai repede, să nu se mai scoale! Fă-i muşuroi de furnici!

CORNELIU VADIM TUDOR

23 octombrie 2014

Cîntecul cocoșului

Mais pour lui c’est bientôt la fin, déclin annoncé
La famille renvoie son soutien, plus rien à plumer

La fermière elle quoiqu’il arrive aura tout gagné
Mettre ses bêtes à la dérive, les déboussoler
Pour mieux contrôler ses endives, ses rangées de blé
Toujours la réactive, la haute course est comptée

http://www.parolesmania.com/paroles_manau_9720/paroles_le_chant_du_coq_1928885.html

E tare Hrebenciucul. Poate că gestul nici nu îi va fi 100% defavorabil.

Dacă prețul pentru căderea lui Hrebenciuc va fi ascensiunea grupului de la Cluj la conducerea partidului… nici n-am o comparație suficient de sugestivă. Regimul Brucan triumfă din nou. PSD-ul va fi neutralizat deplin, indiferent dacă Ponta cîștigă sau nu alegerile.

Mă încearcă o lehamite profundă. Nu se va putea construi nimic, absolut nimic, sub stăpînirea străină care s-a regrupat rapid după descumpănirea din timpul referendumului și ne strivește acum cu o forță sporită.

Johannis preș&dinte și Maior prim sinistru. De ce nu ? Tot aia, tot nu voi mai avea țară.

Viitorul ueist: www.vendereaicinesi.it

Stăpînii pentru care slugăresc 1 milion de români nu mai au decît speranța că se vor găsi chinezi să le cumpere afacerea sau bunul înainte de a falimenta. Ne dă o idee cam pe unde ne plasăm noi în lanțul trofic ueist.

Cum recesiunea continentală e acum un fapt confirmat… aduceți-mi aminte la ce ne trebuie circul alegerii de peste o lună ? Are importanță numele nenorocitului care va semna capitularea în fața diktatului bancherilor ?

south_stream_with_austria-1

Toți vor la miere, doar noi rămînem puri și duri.

Ponta re-in, grație lui Băsescu

Se întîmplă chestii mai rapid decît pot eu să le urmăresc (pot, dar n-are rost să stau în priză pentru scremerile matrozului sau a celor ce îl trag de sfori).

Bă, Băsescu, dacă V.V. e de-al nostru, tu faci ciocul mic, mic, pînă ți se aliniază privirea în mod natural. Abia atunci îl mai deschizi.

Oricum, chiar dacă ar fi fost vorbiți, zbaterile jenante ale acestui individ ciudat (Băsescu) tot mi l-ar fi făcut, brusc, simpatic pe Ponta.

Mie îmi plac ofițerii acoperiți ai României. Muuult mai mult decît cei acoperiți ai altora. Care nu-mi plac deloc. Iar alegerile din noiembrie se fac pentru președinția României, nu a Democrației. În țara aia, la fel de reală ca sănătatea psihică a matrozului sau ca propaganda ueistă, candidează, de una singură, echilibrata Mo. Ma.

Ce vrea Băselu, oare ? Întrebarea mai interesantă ar fi: cine din afară are o durere mare cu România ? Sau o spaimă mare că s-ar putea întîmpla… ce ?

Că pe Nicholas tot nu vi-l văd rege. Neam.

Ponta out, din cauză de Ursu

Pe înrăitul hohenzollernist (așa se zice ?) Ursu îl macină grija cum a strîns Vadim 200 de mii de semnături.

V.V.Ponta, mulțumește-i, tocmai m-a convins să-l votez pe Vadim.

N-a reușit Badea cînd își exprima ostilitatea, pe care o împărtășesc deplin, față de numirea terminatorului Rus în guvern, n-a reușit gestul de servilism comandat prin care Ponta a fost împins să se smiorcăiască la înalte porți (nenea, nenea, ai văzut ce a zis Băsescu, cum atacă el un CSMist, sari occident viteaz și te exprimă prin ambasade !), n-a reușit nici menționarea de către premier a unei absurde susțineri pentru un referendum care ar urma să verifice pulsul nației în legătură cu monarhia hohenzească (așa se zice ?), a reușit omul cu ceafa groasă.

Iar la turul doi voi face exact ce va cere Vadim, prea îl urîți și credeți că puteți scuipa mereu pe naționaliști. Se pare că vreți să repetați strategia hrebenciucică prin care ați avut succesuri multe în 2004 și în 2009. Treaba voastră.

Mă simt ușurat, prea nu îi credeam (pe nici unul dintre cei 5 acceptați de către stăpînii străini: Johannis, Ponta, Meleșcanu, Tăriceanu, Macovei) că ar putea, în caz că ar vrea, schița o împotrivire la planul de sfărîmare a țării prin regionalizare.

