România sub teroare

Iată cum, abia trece o postare și, imediat, se confirmă (de parcă mai era nevoie !?) dezastruoasa stare în care s-a prăbușit statul român.

Repet, răspicat, România se află sub stăpînirea unui regim terorist, al cărei cupolă se intitulează CSM, iar brațul înarmat se numește DNA. Pe lîngă aceștia există ajutoare, pare-se tot mai puțin zeloase, de unde și dorința de a elimina SRI de la felia de poliție politică, sau figuranți plantați, cum ar fi Johannis, pus de momîie pentru a anihila o reacție normală de respingere a practicilor staliniste de la nivelul de autoritate al președinției, sau figuranți… complezenți, aici intră majoritatea parlamentarilor care, prin non-combat, din prostie sau frică, au predat fără luptă agenturii sorosiste instituția supremă din stat. Excepțiile onorează indivizii, nu instituția.

Sigur, sînt prea blînd cu SRI-ul, mare jucător în ajustarea de la alegerile pentru președinte și în evenimentele judiciare (sau extra) ulterioare, care au aprofundat lovitura de stat, dar pe ai căre slujbași îi bănuiesc de orice, mai puțin de prostie. Ori drumul pe care a fost împinsă România se sfîrșește previzibil într-o fundătură atît de periculoasă încît nu știu cîți sînt dispuși la sinucidere în masă. Pentru sociopații clătiți pe creier, livrați drept specialiști și repere morale, nu e o problemă, sînt infestați dincolo de posibilitatea unei dezintoxicări.

Abia acum, în ultimii 2 ani, reușește ce s-a încercat cu disperare din ’89 încoace, lovitura finală, transformarea noastră din muribunzi în zombi. Toate formele de viață antiromânești care au ieșit la lumină odată cu capitularea (prima) instituțională din acea vreme au generat acum înlocuitori eficienți, absolut amorali, mecanisme robotice fără țară și fără conștiință care pot fi folosite pentru orice. Impunitatea concretă fiindu-le asigurată din afară, dntr-o înverșunare pe care, sincer, nici după atîta experiență a răului nu pot să mi-o explic suficient. Și probabil e bine că nu pot.

Aș trimite un strigăt, oricît de anemic: treziți-vă, cei ce aveți puterea de a înțelege, nu prea mai contează ce riscați, la o adică, dar ceva trebuie făcut și trebuie făcut acum.

Cît despre povestea cu Ponta, singura pistă care putea conta, dacă adevărul ar interesa pe cineva, a fost imediat abandonată, iar singurul diavol din încăpere a fost imediat… exonerat. Mă refer la criminalul de război Tony Blair. C’așa e în tenis. Indivizii de teapa lui sînt plătiți pentru crimele înfăptuite în vremea cînd aveau putere de decizie exact prin livrări de tipul participării la tot felul de pretexte publice, îngrozitor și anormal de supra-remunerate. Dacă Ponta are vreun rol aici, și nu e doar credința, comună și idioată, că un maimuțoi expirat poate trezi oarecare interes electoral suplimentar pentru un partid, sau ceva de genul acesta, atunci a îndeplinit o cerere (a fost culant, deh) venită tot de afară. Normal că nu există recunoștință, ce naiba, nu toți sînt egali.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • conumishu  On 11 Septembrie 2016 at 22:01

    Un sfat (inutil) pentru un tembel: începe cu un comentariu (mă rog, să-i zicem așa) neutru. Poate să fie critic, dar nu insultător. După aia, poate apuci să plasezi și cîteva lături. Pînă ți se dă delete te bucuri și tu că ai penetrat cu vastă înțelepciune „propaganda” inamică.

    A, nu am nevoie de confirmări, dar mă încearcă un amuzament și o vagă stare de bine cînd văd cum se oftică ciumecii. De ce să-mi dai satisfacția asta, chiar așa minoră cum e ea ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: