Trezirea din merkelire

Cred că a venit timpul desprinderii de sub jugul intermediarului cu aere de grandoare german. Începem cu cine putem, măcar am profita de avantajul relativ al actualei conjuncturi.

Sigur că Germania nu este o țară liberă, sigur că SUA le sînt suzeranul și că Germania nu poate fi înlocuită din poziția de principal catalizator pentru UE, formă de control colectiv peste puzderia de vasali mici și mijlocii.

Problema e că facțiunea globalistă din SUA (acum dominant clintonistas = neocons reveniți tot mai pronunțat la prima lor dragoste – troțkismul) a luat-o complet razna. Metisajul forțat pe care îl impun Europei, ca o imensă cireașă pe tortul destructurării accelerate a statelor naționale și al spulberării omogenității religioase și etnice, împinge regimul Merkel, principala lor unealtă, la manifestări și acțiuni ce frizează demența. Posibila suprapunere cu interese rusești, care ar vrea o Germanie independentă, dar în continuare șefă peste turma ueistă, nu face decît să scoată în evidență ironia istoriei.

Acum pare să fi sosit clipa în care Germania să fie dată cu zgăibăracele în sus. Din nou. Tot nu învață nimic.

Germania nu are aliați naturali. Țările europene mari – Franța, Italia, Polonia, Spania – îi sînt rivale, cel puțin economic. Prosteala de politică sinucigașă din Franța, care a răsucit pe dos gaullismul, exact cum neoconșii au întors conservatorismul american, pare să se apropie de un normal sfîrșit. Fără complicitatea vinovată a globaliștilor isterici din Franța, zbuciumați gen Sarkozy sau Valls, peste care tronează criminalul de război BHL, cu socialiștii de prohab desfăcut ajunși la limita supraviețuirii politice, Franța poate, de voie sau din greșeală, să ajungă să fie condusă de unii mai normali. Moment în care s-a terminat cu belfăreala nemțească.

E adevărat că Germania e mai productivă și nu s-a dezindustrializat ca ceilalți, dar și aici e vorba de o lucrătură, de  o intenție venită peste interesele naționale. Francezii, italienii sînt creativi și au o tradiție științifică și expertiză tehnologică comparabilă cu nemții. Poate mai indisciplinați, dar nu lipsiți de vitalitate și adaptabili.

Englezii au dat semnalul, vremurile se schimbă. Unul din Rotschildzii principali avertizează că experimentul financiar care se desfășoară acum la nivel planetar nu are precedent și prezintă riscuri foarte mari. Semn că globalismul și-a atins limitele și a început să-l înspăimînte pe ucenicul vrăjitor care l-a declanșat.

Nemții se află, ca de obicei, cu un pas în urmă, reactivi, cînd lor li se pare că sînt revoluționari. Orice vînt revoluționar de pe acolo le vine de la alții, care îi iubesc la fel de mult cum îi iubesc eu. Visează la un imperiu al lor, cînd totdeauna au fost lăsați să se înfoieze pentru marele joc, condiția lor geografică condamnîndu-i la dependență. Au avut șansa simbiozei, dar au ratat-o sau au fost ajutați să o rateze. Astăzi, lătrăturile merkelei zgîrîie pînă și urechea fudulă a multora dintre germani. De ce le-am suporta noi ? A, uitam, îl avem pe feisbucistul Johannis, omul lor. Mda, dar compania de sunete dă raportul, de obicei, prin alte părți.

Oricît de mult aș avea dreptate în privința Germaniei, dificultatea majoră zace în noi, aici, acasă. Imperialismul cultural nemțesc a prins ceva rădăcini, din nou, degeaba, dar ce să faci, dacă intelectualul rafinat nu înțelege că palma cu care i se dă peste față e chiar palma lui… Ferocitatea cu care românilor li se ia pînă și posibilitatea existenței unei elite de huzur, care să capete un stil propriu (mare dreptate avea Paul Everac) ne face foarte vulnerabili la snobism și sentimente de inferioritate. Tot degeaba, pentru că sîntem mai buni, iar degradarea cea mai mare ne vine din… metisaj. Cum se întîmplă în natură la nivel genetic. Genele favorabile, pe termen lung, sînt cele selectate în comunități relativ omogene, adevărata diversitate în unitate, nu în dezmățul haotic care, vezi Doamne, ar putea crea, forțînd orice probabilitate, supraomul (în vreme ce lui Dumnezeu, singurul care poate transforma orice probabilitate în certitudine I-a fost interzis accesul în cetate. Vezi să nu !).

Nemții cred că pot face saltul de la de două ori îngenunchiați la imperiu. Nu pot, își vor frînge gîtul, dar nu e bine să-i lăsăm să pîrjolească totul în jur, în aroganța lor la fel de prostească ca a oricui altcuiva, în serviciul  globaliștilor. Dacă au reușit să le schimonosească sufletul național, îmi pare rău, dar să nu facă terapie pe seama mea.

Cît despre exploatatorii economici, toți stăpînii străini sînt la fel de răi, nu avem de ales între unul sau altul, toți trebuie alungați sau doborîți, keine Herren printre ei.

 

 

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Radu Humor  On 24 August 2016 at 18:41

    O excelentă analiză !
    Felicitări şi pentru „cheia” în care lămureşti unele aspecte !😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: