Monthly Archives: Octombrie 2016

Cior

Gruparea PeNaLoș vrea. Adevărul evident e că nu poate. Deloc. Nimic. Fără cadrele pedeliste sînt mort de proști. Imaginația lor de campanie și puterea lor de convingere se află cam pe aici:


…ruleta 3 metri…

Se pune aici și adunătura de rîrîiți și accente total neromânești Clothilde & Cosette. Niște martiri.

Fabuloasă apariția cupolei USR, de azi. Salvatorii anticomuniști întîrziați (nu retardați, acolo e alt plan) s-au proptit în fața camerei strînși grămadă precum, altădată, salvatorii din FSN.

Ciudată dilema în care m-au împins penaloșii. Dacă votez cu PRM și nu trece pragul electoral, se redistribuie votul meu în proporție de cît-o-fi la sută către hahalerele astea. Cum pot să risc ? Sau. Trebuie să risc ? Dacă nu votez, mă simt frustrat, niciodată nu am dorit mai tare să li se dea o palmă peste bot (politică, desigur) unora, cum îmi doresc să o primească adunăturile astea două de agenți proști ca noaptea, dar răi cît cuprinde.

PeNeLeul vechi o merită cu vîrf și îndesat, iar fudulia găunoasă prezentă de atîta vreme, inclusiv printre cei inteligenți de acolo, se răzbună, în sfîrșit. Au ajuns să fie călăriți și reduși la un zvîcnet nesemnificativ, robotic, nord corean, de o pereche de strigoi ciudați, îi numesc aici pe Johannis & Gorghiu. Ciudații de la Uniunea lui Soros nu se pun, nu apar în marja de eroare a aparatului de detectat nimicuri. Că vor lua peste 5% nici nu e un paradox, dimpotrivă, se reflectă involuția lumii spre idiocrație.

E cazul să-mi ascut paloșul.

Anunțuri

Unirea românilor nu e bună, Babelul globalist este

În vreme ce evreii Schulz și Freeland, pardon, germanul și semi-ucraineanca, adică ueuropeanul și canadianca, reprezentanții noștri, deh, par inevitabil optimiști în privința acordului antinațional, normal, dintre UE și Canada, guvernul lui Soros de la București bate unioniști.

Îi bate din pură ură antiromânească, fără niciun alt motiv, cu jandarmi pregătiți ca pentru desant ISIS. Ură antinațională dublată de neașteptata rezistență la totalitarismul poponarial pe care unsurosul (a nu se confunda cu alifie… să se confunde, în definitiv, tot aia) președinte psyop și premierul pucist Cioloș, adică un protestant neamț, căsătorit cu o greco-catolică și un desțărat căsătorit cu o franțuzoaică (detalii nesemnificative, n’așa, pînă cînd, deodată, contează!) nu le anticipau.

Cum nu anticipau sclipirea de demnitate românească și umană nici americianii, cu ambasadorii lor de rahat, cu tot.

Poate că românii ortodocși cască, în sfîrșit, ochii. Poate.

Ne apropiem din nou (again) de acel moment al anului, ciclului, în care e nevoie să ne (americani, români) reamintim de învățătura lui George Carlin: I don’t vote !

Premiile lite, rare, Go’ncur->Nobăl 2016 spre 2017 (cu suspendare)

Secțiunea totală

Bob Dylan însuși (sau chiar el) pentru It ăin’t mi, beib. Ceea ce mi se pare corect. Cu prefața Cărtărăscului. Ceea ce mi se pare și mai corect.

Secțiunea nonficșion cu o țîră de sSiFi

Amintiri din viitor – sau – Cum voi ști cînd și pe cine am denunțat – (auto)biografii la minut, de luat (de acasă, după ora 6 dimineața, că sîntem civili…zați)
autorii adevărați rămîn necunoscuți

Secțiunea umor negru

Așteptîndu-l pe Ciolot – de preferat la masă, la bodegă, tot nu vine niciodată… nu, ăla e la Becket… aici e cu… tot nu pleacă niciodată.
autor desemnat: KWJ

Sancțiunea intertextualistă

Orizonturi movalii – de Harduța – Cartea pentru toți. O carte care, pur și simplu, nu te lasă în pace. Cum ar veni… pace, pa !

Secțiunea autobiografică

Confesiunile unui asasin economic – 2 – (și următoarele) – varianta românească
autori și trăducători: un colectiv de miniștri, prim miniștri (including Boc), președinți și alte slugi

Secțiunea scenariu de film prost

Cosette & Clothilde pentru și în trravestiul (lb)gay Piurree – reeditare, readaptare și reîncălzire de ultimă generație. Scenariu (sau cam așa ceva) 3D, bon pourrr l’Orient. În rol secundar Nicușorr, băiat din poporr, de la Bucurrești. Conține o incontinență de rrîurri, dacă nu ați obserrvat.

