Dug(h)inismul

Cîți aveau habar de Dugin (așa apare în grafie latină; reprodus fonetic, în română s-ar scrie aproximativ Dughin) pînă la apariția „listei” ?

Cred că mă număram printre cei 1% din România care auziseră de el și printre cei 0,1% care știau ceva despre el. Puțin, recunosc.

Se pare că a început să supere. Nu știu cît de mult personajul, probabil mai mult mișcarea pe care a generat-o.

Din puncul meu de vedere, Dugin reprezintă simbolul unei anti-ideologii. Cunoscută ca o preferință pentru o coagulare euroasiatică, ideologia fără de ideologie a lui Dugin se vrea o opoziție la euroatlanticism. Mai profund, mișcarea lui Dugin își construiește posibila bază de atracție pe critica adusă globalismului sorosist. Pe partea respectivă nu poate da greș, globalismul existînd în bună măsură datorită eficienței metodei de propagandă și destabilizare sintetizată sub marca Soros a „societății deschise”.

Pe Dugin l-am urmărit foarte puțin, prin una sau două înregistrări video. N-am avut răbdare, se exprima într-o engleză greoaie, neplăcută. I-am urmărit mai mult pe 2 discipoli, să le zic așa, de fapt inși cu propriile păreri, avantajul duginismului constînd în aria mare de nuanțe pe care le poate îmbrățișa.

Nucleul comun la care se raportează diferitele abordări se poate rezuma la încercarea de a valoriza noțiunea unui naționalism abstractizat, în care apartenența, valorile familiei, respectul tradiției și al credinței locului au prioritate. Dacă nu ar lăsa libertatea de a te identifica prin completarea după specific a variabilelor tradiție, credință, valorile familiei (sau grupului mai restrîns) ar putea fi asemuit unei ideologii conservatoare. Așa cum arată acum (mă rog, ce am înțeles eu) se vrea o metodă capabilă să contracareze sorosismul. I se opune descentralizat, coordonarea făcîndu-se prin invitarea celor interesați să recunoască singuri și inamicul și punctele comune ale presupușilor aliați.

Dacă există o sursă principală generatoare de idei undeva în preajma lui Dugin, nu știu cît de pure mai rămîn pe măsură ce diseminează pe alte coordonate geografice. În această flexibilitate s-ar putea găsi forța mișcării. Evident, tot acesta ar putea fi punctul slab.

Duginismul restrîns propune o alianță ruso-europeană (cu un clasic făcut cu ochiul spre Germania) care să desprindă SUA (atlanticismul) de Eurasia. Pentru asta (duginismul încă și mai restrîns) sugerează că întreaga zonă dintre centrul Europei și Rusia ar trebui să se emancipeze din starea semi-colonială și să recunoască interesul comun pe care țările de acolo/aici îl au cu zonele dinspre Asia – reprezentate prin Rusia – și cele dinspre vestul Europei – reprezentate prin Germania. Dovada că zona e sensibilă, că doare, o aduce construcția americanizată de pană între Germania și Rusia, rol pe care politicienii din țările zonei îl execută cu zel.

Diferența dintre clasica împărțire ruso-germană (prin care, periodic, Polonia dispare de pe hartă) stă în încercarea de a cîștiga colaborarea țărilor respective. Atractivitatea inevitabilă pe care un astfel de mesaj o va căpăta în timp a fost, se pare, sesizată de rivali. Reacția, pe cît se poate desluși, ar fi chemarea la ordine a Germaniei și încredințarea facțiunii aparent mai fidele cu misiunea de a supraveghea dpv colonial zona est-europeană sensibilă. Metoda de control în țările victimă rămîne spălarea pe creier soros, dar împletită cu dictatul puterii judicicare și, bănuiesc, cu speranța într-o contabilitate germanică. O austro-ungarizare politically correct. Setul de valori rămîne, evident, același: dezrădăcinare, atomizarea societății, decreștinarea și metisajul de toate felurile, adică, în mare, opusul valorilor proclamate în esența duginismului generalizat.

Varianta de rezervă sau prima variantă, nu se știe, poate doar se așteaptă condițiile optime, rămîne războiul cu Rusia. Criza din Ucraina se potrivește, logic, cu ambele variante. În prima, americanii și fidelii lor din UE au mutat punctul de interes și atenția mai spre Rusia, ca să-și protejeze influența peste partea de Europă de est pe care au integrat-o mai înainte. În a doua, forțează apariția focarului care poate impune Rusiei reacția necesară pentru a justifica un război și, în același timp, încearcă să poziționeze vestul cît mai avantajos dpv strategic.

După mine, duginismul ar putea avea influență ca mesaj în măsura în care mai există rezonanță, în occident, cu apelul la valorile tradiționale, adică depinde de gradul de infestare sorosistă din mințile oamenilor de acolo. Un pariu riscant.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: