Monthly Archives: Septembrie 2016

„Autodetonarea” lui Becali

Așa a descris S.R. Stănescu uimitoarea întîmplare pe care tocmai o văzurăm. De fapt, auzirăm. (Nu mă pot concentra, mă tulbură panseurile lui Prună… hai, că mi-a trecut.)

Gelu Vișan înregistrează o convorbire telefonică cu Becali în care Gigi admite, practic, că îl șantajează pe Vișan cu scoaterea afară din casa pe care, recunoaște fără nuanțe Becali, a răscumpărat-o deliberat de la executorul judiciar, refuzînd să-l ajute direct cu bani cînd Vișan i-a cerut acest lucru.

Condiția ca Vișan să nu fie dat afară din casa devenită proprietatea lui Becali ar fi fost menajarea Coldruței (= Kovesi + Coldea) pe care Vișanul se pornise să-i atace.

SRS observă că există o puternică similitudine între denunțul lui Ghiță și acțiunea lui Becali. Odată devenită publică, aceasta din urmă seamănă cu o operațiune sinucigașă în care atentatorul moare cu victimele/țintele de gît <- reproduc spusele lui SRS.

Interesant.

Observație.

Multora le e frică de Becali. Mult prea frică.

Poate că au dreptate. Mă gîndesc că un ministru al apărări și un șef de stat major au făcut mai multă închisoare decît Becali cel ce se lăuda public cum că banii grei i-a făcut grație comanditarului care l-a folosit pe el ca intermediar în afacerile cu terenuri, comanditar în fața căruia nici un guvern românesc (mă rog…) nu a crîcnit, ba chiar unii acceptă și închisoarea, la o adică, decît să nu execute ordinele.

Pînă și americanii au folosit mafia italo-americană ca să debarce în Sicilia, iar aici privim mai sus de americani, bieții de ei. 30 de ani mai tîrziu, Italia tot sub mafie. Mă întreb dacă astăzi… dar mă scutur de gîndul cel rău. Justiția va triumfa, ce bandiera rossa mea !

Se va consolida ocupația străină după alegeri ?

Beneficiarul de la Cotroceni al loviturii de stat psyop-facebook din 2014 are tupeul (sarcină de serviciu la agenți) să-l acuze de obrăznicie pe Tăriceanu, în vreme ce îi dictează lui Cioloș (tupeu mic, ambiții mari… pentru alții) să anunțe formal că face parte din aceeași tabără cu el (secretul lui Polichinelle).

Toate acestea proclamîdu-se din mijlocul taberei ce îl susține cu o monotonie nord-coreeană, disciplinat tembelizantă, de partid unic, tabără care, altfel, e compusă din partidul obrăzniciei absolute (și nimic altceva), găunosul PNL mereu cu coada pe sus, partid împănat suplimentar cu numeroși tupeiști ultra-aroganți veniți odată cu PDL-ul cel modest, la care se adaugă, mai nou și în pripă, făcătura sans peur et sans… honte a celor doi – Clorotilda & Nicu-micu. Bulan, nu glumă !

Neamțul adună zilnic motive pentru a fi demis (da, se poate trece direct la această măsură în cazul trădării). Ultima porcărie (e drept nu am verificat de cîteva ceasuri) o reprezintă comentariul cu privire la demisia lui Blaga de la șefia partidului. Un amestec direct, absolut neconstituțional, în politica unui partid. Acest individ se face că nu înțelege că președintele nu are voie să facă aprecieri și să acorde bile albe sau negre unui partid politic. Nu are voie nici să laude nici să critice, are doar dreptul și obligația de a sesiza devierile de la respectarea constituției. În nici într-un caz nu are dreptul să trimită înspre opinia publică probe-test, antidemocratice, pescuite din puturoasa fiertură a filozofiei de maidan sorosiste.

Johannis însuși confirmă, prin comportament, imensa aroganță a celor ce îi învîrt cheița din exterior și care se cred despoți în fața cărora nimeni nu are voie să crîcnească.

Politica PPE, un fel de partid transnațional, mai puternic coordonat și cu reguli mai stricte decît o internațională, e identică cu intențiile lui Soros pentru spațiul european. Nu există nicio contradicție între noul imperialism german de culise, care mizează pe ciulamaua UE pentru a anihila națiunile rivale, gloabalismul sorosist ca metodă de destructurare a națiunilor mai mici din estul euuropean și politica externă americană, confiscată de aproape două decenii de cabala neoconservatoare, adeptă a globalismului de diktat și confruntare militară (pentru impunerea democrației, desigur).

Cu alte cuvinte, avem inamici redutabili,extrem de puternici, dar în același timp detestați atît la nivel global cît și în țările, puternice, în sînul cărora și-au făcut sălaș otrăvit. Oricum ar fi, nu avem de ales, trebuie să luptăm pentru că țara e a noastră, nu a veneticilor puși pe jaf.

Cît despre carcasa liberalismului… spiritul gregar, încazarmarea reducționistă, aproape retardată, manifestate exact de cei care se pretind o sumă de individualități puternice aproape că te lasă perplex. Aproape, dacă te-ai născut ieri. Altfel, boala e veche, frustrările mari și permanent necompensate. Liberi cu voie de la poliție. Ce lași mărunți !

Să-i ofticăm suplimentar pe căcăcioși.

Există o variantă mult mai dramatică într-unul din spectacolele lui mai vechi, aici însă avem beneficiul prezenței muzicale a lui Gilad Atzmon.

La voilà :

În vremea asta, Deutsche Bank e pe butuci (o să vedem funduri europene nu fonduri ueuropene, dar ăsta ar fi baiul cel mai mic) iar americanii cu rușii sînt la cuțite în Siria, poate electoral, poate nu(clear).

Banda Soros de aici trebuie eliminată urgentissim pentru că vine prăpădul și exact jegurile astea nenorocite nu ne trebuie la pîrghii. Sinucidere națională garantată.

Trezirea !

Sarabanda haimanalelor

Schimbarea stăpînilor, bucuria nebunilor. Experiența ne învață că se vor găsi unii mai răi și mai ticăloși. Ca la noi.

Totuși…

Satisfacția dispariției din schemă a unei mari haimanale există și ea.

Cînd va fi debarcată haimanaua de Kovesi ? Ambasada americană poate fi lăsată să spumege, deși nu-i crede nimeni, pentru că marea cupolă CSMistă încă nu e amenințată. Încă. Cheoaveșe se mai găsesc. Ca și mereui. E adevărat, din nefericire, dar putem spera.

Afară cu Kovesi !

Ce tupeu și pe abuziva asta ! Zice că e atacată, hărțuită, cică. Adică instituția, adică „noi sîntem DNA”. La psihiatru fusei ? O declarație de război împotriva statului român din partea bandei sorosiste, care se baricadează în instituțiile statului precum legionarii la lovitura de stat. Antonescu i-a făcut cu muci, dar rămîne nereabilitat, că, deh, a supărat prea tare pe stăpînii străini. Pentru mucoasele astea acre nu e nevoie chiar de un Antonescu, cu toată nocivitatea lor dovedită.

În așteptarea desființării CSM și restructurării radicale a DNA, cu subordonarea clară față de parchetul general și ministerul justiției, cu răspunderi foarte clar delimitate. Și cu tragerea la răspundere de rigoare.

Afară cu haimanalele ! Occidentul, chiar și cel foarte apropiat, și le poate lua înapoi/extrage imediat. Să le dea și onoruri, dar pe banii lor. Oricum le merită, la cît rău au reușit să facă aici.

Afară !

Instigatorii Kovesi și Johannis

N-au trecut cîteva ore de la postările anterioare pînă ce, cu precizia lipsei de improvizație, protestatarii se adunaseră la acțiune de seară împotriva parlamentului.

Actul de protest fiind unul legitim, indiferent de motiv, dacă se exprimă în limitele legii, desigur, ar trebui să nu mai lase loc la comentarii.

Doar că nu avem de a face cu un protest onest. Nu mă refer la durerea unor părinți speculată de niște ticăloși. Mă refer la acțiunea concertată împotriva parlamentului național.

În ultimele zile, doi incitatori periculoși tulbură grav ordinea constituțională. Cei amintiți în titlu, cu un plus de gravitate pentru funcționara statului Kovesi.

Nu au niciunul dintre ei dreptul să interpreteze, să conteste, să eticheteze o decizie a uneia din camere. Nu au dreptul să sugereze o linie de acțiune sau o conduită pentru membrii parlamentului.

În cazul lui Kovesi interdicția este absolut obligatorie, iar individa trebuie demisă imediat.

În cazul lui Johannis, pe partea în care susține că ar dori să vadă modificări constituționale, în viitor, cu privire la imunitatea celor aleși, are dreptul să-și exprime punctul de vedere. Nu are însă niciun drept să se exprime, din funcția de președinte, nu ca particular la o bere, asupra calității morale sau asupra presupuselor vinovății ale membrilor aleși ai celei mai importante instituții politice a țării.

Amîndoi au incitat opinia publică împotriva parlamentului, ca instituție, atacînd-ul in corpore.

De o maximă gravitate ar fi revenirea asupra votului în cazul Oprea, echivalentă cu cedarea la o presiune ilegală și nelegitimă.

Chiar și demisia lui Oprea în actualul context ar reprezenta un act iresponsabil, dar fiind vorba, la limită,  de un act de voință persoanală, asta e, ne putem face că ignorăm presiunile asupra persoanei. Nu însă și asupra parlamentarului.

Cei doi instigatori nu acționează la întîmplare, observație care nu poate scăpa niciunei persoane cu un minim interes pentru cele ce se întîmplă de la lovitura de stat feisbucistă încoace.

Cazul Oprea e o supă reîncălzită preelectoral, ceea ce nu ar fi complet anormal în spiritul jegos al campaniilor electorale, doar că implicarea procuraturii și a președinției transformă totul într-o violare flagrantă a ordinii constituționale.

Evident că Johannis, de exemplu, e gata să renunțe la imunitate. Doar de asta a fost fb-ales. Ce-mi pasă mie de persoana fizică Johannis ! Individul ar vrea să elimine măsuri de protecție absolut necesare pentru existența separației puterilor în stat și, în același timp, pentru menținerea ierarhiei normale într-o republică democratică, cu instituția reprezentanților aleși – parlamentul – la conducerea cetății.

Evident că instigatorii, împreună cu compania de sunete a noului PNL, la care se alătură din frică sau vinovat și cîte un Dragnea, fac ce fac și tot împing în față, ca pe o acută necesitate, tot felul de bazaconii care ar trebui, musai, să ducă la modificarea constituției. Constituția fiind realmente ultimul obstacol înaintea dezintegrării definitive a statului român. Dar de ce bazaconia să nu fie și extrem de ticăloasă ? Păi, nu ? Păi, da, taică Soros.

Nu insist pe imbecilitatea ideei de anulare a imunității parlamentare. Unii și-au pierdut capul (prin tăiere, nu prin îndoctrinare de 3 luni peste baltă sau la Budapesta) pentru a apăra dreptul celor care vor veni după ei să facă legi fără amenințarea satîrului regal (după vremuri se înlocuiește regal cu forma de despotism adecvată).

Oribil. Iar cei doi instigatori, nu numai că nu sînt arestați – Kovesi sau definitiv compromiși politic – Johannis, ne sînt prezentați drept repere de moralitate și de exercitare onorabilă, ba chiar competantă, a funcției. Lumea lui Soros.

Lovitura de stat permanentă – aurul

Aici e buba. Veche.

Singura, oricît de firavă, protecție pe care o aveam și noi. La trecut. S-a dus, rezerva e prin alte părți. Adio.

Lucrarea altor globaliști, mai vechi, probabil seculari. Doar că pică prost, tare prost. Se credeau foarte deștepți și s-au încurcat cu haimanalele, aparent utile, la un moment dat, care au zăpăcit o mare parte a planetei, azi. Acum pînă și masoneria asta veche dă în bîlbîială cînd vede ce a ieșit.

Așa se face că trilăturalnicul Isă însuși  e luat la bumbăceală. Foarte bine. Foarte rău că pe noi nu ne mai încălzește cu nimic.

Cu alte cuvinte și în concluzie (pentru toate cele 3 postări). Ne prinde criza cea mare și cu curul gol și cu mintea la plimbare și cu casa vraiște.

Lovitura de stat permanentă – componenta externă

După comportamentul de cîine bătut al lui Dragnea (cotarlele peneliste nici nu mai contează, atît de ridicol servil se manifestă) se vede clar că presiunea vine de sus și nu există mai sus decît ambasada din SUA (nu a SUA, pentru că diplomația americană a fost hijacked de o grupare ideologic identică cu gruparea sorosista ce a reușit, în sfîrșit, să preia puterea în România).