Secțiunea conferințe, simpozioane, congrese pe la colțuri, o bere mică, alba/neagra sau orice pretext e bun ca să-și încaseze Tony onorariul

autor: Ghiță Ponta. Titlul nu contează.

Secțiunea roman (cu r mic)

Alegerea s’oftică’i (nu că ar sta în firea lor să fie ofticoși)
autor: Alina Bușoi-Orban-MaMu-Predoiu

Secțiunea în carne vie

vine acuși – pentru o bună pregătire/frăgezire se recomandă Closer to madness din concertul de mai jos (aprox. min. 28)

ehafioak_by_cavazzolagUvErnul cioloș

Trump a intrat în finală (Judd, îl botezasem Jack), Davis nu. O’Sullivan trece mai departe, cu nerăbdarea lui cu tot, și joacă semifinala cu Robertson. Să vedem dacă rezistă fără să i se pună pata. Tot Trump rămîne favoritul meu.

Complet deraiați 2

Americanii au înnebunit. De la oră la oră, aproape, escaladează conflictul cu Rusia.

Ceva s-a defectat fundamental pe undeva, ceva i-a făcut să turbeze și nu cred că e vorba doar despre posibilitatea ca hoardele plătite de ei să fie nevoite să abandoneze Alepul sau să moară acolo.

Nu cred că e un spectacol pus la cale în cîrdășie cu rușii, prea ar fi dement jocul cu focul, prea ar fi grotesc.

Sîntem realmente foarte aproape de un conflict militar deschis care ar opune direct forțe militare americane și rusești, fie și, întîi, prin rachete de croazieră și rachete antirachetă.

Altfel, lume, lume pe facebook, cu prostii, prune, johaniși, cioloși, coldruțe, plagiatu, clotilde & cosette, o litră de F-16 vechi de 35 de ani, iarna vine și nu știe de încălzirea globală a tuturor tembelilor cu cheiță-n spate și model moral în creierul gol, iarmaroc… săracu’ Caragiale, tragic personaj. Ca noi, de altfel.

Trump cîștigă, așa zic eu. Duminică, în fața lui Davis. Trump, Jack Trump. La circul Globus, în finala la snooker.

În circul celălalt… măcar să-l mai apucăm.

Nebuni, complet nebuni…

Caldă, de la cuptor :

Russia’s Defense Ministry has cautioned the US-led coalition of carrying out airstrikes on Syrian army positions, adding that Syria has numerous S-300 and S-400 air defense systems up and running.

Gata, direct de la militari, fără niciun voal, la concret – atacați, tragem cu rachetele. S-400 se află sub control rus. Cu alte cuvinte, Siria = Rusia, iar guvernul lui Assad poate conta pe răspunsul rusesc, are liber să riposteze și va fi ajutat.
––

Nu e bine. Ministrul de externe francez în direct, de la Moscova. Teoretic ăia mai moderații, dar mesajul francezului sună a ultimatum, elegant formulat, în măsura în care evită să-i atace direct pe ruși, dar e poziția occidentală la literă. Practic, vor ca rușii să cedeze, nu există o dorință de compromis, chiar dacă, bănuiesc, delegația franceză la ONU lucrează relativ onest la redactarea unei rezoluții comune a consiliului de securitate. Poate că mesajul public e doar pentru urechi americane și partea manipulată a publicului, dar nu prea cred. Francezii și nemții nu par să se fi ridicat din poziția patru labe. Nici nu e de mirare.

Calendele apocalipsei

Niciodată, niciodată, pînă cînd se întîmplă.

Calendele grecești s-ar putea să fi venit. Caz în care am intrat în cea mai periculoasă lună a istoriei.

Grecii sînt americani, noii troieni ar fi rușii, calul troian nu prea mai contează sau nu mai e vizibil, s-a multiplicat în sutele de cozi de topor ale unei specii profund neumane.

Cu o lună îninte de alegerile imperiale am pășit pe un teren minat, fiecare zi poate aduce confruntare militară deschisă între ruși și americani în Siria. Situația se tensionează de la zi la zi, literalmente, iar izbucnirile nulandiștilor, scurgerile deliberate (vezi Kerry ca șoim al războiului, aparent un cu totul alt Kerry față de cel ce încerca un acord cu rușii, aparent – ceva nu mă convinge), isteria antirusă a vicilor, agitația aflată la limita trădării a ministrului american al războiului (pardon, apărării) nu prevestesc nimic bun.