Ca să nu amintesc de sila de a fi nevoit să suport, mi se părea mie, realitatea de a mă afla în aceeași barcă cu un extremist hohenzopist (așa se zice ?) pînă, cică, treceam de o mizerie și mai mare. M-am înșelat. În ochii lui ceafă groasă și a altora ca el unul ca mine e bun doar pentru a fi prostit cît se află ei la o așa-zisă ananghie. Dacă nu mă învăț minte !

Slugile veneticilor vin în straturi. Mestecă uneori vorbe ce par corecte. Nu sînt. Important e doar scopul, mereu același, să nu se aleagă un român iubitor de țară, indiferent de poziție, dar cu atît mai mult în cazul președintelui.

Alegeți voi, fălcuțe dulci, fie și numai pînă la referendumul prin care, de ce nu, să se restaureze un hohenzollic (așa se zice ?) pe tron. (Pe tron !?)

Tăriceanu out. Se pregătește Ponta ?

Johannis tace, că n-au ce face dacă deschide gura, și bine face (sau i se face).

Pe alții… nu-i lasă în pace consilierii (oare?).

Tăriceanu a răspuns foarte clar întrebărilor teleghidate de la centru puse de domnul R. Tudor.

Tăriceanu vrea modificarea urgentă a constituției, vrea regiuni, e de acord cu păstrarea județelor cu condiția ca regiunile să domine decizional deasupra județelor, vrea un senat construit astfel încît să reflecte existența regiunilor = federație.

Tăriceanu out !
Cine urmează ?

Ca pe sarea-n ochi

Cam atît de iubiți sînt ungurii, dar mai ales controller-ii ghiciți în spatele infuziei de gargară răstită care s-ar vrea educativă. Nu e frumos să nu se audă imnul lor din cauza fluierăturilor, dar e foarte ilustrativ pentru contextul actual, de cedări și de political corectness îndesată cu forța pe gîtul națiilor, etniilor, raselor. Am tribul meu și nu dau doi bani pe ipocrizia stăpînilor planetei care ne-ar vrea permanent temători, timorați să nu încălcăm cumva vreuna din regulile absurde și mincinoase de comportament civilizat… cu condicuță. Nu am de gînd să le dau la cap celor din alt trib, dar nici nu privesc cu ochi buni nuiaua cu care mi se indică ce trebuie să gîndesc și să fac. Îmi sporește doar iritarea.

Mare brînză dacă vom juca cu porțile închise în caz că aruncăm o petardă în plus, atîta pagubă dacă vor vitupera activiști prin foile de propagandă vestice. Luați o banană de aici, stimulează serotonina, vă calmează !

Lumea era mult mai civilizată cînd nu se înfierau huliganii sistematic, cînd nu ar fi fost acceptabil să fii căutat pînă în chiloți sau să fii tratat ca un potențial terorist pentru că ai avut proasta inspirație să-ți cumperi un bilet la un meci de fotbal. Degeaba, pentru că nu pare să fie penurie de muniție pe stadioane.

Aș vrea, vag, să cîștige România. Dacă nu o va face, nu e mare bai. M-ar bucura mai mult dacă s-ar înțelege că manifestările sportive de acest gen nu mai sînt nici măcar circ. Pe cetățenii romani nu-i flancau legionarii în tribunele colosseum-ului. Big difference ! E adevărat că nici nu venea în vizită cîte o ceată de vandali, goți, celți sau alții ca ei, pe care romanii trebuiau să-i trateze cu respect, desigur. Simt cum am progresat decisiv de atunci. Și mi se umflă pieptul de mîndrie cînd știu cu cît respect și cît de nediscriminatoriu mă tratează americanii sau nemții sau rușii. Sau, în sufletul nostru cel puțin, noi pe ei.

Pe teren, după o jumătate de oră, mult zgomot pentru nimic.

Ba da, vor veni

Ce porci vînduți se arată a fi toate haimanalele astea politice și jurnalistice.

Uite cum stă treaba, jigodiilor. România se va elibera de sub ocupația străină prin naționalizări masive ale asset-urilor corporațiilor și entităților străine. Cu despăgubiri la valori corecte ce vor fi stabilite de români prin legi date de parlamentul național.

Tot circul diversioniștilor de tip Băsescu sau Rus, care aruncă deliberat pentru haita mass-medioată subiecte pe care să le poată ataca purii și durii de tip Ursu, de exemplu, nu va înlocui, niciodată, elementarul adevăr conform căruia sursele de generare ale avuției naționale au fost acaparate, prin rapt, de către străini, iar această situație nu se poate perpetua indefinit.

Nu mă miră diversiunile pseudo-naționaliste cu puțin timp înainte de alegeri. Întotdeauna se cere astfel, indirect, candidaților să jure fidelitate față de stăpînul străin și să se lege prin declarații publice că ei, niciodată-niciodată (vorba aceluiași periculos Ursu), nu vor face altceva decît să îndeplinească comanda străină.

Nu știu cum se vor desfășura lucrurile cînd va veni momentul eliberării naționale, mă gîndesc că una din variantele posibile poate fi și aceea de tip Mihai Viteazul, care a promis tot ce trebuia promis sultanului, s-a împrumutat de la toți nemernicii ca să-și cumpere firmanul, după care i-a trecut prin foc și sabie, la propriu. Variantă posibil de completat cu dezvoltarea unor lucrări publice tip Vlad Țepeș – refacerea cetății Poenari – la care să fie trimise elita de moft și ciocoimea anglicizată, dar tîmpă, cu tot cu progeniturile lor fandosite. Pot să-și ia celularele și hainele design, desigur, cu drept de utilizare doar după ce-și fac norma zilnică.

Rezum. Naționalizările sînt inevitabile. Mai bine să ne obișnuim din timp, corporații străine și popor român, cu ideea.

E…bula face ravagii.

Multă lume defectă, nu mai mă mir de nimic. Ce repede s-a uitat de „gripa porcină” care a băgat la carceră cel mai populat oraș de pe planetă ! Acum au luat ca ostatici țări întregi din Africa și vînează victime fantomatice prin țări „civilizate”, ca să-i defecteze la cap și mai mult pe cei ce pun botul.

Eu zic că dacă tot vine IS (statul islamic; califatul, neică !) peste România, să vină cu punguțe de cafea infestate cu eba…lua (doar n-ați fi vrut să dea !). Păstrîndu-ne în zona cool, mă gîndesc că decapitarea are sens doar cînd există ceva deasupra gîtului (sau fălcilor), altfel actul se rezumă la simpla îndepărtare a unui apendice inutil.

Se vor uita și mizeriile astea de propagandă groasă. Idiocrația rămîne, se extinde. O merităm.

Pro democrația sau trădarea pe trei arginți

S-a activat rău de tot agentul C. Pîrvulescu. Are sîrme lungi băgate în cur, conectate la voltaj înalt provenit din cele două mari centre antiromânești, cel germano-revanșard și cel soros-globalist.

Alături de ferocitatea armatei propagandiștilor johanniști care cîștigă teren semnalizînd fals, în războiul imaginar al „pasiunilor”, pe direcțiile Macovei și Meleșcanu, cele două păpuși distribuite fiecare în rolul de justificare a aritmeticii anti-Ponta post turul întîi, se pregătește o nouă încălecare a românilor de către cele mai ostile facțiuni ale ocupantului străin.

Stupid băgate în seamă de către victimele imensei mașinării de propagandă, cele două invenții, una plasată la polul antipatiei populare, cealaltă la polul unei presupuse eleganțe care ar denota echilibru (ce fel de echilibru cînd a anunțat intenția de scurtare voluntară a mandatului, situație care ar arunca țara în criză constituțională), cele două păpuși voluntare și jocul înfocat din jurul lor pregătesc un „egal” aritmetic înainte de turul doi.

Egal fără UDMR, atenție, măr otrăvit de care te folosești doar, de preferință oferindu-l adversarului ca să muște din el.

Pentru Johannis nu se poate face propagandă înainte de turul doi. Orice temă ar alege s-ar trezi pe teren minat, individul nu are ce căuta în funcția de președinte, doar ura și dorința de a umili încă o dată națiunea română justifică propulsarea respectivului. Bineînțeles, astfel sîntem împinși, din nou, într-o dilemă: fie suprimăm spiritul critic fie acceptăm varianta antiromânească pe față. Pentru mine e simplu, veneticul nu se pune în discuție, au întins prea mult coarda. Pentru alții e mai greu. De aia era nevoie să fie cocoțat în fruntea moftului neamului (PNL, dublu blindat apoi prin sufocanta îmbrățișare a ciocoimii pedeliste, pentru ca orgia elitistă să nu rateze vreo perversiune).

Turma elitei nu luptă pe frontul principal pentru că ar pierde masiv. În schimb, cu ajutor profesionist, ca într-o operațiune de învăluire, bat toba, se agită cu spume pentru umflarea, deocamdată în sondaje, a celor două personaje „neutre”, „integre” și „apartinice”, mama „justiției” care îi poartă numele și autorul tratatului cu Ungaria.

Deși preferă profund anormala, dpv românesc (perfect naturală din perspectiva ocupantului), ascensiune a unui neamț protestant, antiromânii pregătesc condițiile unei dezbinări și instabilități suficient de dezvoltate pentru a controla măcar viitorul guvern, dacă nu și președinția. Odată plecat Ponta la Cotroceni, soarta formulei guvernamentale va depinde mai mult de gradul de  infiltrare, de diversiunile și de propaganda dementă decît de configurația majorității parlamentare actuale (fără UDMR).

N-am concluzie, știu doar că, de aș găsi una, mi-aș dori-o pe foc automat și de calibru 7,62.