În mod normal, organizatia sorosista din DNA, CSM și prezentă în alte cîteva puncte cheie din sistemul judiciar ar fi măturată rapid, chiar fără mult tam-tam. Dar nu. La fel de radicală, gruparea globalistă din cadrul căreia face parte secta sorosistă (bună comparația lui Ponta, mă oftic că nu mi-a trecut mie prin cap) și care îi asigură spatele acționează cu o ferocitate invers proporțională cu gradul ei de legitimitate (care e zero).

Nesupusă controlului democratic, de fapt complet străină de orice concept democratic, de reprezentativitate prin vot, de transparență a scopurilor și metodelor, gruparea globalistă (neoconservatoare în SUA, comunitaristă în vestul Europei, sorosistă în coloniile est europene) acționează numai prin infiltrare și subminare . Așa s-a întîmplat și în SUA, de a ajuns Kerry, nominal șeful diplomației americane, să fie bătaia de joc a propriei instituții, condusă, în fapt, de globalista Nuland.

Așa se explică și alianța contra naturii dintre Germania și SUA cînd cu alegerile. Germanie care, iată, se înjunghie cu SUA prin pumnalele otrăvite Deutsche Bank și Apple. Cum e și normal, pînă la un punct. Există interese naționale diferite și acum au venit vremuri de mare criză, din nou, oricît capac s-a pus și oricît de bine a fost în haită cînd vremurile erau mai bune (pentru ei), acum scapă cine poate.

Scapă cine poate, dar cine ne scapă de globaliști, amestecați distructiv în toate ?

Criza va exploda, curînd, posibil să ducă la război mondial. În acest context operează kovesiada de la noi, care încearcă să susțină și să prelungească, o mînă spală pe alta, agonia unei guvernări antinaționale. Cumva pe pilot automat și cumva degeaba. Pentru că, atunci cînd criza va izbucni violent, nu te poți baza pe caricaturi de prune fierte in cazanul sorosist, nici ca glumă proastă. De asta sînt sectă, știu, lumea reală nu e specializarea lor.

Lovitura de stat permanentă

Lucrurile sînt foarte simple.

Cetățenii unui stat care nici nu reacționează la și nici nu par să înțeleagă atacul concertat împotriva parlamentului național își merită soarta.

Kovesi trebuia destituită de ieri, iar împotriva lui Johannis ar trebui începute demersurile de suspendare astăzi.

Nici unul dintre ei nu are dreptul să facă aprecieri de genul celor emise, iar în cazul lui Kovesi situația este mult mai gravă, individa respectivă, prin funcția pe care o deține în stat, este pasibilă de acuzația de trădare, pentru că, atunci cînd ataci (stupid, de altfel, dar asta e o altă discuție) cea mai înaltă instituție a statului – parlamentul – în felul în care a făcut-o respectiva, pui în pericol ordinea constituțională.

Încă o dată, merităm tot ce ni se întîmplă și tot ce ni se pregătește.

Cît despre titlu… definiția unei dictaturi se reduce, la limită, la nerespectarea legii. Dictaturile au, de obicei, un sistem de legi coerent. Dacă există legi criminale printre acestea, avem de a face cu un regim de teroare pe față, situație rară și care nu durează. În dictatura comună se abuzează de lege, încălcată chiar prin instituțiile puse să o apere. În dictaturi parlamentul e întotdeauna decorativ. Ceea ce se dorește și la noi. Sînt optimist cînd privesc ce se întîmplă ca pe o succesiune de lovituri de stat (începutul a fost dat de așa-zisa alegere a lui Johannis). Optimist pentru că, implicit, presupun că va exista o reacție, că sistemul imunitar constituțional va răspunde, instituțional, cu parlamentarii în frunte, sprijinit de corpurile profesionale cele mai bine plasate pentru a înțelege gravitatea situației. Unele semne ar fi, dar…

Probabil sînt prea optimist.

Dacă naționalismul ar fi ieftin, atunci internaționalismul e pe degeaba

Unii, vezi Liviu Dragnea, își apără (oare nu-și dau seama cît de josnic îi tratează stăpînii străini încît se simt obligați să apere sau să justifice o atitudine naturală ?) timidele încercări de a face ca ultimele rămășițe de inițiativă economică romănească să fie tolerate de către capitalul colonizatorilor prin recursul la obosita dezicere de „naționalismul ieftin”.