Este posibil ca totul să depindă de ponderea generalilor americani întregi la cap. Pînă acum, în mai multe rînduri, s-au dovedit oameni raționali. Să nu-i subestimăm însă pe cei vînduți total complexului sau pe îndoctrinați – trebuie să fie și dintre aceștia, viermele lucrează de mult timp.

Văd că și Merkela s-a trezit ieșind din cadă, precum altădată, cînd era hipsteră redegistă, ieșea din spuma mării ca o… Afrodita (sau hermafrodita, nu e clar) !? Să fie sancționați rușii pentru că nu se dau peste cap la comanda americană ! – vrea tanti Merkel. Cum scriam mai sus, calul troian devenit puzderie de cai mai mici. Sau iepe. Da’ alegerile pe acăsică tot așa triumfal le pierzi, madam ?

Obama ? Nu știu, poate că da, poate că nu, poate că se va trezi cu telefon la 3 noaptea, „alo, domnu’ președinte, sînt io, Ași Cartăr, vezi că noi am început bombardamentele în Siria”, ca să-l parafrazez pe un comentator politic american.

O lună grea, extrem de periculoasă, în pline vremuri diavolești.

Kovesi e DNA, DNA e procuratura, procuratura e justiția, justiția e România, România sîntem noi.

Aoleo, reiese că toți sîntem Kovesi !?

Am rătăcit ambasada, nu-i nimic, ambasada e peste tot, global, carevasăzică.

Apropos, chiar așa sărăcuți sînt americianii, nu au înlocuitor pentru Kovesi, că asta pare dusă ? Din funcție, adică. Sau trebuie doar pedepsit și umilit mujicul român, la nesfîrșit, pentru că ei e zei ?

Complet deraiați

Americanii sînt bolnavi la cap. Americanii… mă rog, maimuțoii lor politici, care se cred stăpînii universului.

Nu se vor opri pînă nu vor arunca planeta în aer, după ce au devastat deja un număr de țări și umilesc și jupoaie multe altele. Nebunia imperială e totală.

Cît despre cele două tabere care se confruntă, cică, pentru a pune pe unul din cei doi ahtiați de fațadă cu curul pe tronul imperial… nu știu care variantă e mai rea. Probabil tot clintonistas, sigur mai bine organizați, dar de puțin. Am certitudinea că va fi astupată rapid orice breșă din sistem, dacă alde Trump se întîmplă să fie o variantă ceva mai puțin controlată, scăpată cumva în față din greșeală. Nu le dau nicio șansă americanilor americani să scape din burta balenei. Nu așa, în orice caz.

Oricum, ipocrizia și aroganța pe care o emană candidații, discursul belicos și profund mincinos, siguranța mimată, de fapt o mască peste o mare de spaime a celor care știu, în adîncul ființei, că suma de rahaturi (bullshit pre limba lor) pe care au adunat-o în mod necesar, pentru îmbrobodirea prostimii, pentru a împăca contradicții imposibil de conciliat și pentru a nu supăra pe adevărații stăpîni – în veci nu s-ar clinti de la preceptele majore ale liniei anticreștine și antiumane în care a înțepenit America de multe decenii – îți fac realmente greață.

Omenirea mai are grozav de tras din cauza ăstora. Probabil nu pentru multă vreme, după cum merg lucrurile. O paște somnul de veci.

Absolut scîrboase cele vreo 30 de minute cît m-am uitat la cei doi secunzi. Nu mai pierd timpul altă dată. Fie ce-o fi, americanii vor plăti prostia și nesimțirea care îi paralizează în fața cancerului intern ce le-a cuprins, și lor, societatea. Iar noi, cu asemenea bolnavi  pe grumaz nu putem spera niciodată la ceva bun.

Absolut deconcertant pentru mine cum javrele politice din România par mai suportabile după ce-i vezi pe falșii ăștia. Noroc că-mi trece repede.

Vizuina lui Johannis

Pardon, viziunea. Un fel de traducere imperfectă, din germană, a vedeniilor lui Merkel.

Da, vorbim despre beneficiarul loviturii de stat de tip hibrid/psyop. Acum și-a tras comisie prezidențială care îmi va face, mie, proiect de țară.

Desigur, va exista un consens. Cînd pomenea Iliescu despre consens era prăpăd, spume, revoluție, ambasada, minerii, etc. Acum e bine. Consens fără mine, desigur, doar pentru mine, mă-nțelegi.

Pentru că s-a decis, pentru vecie, că vrem în UE și NATO. Eu nu vreau. În proporție de 100% vreau ieșirea din UE. Din NATO doar în proporție de 90%, însă cu fiecare zi, da, da, zi care ne apropie de al 3-lea război mondial, cifra crește cu un punct procentual (învăț, cuminte, limbajul cultiform al vremurilor).

