Monthly Archives: Noiembrie 2016

img_0685

Anunțuri

„They don’t know what’s coming !”

„Actually, they do and are not happy. BrExit plus !” – Trump despre alegerile de marți.

Vom vedea. Brexit+ sună bine.

România 100%

Pentru străini. Acum e doar pe la 70%.

Dacă nu v-ați prins ce e cu 100 ăla al lui Cioroș.

Îl ajută Clotilda (care a lăsat Guadelupa-i natală pentru România, vă dați seama!) și Cosetta (doar o biată Chichirău, nu Chiriță) deputata noastră de Ieși. Pour la bonne bouche, cum ar veni. Corporatiste vesele ( <- oximoron), din popor.

O tîmpenie ridicolă și ce anume dezvăluie

Peneliștii se rățoiesc, din cînd în cînd, împotriva PSD-ului pentru că acesta a votat (ca linie de partid, nu toți parlamentarii) instalarea guvernului Cioloș.

Explicația votului din urmă cu un an e simplă și se poate regăsi, începînd cu 2004, cel puțin, în diversele cedări pentru binele nației, întodeauna la clipitul din ochi al ambasadei/lor.

Problema e că, astăzi, în pragul campaniei electorale, nu PSD-ul îl propune pe Cioloș, nu PSD-ul și-l asumă (ăsta e cuvîntul la modă printre elitiști, folosit, adesea, greșit – uită dativul) ci PNL-ul. Atît. Simplu. Dacă PSD-ul a contribuit la instalarea răului (alături de PNL), acum PNL-ul singur persistă. Perseverare diabolicum, nu ?

Nu m-ar interesa prea mult, în campanie te agăți de tot felul de tehnici, lozinci, marote. Asta e însă mult prea stupidă. Cum îmi pare la fel de proastă și indicația de a se bloca, de parcă au încasat o săgeată cu curara, cînd trebuie să zică ceva despre kovesiadă. Cineva le freacă ridichea și le impune o disciplină nefirească. E clar că li s-a promis puterea, totuși, oricît de siguri ar fi pe forța și influența celor pe care îi au în spate, oricît de mult s-ar baza pe eficiența psyop-ului și abilitatea serviciilor de a-l duce la bun sfîrșit, electoral vorbind, cu toată tembelizarea simplificatoare la care s-au redus campaniile, tovarășii peneliști pierd teren. Vizibil. Ciudat.

Cît despre ipocrizie… mă uit chiar acum la muribundul Teo, Teo Stolojan, bine merci, aflat în plină putere ricanatoare, la 12 ani după ce îi plîngea Băsescu pe umăr, tot în prag de alegeri. Atunci era cu change de ultimă clipă, cînd au văzut că nu ține treaba cu proto-Cioloșul cu fălci încleștate. Acum se pare că nu mai contează, cu toate că Cioloșul e pe sfert de charismatic față de Teo, care e cam la fel de charismatic ca baza hăului.

Se pare, de fapt, că nu mai contăm deloc, ce să se mai obosească cu un scenariu cît de cît, cu o investiție electorală măcar plauzibilă de a genera o victorie la urne ! Păpușarii nu-și mai bat capul. Poate îl vom bate noi. Cu ceva contondent și grammatically correct, de exemplu.

A 3-a persoană

După cum merg lucrurile, poate că ar merita să ne interesăm de Timothy Kaine (sună similar cu Kane din Cetățeanul Kane). Nu ar fi deloc imposibil ca respectivul să devină președintele SUA, în cazul alegerii Clintonessei și a probabilei ei demisii ulterioare – pusă în fața unei presiuni în creștere dinspre opinia publică și/sau justiție (poate fi pardonată de Obama pentru toate, e adevărat, dar asta ar face să explodeze furia și așa abia reținută din societatea americană). Plus că nu pare prea sănătoasă, fizic vreau să zic.

Existential threat

Comentariile sînt perfect inutile. Mesajul e clar și adevărat pînă la ce mai mică nuanță. Indiferent cine l-ar rosti.

„A true existential threat” pentru establishment, establișment care reprezintă o amenințare existențială pentru întreaga omenire.

„This is a crossroads in the history of our civilization.”

„This is a struggle for the survival of our nation and this will be our last chance to save it. This election will determine whether we are free nation or whether we have only the illusion of democracy but are in fact controlled by a small handful of global special interest rigging the system – and our system is rigged. This is reality. You know it, they know it, I know it and pretty much the whole world knows it.”

Ce va fi, vom mai vedea. Și eu îmi vreau înapoi țara mea.