Toți parașutații s-au trezit, înainte de alegerile iernatice și după șocul realității numit BrExit, că sînt patrioți (obligatoriu), ba chiar naționaliști, doar că nu ieftini.

Mă, voi nici nu puteți înțelege că naționalismul nu este, nu poate fi o ideologie, pentru că nu este o construcție artificială, inițial pur intelectuală, cum sînt toate ideologiile ce distrug omenirea de cel puțin 250 de ani.

Voi nu puteți oferi soluții din interiorul unui sistem 100% ideologic și 100% antinațional. Nu înțelegeți, iar dacă ați înțelege nu aveți voie să exprimați public conexiunile logice necesare, pentru a lega, de exemplu, mercantilismul sau protecționismul, ca aspecte de strategie economică derivată din voința politică a unei clase, grup dominant, a unei perioade istorice, de mersul, evoluția, dacă vreți, organică a societății umane, care nu se limitează la ciudate teorii economice, aparent legitimate de și mai ciudate sisteme matematice, absolut inoperante în lumea reală.

Dar e prea mult pentru nivelul discursului public din vremea noastră. Orice incursiune într-un spațiu care ține mai mult de filozofie decît de știință, mai mult de receptarea realității decît de încercarea de formalizare a ei prin constatări empirice repede înnobilate cu 3 ecuații scoase din burtă drept teorii economice științific argumentate, e o pură pierdere de timp.

Papagalii redescoperiți ca foarte interesați de propria națiune, la strigătul de raliere post-BrExit dat de la Bruxelles și de deasupra, nu merită încredere, fapt evident, dar nu merită nici să fie băgați în seamă, punctual, pe diferite teme de interes. Pentru că nu au nicio intenție de a produce altceva decît propagandă, asta cu adevărat ieftină, scrisă pe picior, la disperare.

Nu merită încrederea și nici nu o vor căpăta. Mai bine să se compromită partidele ideologice – inevitabil internaționaliste dacă se simt obligate să se ralieze constant la reperele dictate de doctrinele respective – decît pseudo-partide naționaliste și alte clorotilde introduse în cantități mici în parlament pentru a murdări, prin asociere imagistică, reîntoarcerea către organic, adică spre naționalism.

Doar o remarcă. Patriotismul, atît de americănește afișat, de multe ori într-o insistentă, fără a fi totdeauna evidentă, opoziție cu naționalismul, nu există fără acesta din urmă. Patriotismul e o subcategorie, în cazul cel mai bun, sau o încercare de emasculare, în cazul dorit cu adevărat la nivelul Cupolei. Patriotismul, căruia nu prea i se asociază adjectivul ieftin, dacă ați observat, ar fi un fel de naționalism în care nu mai contează apartenența etnică și cea religioasă. Adică o abstractizare deplină, adică ceva artificial, dar nu produs dintr-un exercițiu intelectual anterior ci din sanitizarea unui comportament organic specific unui individ ancorat în istorie, nu resetat feisbucistic de cîte ori e nevoie.

Cam atît, deocamdată. Ieftini sînt papagalii care semnalizează fals interesul, în al 11-lea ceas, față de națiune, nu naționaliștii, fie ei și cu gură mare.

Alegeri fără sorosei

O postare constatare, atît. După ultimele alegeri din Rusia nu a mai intrat în parlament niciun partid sorosist. Partidul lui Putin, comuniștii, Jirinovski și partidul pensionarilor, nimeni altcineva.

Blues total la Moscova și Petrograd (rușii, fraieri, îi zic St. Petersburg), prezență la vot în cele două mari orașe absolut ridicolă. Excelent, parol. Pardon, nasol, nu’ș ce m-a apucat. Democrația, vai, unde e democrația, ongurile, vai, vai, societatea civilă, unde ești societate civilă, nu vezi că a cîștigat tiranul din nou ?

Mda, tristețe mare, nori negri, pericol, alianța ruso-ungară, Crimeea nu e Kosovo (pe bune !?), flota, Deveselu, NATO și purcelu’.

Ce ambasador aliat se mai plimbă în secuimea 100% maghiarizată ? Democrația și valorile ei, ce Orbanu nostru !

