Monthly Archives: Februarie 2015

Alain Soral – la 3ème guerre mondiale qu’on nous prépare …

Anunțuri

Nu e prea clar cine rîde de cine.
Nu se știe nici cine va rîde la urmă. Că de bine…

Pîrvulescul se exhibă

„Nu voi consuma otravă pentru niciun fel de Basta”

Cristian Pîrvulescu vrea să federalizeze, electoral, România

În rolurile cu acoperire sînt distribuiți alții. La el e pe față, hai, cel mult, discret cînd vine vorba despre finanțare.

Dar nu la „muma Rusie” trebuie trimis înapoi, că nu de acolo a fost născut, chiar dacă poate fi folosit de oricine dorește să dea în România.

Nu a ascuns niciodată că dorește o federație ueuropeană, ba chiar a făcut cu nervii, în direct, împotriva primului articol din constituție.

O posibilă întrebarea ar fi: ce caută un Ponta alături de el ? O întrebare pentru pesedistul de rînd, desigur. Noi, pe la conu’ Mișu prin curte, nu ne facem nicio iluzie cu privire la rostul ștăbimii pesediste ca alternativă tot atît de antinațională, doar mai insidioasă,  ca și cea a gorghiilor cu sas în frunte.

„Totuși, unde au fost românii cînd a fost tăiat Viteazul ?”

Arătîndu-ne obrazul…

Eu de-o singură întrebare mă scîrbesc și mă mai mînii
Totuși, unde au fost românii, totuși, unde sunt românii ?

România, go to Hellvig! – via Prioritate de dreapta

În varianta de rezervă, după cum se observă acum, una din condițiile impuse de gauleiterul Johannis liberalilor la preluarea partidului (adus sub control sorosist de Crin Antonescu și echipa coordonată, din afara acestuia, de către Alina Mungiu & Co) a fost cea a eliminării lui Mircea Diaconu în favoarea lui Hellvig, pentru a putea urca soroselul pe un loc eligibil în lista de la ue”parlamentare”. Nicio mirare cu privire la modul cum acționa respectivul în ue”parlament”, doar pentru asta există monstruozitatea, ca să distrugă orice coeziune națională, în toate planurile. Și e nevoie de tovarăși zeloși, de încredere. Dar, parcă, tot mai bine să ajungă un ultras globalist la șefia SRI, nu !?

Soros la SRI

Un vechi lefegiu Soros a fost propus-numit de un vechi lefegiu german la șefia SRI. Cu un PSD preș pentru tălpile străinilor, probabil că propumirea va fi confirmată de parlamentul încătușat.

Mă întreb, securiștilor români le place ?

Miroase rău a război

„Kiev ! – said the komisar, there your own way home.
I never got to Kiev,
We never came by home.”

Un blues… optimist. Pentru occidentali. Sau nu ?

Soldatul, după ce ridică steagul pe Reichstag, după ce le-a făcut treaba murdară altora, în loc să se întoarcă acasă la el… prin Kiev (toate drumurile duc la)… ajunge în gulag, în Siberia, pentru că a devenit prea… occidentalizat.

Realitatea de azi ? Hmmm. Rușii îi umilesc militar pe cățeii ucraineni și mercenarii asociați. Aplică o tactică net superioară față de cea folosită de imperiul occidental în aventurile sale coloniale. Dar…

Deocamdată, mor doar slavi și surplus de mercenari după care nu plînge nimeni în occident. Dacă mîine încep să picure tot mai mulți consilieri americani și prostime adunată de la vasalii acestora din NATO ? Dacă începe să-i doară cu adevărat și pe ruși ?

Ucraina nu e încă Afganistan. Nici pentru ruși, nici pentru americani. Dar poate să devină unul pentru amîndoi. Și cimitir pentru noi toți.

„And as we drove the Germans back
I really believed
That God was listening to me.”

Francezi, germani, posibil americani, mîine. Cîtă răbdare să aibă Dumnezeu înainte de a trage linia socotelilor finale ?

„But now only one thing remains
The brute will to survive !”

Dați-le rușilor tot mai mult senzația că au ajuns cu spatele la zid, nebunilor cu tweeter.

Parlamentul – cîine de circ

Alogenii s-au dezlănțuit.

Sînt foarte curios ce va emite alogenul șef (varianta formală), cînd se va adresa parlamentului. Foarte curios. Dacă mai există o urmă de putere a românilor în statul care ar fi trebuit să fie al lor, atunci vor răsuna niște generalități. Dacă nu, atunci vor asculta ordine. Merg pe varianta a doua.

Parlamentul a fost adus în starea de cîine de circ. Le comanzi parlamentarilor să sară prin cercul în flăcări, asta vor face. Le spui să stea sluș, dau și din coadă. I-au castrat, le-au pilit ghearele, i-au tuns cu breton și le-au pus fundă roz.

A durat ani, au trebuit să producă, sub presiune sorosistă, legi electorale aberante, sinucigașe. I-au învins. Ne-au învins.

Evident, niciun parlamentar nu ar trebui lăsat pe mîna bolșevicilor din parchet. Chiar și pentru cercetare penală ar trebui să le fie extrem de greu să se atingă de un parlamentar, iar arestarea ar trebui exclusă complet. Lasă-i să aștepte pînă la sfîrșitul mandatului.

Hoți, corupți au fost și vor mai fi. De asta se separă, în teorie, puterile în stat. Ca să aibă cine să pună la răboj păcatele celuilalt. Există un guvern, există o adunătură de agenții așa-zis naționale puse, tot teoretic, în bătaia vîntului curățitor. Astea dispun de banul public, aici trebuie intervenit. A scăpat hoțul, te-ai trezit prea tîrziu sau ai închis vinovat ochii și hoțul a ajuns parlamentar, aștepți pînă la sfîrșit de mandat, eventual rozîndu-ți unghiile.

Pentru că imunitatea parlamentară a fost inventată exact împotriva procurorilor… regelui. Tot teoretic, regele a dispărut cu totul, într-o republică, sau s-a dizolvat într-o oligarhie suficient de numeroasă pentru ca poporului să i se pară că se identifică cu exercitarea puterii prin ritualul alegerii unui parlament al său. Culmea, parlamentul uneori chiar îl reprezintă. Chestie care nu convine deloc altora. În cazul României, nu convine, mai ales, străinilor care au acaparat tot în plan economic. Inclusiv prin complicități de partid exprimate prin legi favorabile străinului, recunosc. Totuși, parlamentul a trebuit să fie infiltrat, a fost nevoie ca parlamentari să fie deturnați, corupți, îmbrobodiți. Pentru că parlamentul exista, avea voința lui, putea decide.

Acum, ocupantul străin a devenit rege. Nu vrea să se mai împiedice sau să se complice cu parlamentul. De formă, poate că îl mai menține. În lesă, plimbat de procurori.

Allez, hop ! Good dog, nice dog. Sit ! Jump ! Uite, nuiaua !

„Nu comentez anchetele în curs sau deciziile justiției”, zice cîte un bușoi de partid, cu pampersul neîncăpător de atîta admirație și din prea mult reșpect. Bine, ia osulețul și marș de aici, potaie !