În schimb, am voie să fiu integrat zdravăn de tot în UE sau doar integrat și, la prima vedere/strigare, aș avea voie să nu adopt euro.

Explicația pentru ultima chestie sună cam așa. Leul, prin dependența excesivă a României de UE, suferă aceleași lovituri ca euro, iar prin transferarea sistemului bancar în mîinile străinilor a devenit dublu captiv, vulnerabil și la acțiunea subversivă pe care o pot efectua băncile private străine în piața interbancară. Merkela nu vrea să se lege la cap cu încă o țară pentru care ar trebui, totuși, să scuipe bani, dacă îi adoptă ei moneda toxică, speculînd faptul că, orice ar fi, leul nu are libertatea de mișcare necesară pentru a se putea apăra singur.

Bineînțeles, nu vreau trecera la euro, doar nu-s bolnav la cap, dar asigurarea pe care o poate da o monedă națională, o relativă siguranță în fața crahurilor financiare sau posibilitatea unei relativ rapide ieșiri dintr-o criză catastrofală, e posibilă doar în situația ieșirii din UE, altfel constrîngerile antinaționale ne dau legați pe mîna Brucselului și Francfurtului (scriu cum vreau, tocmai pentru că știu cum trebuie).

Așa că ne întoarcem la punctul unu, ăla pe veci adoptat, coșmarul colectiv al disoluției în UE. Go to jail, do not pass go, ca la monopoly. Sînt liber, în viziunea lui Johannis pentru țara mea, să port lanțul de gît sau de picior.

Poate că n-am greșit în titlu, poate că, totuși, avem de a face cu o vizuină în care s-a adăpostit, nepoftită, nedorită, o jivină din alt… biotop. Se poate cu fum.
––

Uitam. După declarația de azi, Johannis trebuie suspendat, individul afirmînd, fără nuanțe, că interzice, pentru că așa vrea mușchii lui, unui cetățean român, aflat în toate drepturile sale politice – repet, cu altă formulare, cetățean care nu fost decăzut din drepturi – posibilul acces în funcția de prim ministru.

Ponta se înșeală, ca de obicei. Nu contează dacă Johannisul revine asupra enormității, deja a comis o greșeală impardonabilă. Nu mai are ce căuta în funcția de președinte deoarece reprezintă o clară amenințare la adresa constituției. Dacă lui Băsescu i-a mers, cred că a venit vremea să fie oprită proliferarea de mici vechili despotici.

Deținutul politic Gabriel Sandu rostește adevărul

Adevăr pe care am să-l reformulez simplu și răspicat.

Cetățenii României sînt îngenunchiați prin metoda abuzului judiciar. Ramura statului care are misiunea de a exercita actul de justiție, în urma căruia ar trebui să se împartă dreptatea conform legii și fără discriminare, este folosită ca un instrument de terorizare a individului și de destructurare a vieții politice și economice a statului.

La comandă externă au fost inventate sau dotate cu puteri supradimensionate instituții ale ramurii judiciare care scapă de sub orice control. Indivizi ajunși în mod suspect în poziții cheie ale aparatului judiciar devin intangibili, inclusiv în situații în care intervin direct în zone în care le este interzis accesul, conform separării puterilor în stat.

Aberațiile și abuzurile judiciare nu se limitează la departamentul, stat în stat, DNA sau la procuratură, în general, ca acuzator din oficiu. Cangrena a cuprins și corpul judecătorilor și, în special, acele curți cu rol de arbitru suprem.

Despre CSM nu mai amintesc, doar o societate profund și deliberat îmbolnăvită, de decenii, nu mai observă aroganța dementă, pur și simplu, cu care organismul respectiv dictează linii de conduită parlamentarilor sau altor persoane ce dețin funcții publice sau chiar jurnaliștilor, acționînd ca o formă de cenzură absolută.

Domnia judecătorilor cum am denumit-o, preluînd un termen consacrat, se întinde ca un prevestitor nor negru deasupra noastră, viciind nu numai actul de dreptate, dar și înțelegerea valorilor etice ale cetății.

Dacă nu ar fi tragic, ar fi amuzant. Tribunalele poporului funcționează chiar în clipa în care scriu, nu le vedeți pentru că faceți, toți, parte din spectacol, doar că nu se aude decît vocea celor care strigă „la moarte, la moarte”, celorlalți li s-a tăiat sonorul.

Se spune că cea mai mare victorie a diavolului constă în inducerea iluziei cum că nu ar exista. Oare atunci cînd ajungi să-l dai ca exemplu de moralitate cum s-o numim ? Supremă prostie, poate ?