(nici unul, nici măcar un partiduleț de sămînță, oi vei/oy vey for our… allies & friends)

Am înțeles că pudălul englez, fost buldog, fost leu, s-a dus și el pe urmele pișatului lăsat de dulăul american, adică în secuime, la steaguri, bre.

Perfect. Sugerez ministerului de externe (o secundă, să-mi revin din rîs, ministerul de externe, ha, ha, încă o secundă, vă rog) să organizeze, pe banii contribuabilului român, desigur, excursii la pișatul dulăului, adică în secuime, pentru toți diplomații țărilor… ăăă… aliate (o secundă, iar mă trece rîsul) ca să știm și noi, adică noi, o treabă. Prietenul la oliță se cunoaște.

…turn this boat around…

După 20 de ani… cînd pleacă americanii ?

Mă fac că plouă.

Nu am ce face, din neputință nu din plictiseală, așa că mă fac că plouă. Parcă aș fi guvern. Sau parlament cu comiții. Sau societatea civilă a lu’ pește prăjit.

Mîine se fac 20 de ani de la odiosul tratat cu Ungaria. Doar cel cu Ucraina îl depășește în odioșenie.

Cum se gîndi ambasadorul Americii (că american…) să sărbătorească aniversarea/comemorarea (depinde din ce parte privești) diktatului respectiv, impus nu în mică măsură chiar de dumnealor, americanii. Știm, cu steagul secuiesc pe fundal. Arogant apoi în comunicat, ca pentru nativii de scuipat în ochi de la înălțimea grohăitului de agent imperial.

Mă fac că plouă pentru că mă simt în siguranță, mă simt apărat de aliatul cel mai aliat și pretenul cel mai de nădejde. Un prieten scump, adică te costă scump, dar cel mai cel. Parteneriat strategic, ce… Cu rachete care atrag rachete, cu flotă de fregate viitoare submarine, cu servesc patria în Afganistan, cu na, Bechtel un ban să nu moară de foame neamul lui Bush, Chenney sau care Bidenul mai e pe acolo.

Jeg după jeg a fost zvîrlit ca ambasador pe aicea. Dar acum nu e o întîmplare sau un gheșeft de mafie de prin departamentul de stat, avem de a face cu o atitudine voit ostilă, coordonată. Bine că ne e frică de alianța ruso-ungară, că acum e triunghi, cu unghiul cel mai bulănos drapat în dungi și stele.

Poate că o să vină și ploaia. Din aia cu spume, să care tot jegul.

În menu…

Cică i-au dat (să mănînce, nu… altfel) quenelle lui Hollande.

Ha, ha, ha, dată naibii rezistența din România !

Să împrospătăm memoria.

Devenez quenellier.

O descriere corectă.

România sub teroare

Iată cum, abia trece o postare și, imediat, se confirmă (de parcă mai era nevoie !?) dezastruoasa stare în care s-a prăbușit statul român.

Repet, răspicat, România se află sub stăpînirea unui regim terorist, al cărei cupolă se intitulează CSM, iar brațul înarmat se numește DNA. Pe lîngă aceștia există ajutoare, pare-se tot mai puțin zeloase, de unde și dorința de a elimina SRI de la felia de poliție politică, sau figuranți plantați, cum ar fi Johannis, pus de momîie pentru a anihila o reacție normală de respingere a practicilor staliniste de la nivelul de autoritate al președinției, sau figuranți… complezenți, aici intră majoritatea parlamentarilor care, prin non-combat, din prostie sau frică, au predat fără luptă agenturii sorosiste instituția supremă din stat. Excepțiile onorează indivizii, nu instituția.

Sigur, sînt prea blînd cu SRI-ul, mare jucător în ajustarea de la alegerile pentru președinte și în evenimentele judiciare (sau extra) ulterioare, care au aprofundat lovitura de stat, dar pe ai căre slujbași îi bănuiesc de orice, mai puțin de prostie. Ori drumul pe care a fost împinsă România se sfîrșește previzibil într-o fundătură atît de periculoasă încît nu știu cîți sînt dispuși la sinucidere în masă. Pentru sociopații clătiți pe creier, livrați drept specialiști și repere morale, nu e o problemă, sînt infestați dincolo de posibilitatea unei dezintoxicări.

Abia acum, în ultimii 2 ani, reușește ce s-a încercat cu disperare din ’89 încoace, lovitura finală, transformarea noastră din muribunzi în zombi. Toate formele de viață antiromânești care au ieșit la lumină odată cu capitularea (prima) instituțională din acea vreme au generat acum înlocuitori eficienți, absolut amorali, mecanisme robotice fără țară și fără conștiință care pot fi folosite pentru orice. Impunitatea concretă fiindu-le asigurată din afară, dntr-o înverșunare pe care, sincer, nici după atîta experiență a răului nu pot să mi-o explic suficient. Și probabil e bine că nu pot.

Aș trimite un strigăt, oricît de anemic: treziți-vă, cei ce aveți puterea de a înțelege, nu prea mai contează ce riscați, la o adică, dar ceva trebuie făcut și trebuie făcut acum.

Cît despre povestea cu Ponta, singura pistă care putea conta, dacă adevărul ar interesa pe cineva, a fost imediat abandonată, iar singurul diavol din încăpere a fost imediat… exonerat. Mă refer la criminalul de război Tony Blair. C’așa e în tenis. Indivizii de teapa lui sînt plătiți pentru crimele înfăptuite în vremea cînd aveau putere de decizie exact prin livrări de tipul participării la tot felul de pretexte publice, îngrozitor și anormal de supra-remunerate. Dacă Ponta are vreun rol aici, și nu e doar credința, comună și idioată, că un maimuțoi expirat poate trezi oarecare interes electoral suplimentar pentru un partid, sau ceva de genul acesta, atunci a îndeplinit o cerere (a fost culant, deh) venită tot de afară. Normal că nu există recunoștință, ce naiba, nu toți sînt egali.

Umbra văduvei lui Mao

Despre Coldruța vorbim. Cu l-ul tot mai clătinat.

Care mînă în luptă gărzile roșii ale revoluției culturale sorosiste.

Experimentul criminal la care a fost supusă România nu cred să aibă precedent, dar comparații putem face. Et voila (cu accent camuflat).

Greu să găsești o combinație mai otrăvită decît cea dintre guvernul antiromânesc de automate cu plisc, dat la cutie de la Bruxelles, Berlin și (Foggy) Bottoms-ul nulandist, ongismul mungiform, ideologia de terorism judiciar, perfect exemplificată prin scrîșnetul lui MoMa, partidul unic CSMDNA și gărzile roșii ale micilor corporatiști decerebrați și cu feismuci la gură.

Siria, prin comparație, pare o încropeală jegoasă. Ceea ce și este.

Eu bănuiesc că gălăgia partidulețului Ghiță & co are legătură și cu constatarea, surprinzătoare pentru ei, că nimeni nu e indispensabil cînd dai instituția pentru stăpîn. Șutul în cur se află mereu în apropiere… uite-l că vine, păzea !

Bă, ca să mă exprim elegant și la modul general, l-ați scos pe Johannis din algoritmi și psyop, acum vă miră că vă MiRUește și vă dă pe mîna inchizitorului șef !? V-au bolunzit banii, fraierilor. Uite că nu vă păzesc de intratul în copac sau sub capac. Ați dat siguranța haitei bine organizate pe iluzia frăției cu dulăii, tembelilor. Acum vă aleargă ca pe chelneri la masa de nuntă.

Da, le zice corect Ghiță, era oricum evident, dar la ce mai folosește ? Uitați-vă, bă, la Game of Thrones, ca să vedeți ce se întîmplă cînd slobozești forțe pe care nu le mai poți controla apoi. Iar acolo era cu happy end, săreau toți cu templul în aer. Pe văduva neagră degeaba o striviți, vine alta, s-au transformat în instituții, iar legitimitatea le-o dă adunătura fără creier, fără țară, fără cultură, fără credință care a supurat din buboiul rezultat din infecția ce a cuprins societatea, infecție pe care nu numai că nu ați încercat să o opriți, dar ați și ajutat să se răspîndească. Abia acum vă pute ?

Cine naiba să mai ia atitudine față de flegmele ticălosului ambasador american în Rep. Moldova ? Huo !

Codru nu mai avem, avem codruțe și pierim ca niște idioți.

Totuși, revoluția culturală, banda celor patru (la noi e înghesuială ceva mai mare pe locuri), văduva lui Mao, gărzile roșii, toți și toate s-au dus, au pierit. Așa va fi și cu voi, jegoșenii de toate felurile. Am zis !